555 matches
-
mai bună garanție împotriva foametei. Caii sunt răspândiți, fiind utilizați și ca animale de lupta și ca animale de tracțiune. În zonele mediteranene, unde climă caldă și uscată nu permite cultivarea cerealelor de primăvară, s-a recurs la culturi de graminee și leguminoase, oferind o diversificare a hranei. Apar morile de apă care înlocuiesc râșnitele de mâna, ușurând forță de muncă. Înmulțirea morilor de apă, instalațiile tehnice ce necesitau mari investiții se desfășoară în contextul răspândirii senioriilor. Seniorul îi silea pe
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), pecetea lui Solomon ("Polygonatum verticillatum"), smeoaie ("Seseli gracile"), căpșunica ("Cephalanthera rubra"), mierea ursului ("Pulmonaria rubra"), untul pământului ("Tamus communis"), lăptucul oii ("Telekia speciosa"), cujucărea de munte ("Valeriana tripteris"), brustur-negru ("Symphytum cordatum"), "Koeleria macrantha" (o specie de graminee endemica pentru această zonă), rogoz ("Carex sylvatica"). Reportaj
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
asociații asemănătoare scrubului australian, mai mult sau mai putin amestecat cu fistic ("Pistacia atlantică") și cu palmierul pitic ("Chamaerops humilis"); singur, palmierul pitic formează asociația vegetală pălmițo. Stepele din Algeria și Tunisia au o [[vegetație]] sărăcăcioasa, alctuită din ierburi xerofile ("graminee vivace") și mai puțin din arbuști. Ierburile cresc în [[tufe]] rare, iar [[arbust|arbuștii] în hătișuri (Zizyphus lotus, specii de acacii) sau izolați, ca, de exemplu fisticul (Pistacia atlantică), cu [[lemn]]ul foarte tare și rezistent la uscăciune, variații de
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
emit șuierături puternice și se retrag în galerii. Sunt animale puțin sprintene, greoaie, cu sărituri scurte. În timpul mersului îndepărtează membrele, lăsând impresia că se clatină. Trăiesc în colonii sau sunt solitare. Hibernează în sezonul rece. Hrana este de natură vegetală, graminee, buruieni, rădăcini nu numai în stare verde, ci și uscată. Ocazional consumă și insecte. Își aleg loc pentru galerii aproape de sursa de hrană pentru ca la nevoie să se poată refugia în adăpostul său. Dușmanii cei mai mari sunt acvila de
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
ierboasa cuprinde specii că Tamus communis (fluierătoare), Polyfonum spp. (troscot), Lithospermum spp. (mărgelușa), iar în culturi, Agropyron repens (pir), Lolium perenne (raigras), Cirsium arvense (pălămida), Rubus caesius (mur), Setaria viridis (mohor), Dactylis glomerata (golomăț). În pășuni și fânețe sunt prezente graminee precum Lolium perenne, Agropyron repens, Bromus inermis (obsiga), Dactylis glomerata și leguminoase că Trifolium hybridum (trifoi), Ț. pratense (trifoi roșu), Lathyrus tuberosus (oreșnița), L. pratensis (lintea pratului), dar și buruieni că Xanthium spinosum (holeră), Carduus acanthoides (spin), Euphorbia spp. (laptele
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
din jur sunt formate în general din conifere: brad, molid și pin; și din foioase: fag, mesteacăn, carpen, stejar, plop; dar și din arbuști: corn, măceș, alun, etc. Alături de conifere, foioase și arbuști mai sunt prezente și numeroase specii de graminee, flori și plante caracteristice stepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Piatra-Neamț se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,95%). Pentru 9,77% din populație
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
mm pe an. Luminozitatea este ridicată. Temperatura medie iarna este de -10 °C...-5 °C, iar vara poate ajunge până la 30...35 °C.Stepele se dezvoltă pe soluri din clasa molisoluri: cernoziomuri, soluri cenușii și cafenii. Flora este dominată de graminee și din plante cu rizomi (care se dezvoltă rapid după ce apar condiții favorabile), dar și din tufărișuri și plante spinoase. Exemple: "Avena sativa" ovăz, "Salvia officinalis" salvie, "Obione verrucifera" colilie, "Eryngium planum" spinul vântului, etc. Arborii și arbuștii lipsesc din cadrul
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
precum și cele mai multe endemisme și rarității floristice. Remarcabilă din acest punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna caprelor, garofița - endemisme ale Carpaților Meridionali. Se mai întâlnesc: cinci degete, spârceta - endemism carpatic, unghia păsării, gențiana, ghintura, cimbrișorul - endemism
