4,781 matches
-
putem fi siguri că oamenii ași fac idei false unii despre alții." Despărțiți de Celălalt, al percepem prin filtrul prejudecății, care ăncearcă să compenseze absența experienței. Pentru engadinezi, de pildă, cei din valea Rinului șanț porecliți tschilovers, ceea ce ănseamnă an graiul lor atât "de pe cealaltă apă" cât și "prostii". Nu e nevoie de un studiu de imagologie (deși cât de util ar fi!) ca să intuiești că fiecare limbă are astfel de verdicte lingvistice pentru alteritate. Există ansa și o fascinație a
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
sâmbătă, pe culoarele Salonului de carte nu puteai să arunci un ac, iar scriitorii erau la post, asaltați pentru autografe. La standul editurii PLON, tronau volumele imense, cu imaginea Turnului Babel pe copertă și cu titlul „Dicționar pentru îndrăgostiții de graiuri” publicat în anul 2009, la Paris. Era locul meu de întâlnire cu scriitorul Claude Hagege, vedeta europeană a Salonului de carte din acest an, lingvist celebru, cunoscător a peste 50 de limbi străine, un adevărat fenomen. Domnul Claude începuse să
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
ascultat cu uimire cât de bine se exprima în limba rusă, povestind unui tânăr student, vizita sa la Moscova. Tânărul era fermecat. Între timp răsfoiam „Dicționarul”, de fapt o lucrare lingvistico-filozofică, de o erudiție fantastică, care prezenta modul în care graiurile din toate punctele cardinale, din timpurile vechi până la cele moderne scrise sau uneori doar vorbite, pot să ne facă dezvăluiri asupra naturii noastre umane. Era o lucrare monumentală, o încercare de reconstituire spațio-temporală a modului de comunicare dinaintea momentului Turnul
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
că a înțeles corect. E o credință dreaptă și simplă care ține de tradiția românească. „Și îți pasă ce se întâmplă în lume, și cu oamenii, nu-i așa?” „Iubesc oamenii, ca și tine, altfel nu le-ai fi învățat graiurile! i-am zis. „Așa este, de asta ne asemănăm!” Mi s-a părut extraordinar ce îmi spunea. Cineva vrea să ne facă o fotografie. El ridică mâna enervat; din principiu nu face poze cu nimeni. Îi spun că de fapt
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
el a fi "pe linie", termeni ce frizează antisemitismul "internationalist-nationalist!" (încă în 1949!): Cuvintele acestea stîngace sînt ale unui străin, ale unui om care e emigrat într-o țară nouă, pe limbă căreia nu știe încă vorbi, dar unde nici graiul ce l-a folosit atîta timp nu se potrivește". Nici adversarii de dreapta ai autorului Flautelor de matase nu se pronunțau altfel! Conexiunile dintre "estetică" celor două totalitarisme reies și din faptul că în fruntea lor s-au aflat, nu
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
în secret întotdeauna, la unguri, tăria lor de caracter - vezi 1956 - si rînduiala strașnica în toate, la care aveau să se adauge, odată cu coroană regelui, sfînt, Ștefan, catolicismul, iar mai tîrziu și reforma disciplinata, evanghelismul... În acest timp, românii, cu graiul lor atît de neobișnuit aici supraviețuiau colindînd dealurile și munții în deplasarea cosmică a sezoanelor, aventură lor existențiala petrecîndu-se altfel decît a ungurilor, dornici de acțiune, cuceritori prin însăși firea lor, - petrecîndu-se în interior. Miorița e doar o metaforă; un
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
pe cei ce n-au necazuri în lumea aceasta. Căci, cunoscându-i Dumnezeu că n-au minte să-l înțeleagă căile, nu le mai rânduiește o îndreptare prin încercări în lumea aceasta, ci osânda în cealaltă. Necazurile vieții sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte", aflăm din cartea " Învățături ale Părintelui Arsenie Boca".
ARSENIE BOCA: Cine sunt oamenii care NU au necazuri. “Pe ei i-a lepădat Dumnezeu” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/25207_a_26532]
-
armata română a eliberat orașul înainte de data prevăzută pentru spânzurare. Tatăl meu, Victor Ilieșiu, a fost cenzurat și hărțuit de autoritățile horthyste întrucât a fost președintele Asociației “Șincai” a studenților români din Ardealul cedat, și a fost responsabil al paginii “Grai și suflet românesc” din ziarul Tribuna Ardealului din Cluj, în anii 1941-1944.
