6,153 matches
-
seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo, unde, pe o bundiță veche, dormea cîinele făcut covrig, termina. A doua zi cînd se trezea, maică-sa îl certa: Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-n tăcerea dintre ei, doar vîntul, afară, izbește cu ură ferestrele mari, zgîlțîindu-le, parcă ar dori să pătrundă înăuntru, să-i împresoare. Ce făceai iarna, acasă, pe-o vreme ca asta? întreabă Săteanu. Dormeam la spatele tatii. Dumneavoastră? Dormeam în grajd, să am grijă să nu se sperie vitele, să nu rupă lanțul... Evident, eram mărișor, aproape de armată. Apoi, într-un an cam secetos, am plecat la uzină, pentru un timp, dar nu m-am mai întors... M-am întîlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîtul porcului. Stăteam flămînzi, dar făceam garduri; n-aveam haine, dar cumpăram pămînt. Cînd îi venea vreun cunoscut se întîmpla să-l viziteze cîte unul cu care a făcut armata -, ne trimitea să dormim afară, dacă era cald, ori în grajd, iarna; străinul avea întreaga cameră la dispoziție. Sor-mea a scăpat mai repede, măritîndu-se. Dar eu? Mă voia înapoi, acasă, ca un sclav, să fie cel mai grozav din sat; mereu se lăuda că nemul Sătenilor e mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a rupt și a sărit în coșul căruței, a tras de ei pînă au sărit amîndoi jos să caute un băț, să-l alunge, dar n-au apucat decît să iasă în mijlocul ogrăzii că imediat a început cutremurul și acoperișul grajdului a căzut peste căruță... Hai afară să vedem spune țăranul și pleacă în fugă, lăsînd în urmă ușa larg deschisă. Doamne! tresare el, oprindu-se o clipă îngrozit, făcînd semn nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A treia întrebare: "O sută de iepe și o sută de mânji sunt puși împreună într-un grajd. Cine reușește să identifice care iapă este mama fiecărui mânz va fi declarat învingător." Solii s-au gândit la toate metodele posibile. Unii au încercat după culoarea cailor, alții după asemănarea dintre iapă și mânz, dar în zadar. Mgar stong-btsan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
metodele posibile. Unii au încercat după culoarea cailor, alții după asemănarea dintre iapă și mânz, dar în zadar. Mgar stong-btsan yul-srung a despărțit mai întâi iepele de mânji. După o noapte, a permis iepelor una după alta să intre în grajdul unde erau mânjii. Când mânzul își vedea mama, imediat se ducea la ea pentru a fi alăptat, astfel că fiecare iapă și-a găsit ușor mânzul. Mgar stong-btsan yul-srung a răspuns corect la toate cele trei întrebări, dar împăratul nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apoi cu această pană se aprinde focul în vatră. Întreaga familie aprinde torțele gata pregătite de la pana aprinsă. Pentru minoritatea Yi, focul simbolizează căutarea luminii. Cu torțele în mâini, întreaga familie face un tur în jurul cocinei de porci și a grajdului de vite, pentru a atrage norocul și a avea prosperitate. Acesta este, de fapt, adevăratul moment al începerii sărbătorii. A doua zi este Ziua îndrăgostiților, în care băieții fac cadouri fetelor. Acestea, în schimb, cumpără vin pentru băiatul pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință fastuoasă), o a doua curte plină de saci de lucernă (încerc să regăsesc amintirea unei gospodării agricole, din vremea primei mele copilării), o a treia curte unde se află grajdurile (oare m-am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu transmite mesaje pe care imaginația vizuală le poate completa în figuri bine conturate, nu aduce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nu era mare lucru de făcut aici și, dacă-și permiteau, oamenii se mutau în Lobatse sau Gaborone să muncească. Gaborone era plin de oameni proveniți din locuri ca acesta. Veneau la oraș, dar țineau legătura cu pământurile și cu grajdurile lor. Acolo e căminul lor, indiferent de cât de mult timp petrec departe. La sfârșitul zilei de lucru, acesta e locul unde și-ar dori să moară, sub cerul acesta măreț, larg, ca un ocean nesfârșit. Într-o sâmbătă, dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trudea la cîmp, nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar ele arătau cum arătau și nu aveai ce să le faci, "poate e mai bine. Eu mă pricep la cai, în fiecare zi călăresc ori cel puțin trec pe la grajduri, potcovesc singur, țesăl, șterg cu paie, adap, știu să ajut o iapă să fete, potrivesc armăsarul, și știu să-l strunesc să nu-și schilodească picioarele cînd montează o iepușoară, e nebun, orb, neajutorat, îți spun eu că mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-adevăr, dacă n-ar fi știut n-ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acela care urma să fie tatăl meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla foarte rar. