406 matches
-
un elefant lăuz, ținându-se de balustradă. Și de cinci sacoșe care se târâiau de pământ. Ca de fiecare dată când mătușa Pamela îi făcea piața din proprie inițiativă ori îi spăla pe ascuns chiloții lăsați pentru sâmbătă într-o grămăjoară în coșul de rufe, pe Gigi Pătrunjel îl încerca un gând criminal. Regreta amarnic ziua când îi dăduse prin minte să-i facă o dublură la cheile de la intrare. Și de câte ori nu își luase inima în dinți să-i spună
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la mine, de unde să vă văd? se văicări coana Profirița, și strecură grămăjoara de bani în sân. Așa, așa! râse mecanicul, ridicându-se. Dădu ultima picătură pe gât. Atunci, noi ne-am dus. Și dacă la noapte nu ne mai vezi pe-aici, să știi că se schimbă lumea. CAPITOLUL 7 Cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se amplifica imediat ce deschideam ușa de la bucătărie, pentru că, vara, mama ținea întotdeauna deschisă cealaltă ușă, de la balcon. Viespi mari și puternice zburau peste tot, prin ninsoarea fulgilor de la plopii din spatele blocului, care pătrundeau până și la noi în bucătărie, formând grămăjoare prin colțuri. Nu mi-o pot aminti pe mama din acea epocă decât așa: mică și asudată, în veșnicele ei rochii de diftină ieftină, în aerul acela albăstrui de la prăjeală și plin de viespi. Prin ușa de la balcon intra strălucirea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cîte-o cruce făcută-n cap de foarfecă învățătoarei. Trebuia să ne tundem acum toți la chelie. În jurul celor de pe scaune, frizerii, bătrâni și burtoși încă de pe-atunci, se-nvîrteau, clănțănind mașina de tuns. Părul negru-strălucitor să-rea-n toate părțile, depunîndu-se-n grămăjoare imponderabile pe podea. Frizerii vorbeau despre meciul de duminică, despre Pârcălab și frații Nunweiller, iar noi ne uitam pe revistele vechi, schimbam strâmbături în oglindă cu cei de pe scaune, cu țeste pe jumătate chele, sau îl examinam blazați pe Nea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
catifea stacojie. Pătrunseră-ntr-o odaie întunecată, ale cărei ferestre aveau obloanele trase. Aici tapetul de pe coridor lăsase locul unei vopsele grosolane de ulei, vernil, aidoma celor cu care se vopsesc pereții spitalelor și-ai închisorilor. Vopseaua era coșcovită, și grămăjoare de pelicula, jupuită de pe pereți, se-nșirau de-a lungul odăii. Sub jupuituri, pereții-și arătau adevărata culoare, vinețiu-vișinie, aidoma petelor din naștere pe care unii le au pe obraz, acoperindu-le, ca umbra unor aripi sinistre, jumătate de față
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
având deasupra constelații cu stelele unite prin linii punctate, ca să iasă la iveală desenul lor ascuns și înșelător. Cum de nu se frângea bolta de cristal de greutatea atâtor necuprinderi de stele? Făina stelară era risipită neregulat, formând pe alocuri grămăjoare și pete, alteori fiind rară de puteai pune degetul între firimiturile ei. Acum fața moale a mării nu se mai clătina, și fiecare stea își află geamăna virtuală-n oglinda ei. Stânca gălbuie ce se ivi, după veacuri de călătorie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ardea un sfenoid pictat de asemenea albastru electric, cel mai mare dintre ele, după care, în vitrinele următoare, oasele degenerau, deveneau poroase, o pulbere fină se măcina din ele, până când în ultima cutie de sticlă se mai afla doar o grămăjoară putredă de praf. Coca pășea de-a lungul culoarului cu sentimentul că ochiul cel mare încă o urmărește, că a intrat cu ei pe coridor și-i urmează, umplând coridorul și blocând orice întoarcere. Mâna bătrânului era mare și cornoasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în bobi. N-am înțeles niciodată cum îi rotea, amesteca, asocia, cred că glăsuia ceva anume, cert este faptul că dacă un singur bob rămânea „zăbavă”, dorința s-ar fi împlinit cu întârziere de o zi. Bobii trebuiau asociați în grămăjoare diferite, de 1, 2, 3, 4, ... și atunci exista si această posibilitate de a-ți rămâne unul sau de a-i combina pe toți, dorința fiind în final împlinită. Tot de pe imaș aduceam pepenii. Între rândurile de vie, bunicul făcuse