Apel la Blaga, Boc şi Anastase de Ziua Naţională () [Corola-journal/Journalistic/24333_a_25658]
-
simt miros de tei În viața mea postumă, Nu văd nici vajnici pui de lei, Doar mucegai și humă. Luceferi nu mai strălucesc Cand țara e o rană, Copiii mamele-și bocesc, Că n-au în blide hrană. Cântat-am graiul românesc, Această dulce limbă. Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc Prin alte țări o schimbă. Degeaba le-am lăsat cu dor O “Doină”, să tresară! Trecutul nu e viitor Și viața li amară. Nici harta nu-i ca-n
Poezia mişcării anti-Băsescu - Luceafărul 2011, varianta pentru piaţa Universităţii () [Corola-journal/Journalistic/23880_a_25205]
-
personalitate, vitalitate, punctualitate, docilitate, agilitate, feminitate și virilitate precum și afinitate, maternitate și paternitate (certă!), de asemeni șsicț sinceritate, severitate, autoritate, securitate, obezitate, curiozitate și, în orice caz, voluptate, posibilitate, ba chiar, inevitabilitate. Pândind prilejul de a vă rosti prin viu grai, personal și direct, această urare și de a executa întreg ritualul arătat mai sus (la punctul „Târnavă”) rămân al vostru veșnic și neclintit amic care nu va înceta să vă salute afectuos Geo Dumitrescu P.S. Urări ample pentru 1953! Primul
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
atare în Dicționarul explicativ (DEX, 1996). De fapt, cuvîntul exista deja în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900) a lui Șăineanu, cu o explicație similară și cu o interesantă precizare de registru stilistic: "vorbă semi-literară rămasă străină de graiul popular". Se pare că între timp lucrurile s-au schimbat: vorba a pătruns cel puțin în "graiul tineresc", cu un sens depreciativ nu foarte ușor de definit. Termenul e folosit pentru a desemna un anume tip de muzică actuală, un
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
culturei române (1900) a lui Șăineanu, cu o explicație similară și cu o interesantă precizare de registru stilistic: "vorbă semi-literară rămasă străină de graiul popular". Se pare că între timp lucrurile s-au schimbat: vorba a pătruns cel puțin în "graiul tineresc", cu un sens depreciativ nu foarte ușor de definit. Termenul e folosit pentru a desemna un anume tip de muzică actuală, un amestec autohton, fără pretenții artistice dar cu solid succes la o parte din public: o muzică cu
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
încă s-ar mai rezolva. Apoi autori cu o dominantă, cum s-o numesc, dialectal-țărănească, adică romane scrise în patois sau care au foarte mult patois. Eu nu văd cum s-ar putea rezolva asta: să traduc acel patois prin graiul ardelenesc, moldovenesc, atunci nu mai sînt în Franța. Apoi mai sînt texte de care nu m-am putut apropia cu jocuri de cuvinte excesiv de multe, care necesită virtuozități legate de prozodie, sau de forme fixe. Acestea nu le consider intraductibile
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
cuvîntului scris, cu aceeași consecință purificatoare. Odată, Sfîntul Vasile cel Mare, reputat pentru disciplina sa duhovnicească, a săvîrșit o excepție de la taina mărturisirii. Avînd a face cu o femeie păcătoasă, căreia îi era rușine să-și declare păcatele prin viu grai, i-a acceptat o scrisoare, precum un substitut de spovedanie, în temeiul căreia a absolvit-o. De fapt, se află aci o recunoaștere a rolului de spovedanie pe care-l împlinește scrisul, așadar o perspectivă spirituală asupra literaturii: "S-ar
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
cum am petrecut în mai multe locuri de pe „multul rotund”, îmi amintesc că ardelenii și Paul era ardelean, get-beget au un anume mod de a petrece, au un farmec cuceritor, un iz special și îți rămân în urechi cuvintele din graiul lor atât de îmbietor. Pe drept cuvânt, a mai petrecut cineva zilele de Anul Nou ca noi în acel an? Îmi este nespus de dor de ardelenii mei dragi, în mijlocul cărora am petrecut cei mai frumoși ani ai tinereții mele
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
și tot mai tîrzii./ Vorbim ca și cum din păduri ne-ar veni/ miresme de ierburi și de frunze uscate,/ plante retrase în singurătate/ ca umbrele seara de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa, cînd le sună plecarea". Orașul alb din acest admirabil poem nu e spațiul închis, nu e plumbul bacovian, deși