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înțelegi. Un om de acolo, care mă cunoștea, m-a informat că Dimitrie e în ședință, la sediu, nu l-am luat în seamă și am pornit mai departe să adulmec. Am găsit-o pe femeia aceea într-unul din grajduri, avea un șorț mare, alb în față, mi s-a părut dintr-odată inofensivă și bună, mi-a dat să beau lapte abia muls, cald încă, înspumat, într-o cană cu smalțul albastru, bea drăguță, mi-a zis, bea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i-am mulțumit și am plecat, ea mi-a urat toate cele bune, plină de-o umilință simplă și sinceră, care n-o apăsa. Am plecat de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-odată m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai ales unul alb cum îi laptele, ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei, care era numai înținată, și unde nu pornește stânca la vale, săltând tot mai sus de un stat de om; și trece prin grajdul și prin tinda Irinucăi, pe la capre, și se duce drept în Bistrița, de clocotea apa! Asta era în sâmbăta lui Lazăr pe la amiază. Ei, ei! Ce-i de făcut? Gardul și casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întâmplate. Aceștia au venit cu mic cu mare, pregătiți cu găleți cu apă să ajute pădurarul care, singur, se străduia să stingă focul ce cuprinsese, deocamdată, numai bucătăria de vară, dar amenința, din moment în moment, casa construită din lemn, grajdul vitelor și, cel mult căpițele de fân pentru care muncise toată vara. Oamenii din sat au dat dovadă, însă, de mult curaj și bărbăție în lupta cu flăcările, ce se dovedea din ce în ce mai grea. Ei au salvat toate bunurile pădurarului, munca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lucru. Când ajunge la Nistru Îi dau lacrimile. Cad ca o ploaie peste Basarabia. Noroc cu luptele din Tatra. Aici ochii i se aprind ca două reflectoare puse să lumineze șoselele cehilor și vacile lor care mugeau de urât În grajduri cu adăpători automate. Flavius-Tiberius se așeză la masă atent să nu-și trezească tatăl. Aparent, totul era ca Înainte. Vinul, sifonul și siropul de coacăze se găseau la locul lor pe servantă. Paharele din cristal de Bohemia, cu picior scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără veleități mesianice, s-a Îndreptat cu pași nesiguri spre Seminarul teologic de la Oradea. Talent plastic mediocru, Își petrecea vacanțele desenându-și cu răbdare viitorul: parohia, cu biserică și enoriași cu tot, casa, nevasta, copiii și dobitoacele din curte și grajduri, toate luminate de chipul Înțelegător al unui Dumnezeu mic și dolofan, ascuns pe jumătate de un norișor din vată de zahăr, un produs pe care doamna Morar-Koblicska Îl vindea În piața Carolina, ajutată de fiica sa, Marta. Înaltă, sveltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu moare! Iepurele moare! Moare iepurele, Edmundîci! Ce vorbé-i asta?! N-aș fi vorbit eu despre așa ceva dacé nu ar fi fost așa! Nu m-aș fi gîndit! - Nu știu. Nu știu ce-mi zici... Luna lumină fereastră micé de la grajd. Șasa se aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
gîndit! - Nu știu. Nu știu ce-mi zici... Luna lumină fereastră micé de la grajd. Șasa se aplecă peste nuielele legate cu sîrmé și lovea porcul peste boț. Așa știa el cé mor porcii cel mai bine, pește boț. Ieșind din grajd Șasa și-a șters sandalele de iarbé că sé nu-l miroase tata. Era un miros puternic mirosul de porc care nu ieșea nici dupé ce-și ștergea sandalele de iarbé. Un miros care rémînea În haine și În piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
toate. Au Început sé se audé porțile deschizîndu-se și de dupé ele, minate de cîte cineva, ieșeau În drum vacile. Șasa nu Înțelegea niciodaté de ce atunci cînd ies În drum, vacile Încep sé se balege. De ce nu se bélegau În grajd toaté noaptea, dar se bélegau taman atunci dimineață, drept În mijlocul drumului, de parcé s-ar fi pus la cale sé murdéreascé drumul? Șasa se uită la ele și le vedea aburul care le iese din néri. Același abur le ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Nu mai era nici o pisicé și erau numai niște porci mici de tot, cu frunțile rotunde și nu seménau deloc a porc. Șasa vézu cé nuiele de jos sînt date la o parte și scroafa poate sé umble prin tot grajdul. La Început s-a speriat cé scroafa o sé iasé și o sé-l ménînce, așa cum ménîncé scroafele copiii, dar pe urmé s-a aplecat peste nuiele și a mai lovit-o cu lopata peste spinare și scroafa a Început sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Șasa a simțit cé Începe sé plîngé și lopată se face tot mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru cé-i vine sé se așeze jos și sé se ținé cu mîinile de piept. Pe fereastră micé de la grajd se vedea afaré ograda și era foarte luminé și niște géini ciupeau iarbé. Șasa a sérit pe fereastré și s-a dus plîngînd În grédiné și s-a așezat sub o tufé de singer, dincolo de gard, lîngé rîpé. Se gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
gândească la asta. Satul avea o topografie bizară, ce te izbea încă de la intrare; în bună măsură foarte dezordonată, nicio uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi unde te afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]