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi să învățați, să învățați mult, să ajungeți oameni mari
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în bobi. N-am înțeles niciodată cum îi rotea, amesteca, asocia, cred că glăsuia ceva anume, cert este faptul că dacă un singur bob rămânea „zăbavă”, dorința s-ar fi împlinit cu întârziere de o zi. Bobii trebuiau asociați în grămăjoare diferite, de 1, 2, 3, 4, ... și atunci exista si această posibilitate de a-ți rămâne unul sau de a i combina pe toți, dorința fiind în final împlinită. Tot de pe imaș aduceam pepenii. Între rândurile de vie, bunicul făcuse
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
hornul sobei căruia din cauza nostalgiei nu se putea hotărî nicicum să-i aplice lovitura de grație, asta-i treaba voastră ne-a zis, eu n-o pot face, lichidați-l voi, și s-a așezat la o parte pe o grămăjoară de cioburi și așchii ca să-și tragă sufletul. Mare prostie că ai lăsat să-ți scape printre degete, ar fi trebuit să accepți, Copoiul nu era băiat prost, iar voi doi erați perfect compatibili, tu, Potaie, el, Copoiul, numai așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spun, lectura e punctul forte al celor din generația mea, ăsta e un lucru bine știut, zice Roja. Nu ne mai complicăm cu jetoane, reia Patru Ace, urmărind gesturile băiatului care strînge banii de pe masă și-i așază într-o grămăjoară în fața sa. La noi se marcă banul, se ridică banul, la ce bun să mai plătești un trîntor care să piardă vremea la o casierie? — S-ar putea ca după tot tămbălăul, după răsturnarea asta de situație, treburile să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care îl căutau. Sigur că exista posibilitatea ca însăși Lee să fi curățat panoul de tot ce era pe el. Dar după aceea, probabil ar fi pus boldurile într-un sertar, nu le-ar fi lăsat să zacă într-o grămăjoară pe blatul alăturat. Deci nu fusese Lee. Altcineva. Și nu-mi trecea prin minte cine și de ce. M-am întors în living. Acum că mă uitam și după alte indicii că i se umblase prin lucruri, am observat că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în fațete, cu o transparență cristalină de un roșu viu întro tentă de violet, altele șlefuite rotund, în aparență mai opace, de un roșu greu, aducând aminte culoarea sângelui închegat. Arătând spre prima, tânărul spuse: — Aici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mae a întins mâna și a aprins lumina când a intrat mama. A mers și a închis ușa de plasă fiindcă mâinile mamei erau ocupate să țină conurile. Mama s-a îndreptat spre masă și a răsturnat conurile într-o grămăjoară pe mușama. Mâinile îi erau pline de pământ, de la conurile pe care le-a scos din pământ, iar fusta îi era plină frunze lipite. — Uite, a spus ea. M-am uitat la ea, ea s-a uitat înapoi la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pumnul în aer - ziceai că-i Lenin! Și apoi, între cei doi fojgăia o liotă de mătuși și unchi și veri mai mari, încercând să-i țină la distanță, să nu se piseze unul pe celălalt până or ajunge două grămăjoare de colb evreiesc. Într-o sâmbătă, pe la începutul lunii mari, după un concurs de atletism din New Brunswick, organizat la nivel statal, Heshie s-a întors la liceu spre asfințit și de-acolo a ieșit imediat pe corso, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc acoperită de țârâitul telefonului. Ridică