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine - ai coborât în inima mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea omului - semnul purității - Ogorul sfânt/ semințele dreptății - izbânda suferinței". Ca să nu mai vorbim de enunțuri devastatoare ca acestea: "Unde-i bogăția/ domnește viclenia!". Slujind într-un protocol vetust și naiv al relației dintre poet și
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
transpersonale, de factură metafizică, pe care ar incorpora-o, însoțită însă de "strigătul" personal, pulsatil și ignific: Nu știu/ ci sînt substanța/ a înseși cunoștinței! Tot adîncul/ din bezne pînă-n inima de raze/ e forma jubilației cu care/ cuvîntu-și soarbe graiul!/ Strigătu-mi/ știut pînă-n arcanele puterii/ e-un prag e-un puls/ e-un foc concentrator" (Ce mă vorbește-acum). Ființa sa pare a se balansa între inconștiența Cuvîntului revelator și o măgulitoare, decorativă devenire personală: Într-un lăuntru de rază/ un
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare/ totu-i noapte/ și nu mai este/ nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de materie este deverbalizarea. Graiul uman se topește în perfecțiune indicibilă a Logosului primordial - laolaltă gînd și Cuvînt demiurgic: În seara lină/ din veacuri/ am abur pe față/ sînt ca o rugă pierdută/ de orice cuvînt/ se petrece departele/ E-un gînd peste ape/ Sîngele
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
putință/ această respirație/ în cinci versuri/ tot ce urmează/ e în plus" (Cum este cu putință). Scrisul însuși i se înfățișează ca o opțiune ținută în cumpănă de tentația nonexpresiei, de irezistibila atracție a luminii sacrale care se dispensează de grai: "Și iar îmi spun/ a scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ și iar îmi spun// a nu scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
românești. Schimbările fonetice pe care le presupune această etimologie nu sînt însă tocmai ușor de explicat. Nasol pare să provină de fapt din țigănescul nasul (cu accentul tot pe ultima silabă), adjectiv și adverb cu sensul "rău", "urît", atestat în graiul lăieșilor, al spoitorilor - cf. și un mic Dicționar rrom (spoitoresc) - român (autor tot Gh. Sarău). Mult mai justificată pare transformarea lui nasfalo (nasvalo) în nasfarliu (înregistrat de Alphonse Juilland, în 1952) și apoi în nașparliu. Prima fază a descris-o
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
conservator în vederile lui politice." Clișeele stilistice romantice din scrisori sau poemele reproduse aici și sobrietatea administrativă a dărilor de seamă despre cheltuielile legate de nevoile materiale ale poetului, o 'moldovenească' revolută a unor documente sau scrisorile redactate în germană, graiul elitei epocii, recompun, mozaicat, tabloul încă incomplet a biografiei lui Eminescu. Volumul îngrijit de George Muntean e o apariție notabilă în acest moment. Eminescu - 100 de documente noi, Ed. Eminescu, Buc., 2000; Ediție îngrijită de George Muntean, 258 pag., 5000
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
cuvinte independente, formele bidiviu (cu varianta bighidiu) și bididiu. Există chiar și derivate feminine ale cuvîntului (bididie, bididioaică), cu sensul previzibil "tînără, fată": "Vede lovele, bididia!" (într-un articol al lui B. Lăzăreanu din 1923). Sensul argotic provine probabil din graiul muntenesc, în care chiar dicționarul academic (DA) atesta existența unui uz metaforic pentru substantivul bididiu - "om mic, puțintel, dar sprinten la treabă"; glosarul lui D. Udrescu (1967, cu material din zona Argeș, cuprindea chiar adjectivul bididiu,-ie: "mititel, vioi, drăgălaș
"Bididiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15985_a_17310]
-
conjuncția căci folosită în locul lui că: eroare pe care Al. Graur o semnala într-un articol din 1931, explicînd-o prin tendința unor vorbitori mai puțin instruiți de a imita stilul cult: "țăranii nu întrebuințează niciodată acest cuvînt ș=căciț în graiul lor obișnuit (...). Cînd e vorba însă să se exprime mai "radical", sau în scris, li se pare frumos să-l întrebuințeze pe căci în locul lui că, dar, necunoscîndu-i adevărata sferă de înțeles, îl pun pe căci chiar acolo unde și
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul și graiul. Ca să vezi, Rițo!... Amfilofia mai zicea că fata și-ar fi recăpătat graiul și auzul numai dacă fiul de împărat - al celuilalt, de Verde - care silabisea zi și noapte o carte groasă, cu degetul rând cu rând, și care se
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]