receptorul și recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat la cutie Între grinzi, Norman Îmi făcuse o vizită clandestină acasă. Fotolașul fusese dat Într-o parte și aproape distrus, iar lîngă el se afla o moviliță de mîncare ciudată. O grămăjoară de grăunțe cilindrice, verde neon. Miroseau bine, așa că am Început să ronțăi la ele. Erau ciudat de delicioase, iar gustul lor era o combinație de brînză Velveeta, asfalt fierbinte și Proust. Mi-am amintit privirea din ochii lui Norman În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-mi ochii și atingîndu-mi obrajii ca niște mânuțe de copil. Pe podeaua care troznea la fiecare pas vedeam, până unde străbăteam cu privirea prin pânzele dese, obiecte dezmembrate, putrezite, acoperite de mucegai. Cele mai multe erau doar o masă de țărână, o grămăjoară de praf, cu miros de murdărie. Altele puteau fi recunoscute: o păpușă putredă pe care se plimbau gândaci negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o roată din spate lipsă, un ceas deșteptător pietrificat, un schelet de pisică
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o să vă intereseze și că au confiscat cinci mii de conserve cu mâncare pentru câini, un număr egal de conserve cu mâncare pentru pisici și au început să disece un sfert de tonă de cârnați Sweetbreads Best Bangers. Undeva în grămăjoara asta or să găsească ei cumva vreo urmă din doamna Wilt, ca să nu mai vorbim de dr. Pringsheim și de doamna Pringsheim. — Ei bine, nu pot decât să le urez noroc, zise Wilt. — Și eu la fel, rosti dezgustat domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îl umplu cu apă. Pe paharul transparent și cu proporții robuste era imprimată cu vopsea verde zodia Gemenilor, doi copii ținîndu-se de mână. Dedesubt scria cu litere mari de tipar : GEMENI și data: 22 mai-21 iunie. Împărți pastilele în trei grămăjoare și le înghiți pe rând. Se întoarse în dormitor și se lungi pe patul frumos împodobit cu pernuțele de mătase. Închise ochii. A doua zi, cam la vremea prânzului, întorcîndu-se de la țară, ei vor găsi în dormitorul de la stradă o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de picior lanțurile de margarete pe care le găseam, lungi de metri întregi, distrugeam buchetele mari și pestrițe de flori de pădure care ne rămâneau ca pradă. Ura noastră era atât de mare, încît nu mâncam, ci striveam cu călcâiul grămăjoarele de fragi pe care copiii le pregătiseră din timp pentru întîlnirea lor secretă, încinși cu centuri de scoarță și încoronați cu frunze, ne așezam în locul lor și ne întrebam ce să mai facem ca să ștergem și orice urmă de legături
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gura pachetului în care introduse lopățica. Hârtia începu să foșnească și am observat că în pachetul albastru e un alt pachet din hârtie albă, cerată. Pe lopățica de os, scoasă cu maximă grijă din săculețul care foșnea, se afla o grămăjoară de praf alb. Era foarte alb și strălucea cum strălucesc cristalele de naftalină. Foarte atent, Hirghe lăsă să cadă din acest praf în pachetul de pe cântar și, cu cealaltă mână, ridică sus balanța. Terezia cu greutatea era mai grea. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în fața lui), deci, în timp ce se pregătea următoarea porție, o priveam pe Nelly. Aceasta își desfăcu imediat pachețelul, scoase din geantă un tubuleț scurt și îngust de sticlă și, cu un capăt al acestuia, desprinse din blocul fragil al cocainei o grămăjoară minusculă. Apoi apropie de această grămăjoară un capăt al tubulețului, își plecă capul și, ducând la o nară capătul superior, trase adânc. Grămăjoara de cocaină dispăru, deși tubulețul nu atinsese cocaina, ci doar fusese fixat deasupra ei. Procedând la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]