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
clase de habitate naturale de interes comunitar; astfel: păduri de "Fagus sylvatica", păduri de "Quercus petraea", păduri de "Pinus sylvestris", păduri de amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu "Alnus glutinosa", tufărișuri de mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și fauna sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor. Vegetația întâlnită este eterogena, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
sulfina ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânat ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ghințura galbenă ("Gențiana lutea" - specie protejată), mentă ("Mentha piperita"), păpădie ("Taraxacum officinale") sau iarbă-neagră ("Calluna vulgaris"). Gramineele sunt prezente cu specii de: rogoz ("Carex acutiformis"), firuța ("Poa pratensis"), șuvar de munte ("Poa trivalis"), scradă ("Festuca drimeja"), mălaiul cucului ("Luzula campestris") sau horști ("Luzula sylvatica"). În pădurile de fag și gorun, în lizierele acestora și în tufărișurile de
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag, păduri de brad, păduri în amestec, pajiști montane, pășuni cu vegetație de graminee, mlaștini, turbării active, lunci aluviale sau abrupturi calcaroase cu vegetație de stâncărie. Vegetația arboricolă este constituită din specii de brad ("Abies alba"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), pin ("Picea abies"), zadă ("Larix"), tei ("Tilia"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
altitudinală. Din perspectiva aspectelor floristice județul Mureș poate fi încadrat în provincia dacică, partea montană din nord-est face parte din ținutul Carpaților Orientali, iar zona de deal din ținutul Bazinului Transilvaniei. Vegetația etajului alpin este formată din pajiști primare, ierburi (graminee alpine) și tufărișuri pitice în subetajul superior. În subetajul inferior (altitudini de sub 2000 m) vegetația este formată din pajiști primare și secundare însoțite de părușcă (Festuca supina), țăpoșică (Nardus stricta), iarba stâncilor (Agrostis rupestis), jneapăn (Pinus montana), ienupăr (Juniperus sibirica
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
frasinul, ulmul, părul pădureț etc. Printre speciile de arbuști se întâlnesc: vornicerul, șulchina, șocul roșu și șocul negru, cornul, alunul, singerul etc. Stratul ierbos al pădurilor este format din vranița, urzica moartă, leurda, precum și mur, rogoz, măcieș iepuresc și alte graminee. Animalele întâlnite aici sunt lupul, mistrețul, căprioara, viezurele, veverița, iepurele, vulpea etc., la care se adaugă un număr mare de păsări, cum ar fi: pițigoiul, gaița, mierla, ciocănitoarea, uliul, cucul, vrabia, bufnita etc. În apele râului Crasna se găsesc pești
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
este categorică influența sosirii lui Columb În America asupra folclorului românesc. Argumentăm aceasta prin popularul refren „Ia porumbu, / Na, porumbu!”. Dacă nu ajungea Columb În America, noi n-am fi avut habar ce-i aceea „Zeea maysplantă anuală din familia gramineelor originară din America “ și ne-ar fi lipsit din folclor cel mai popular refren. Atât de popular, cum devenise după război refrenul „vin americanii!” cântat cu speranță, chiar și multă vreme după ce au venit rușii. Aici aș Îndrăzni, din punct
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
continentală. Cantitatea de precipitații diferă de la un an la altul. Vegetația pe teritoriul satelor comunei Lunca este în funcție de sol. În satele Lunca, Susțiu, Sîrbesti și Hotarel întâlnim o vegetație de lunca și stepa. Dintre plantele ierboase cele mai întâlnite sunt gramineele, dintre arbuști, porumbarul și măceșul. Pe malul apelor întâlnim sălcia și arinul, în livezi întâlnim mărul, părul, prunul, cireșul și nucul. Plantele cele mai frecvent cultivate sunt cerealele (grâu, secara, orz, ovăz, porumb), floarea soarelui și trifolienele. În satul Briheni
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
săruri, s-a dezvoltat o vegetație formată din plante halofile: sărăcica (Salsola soda), brânca(Salicornia herbaceea), etc. Colilia (Stipa) sau năgara caracteristică stepei, este reprezentată în România prin câteva specii (Stipa capillata, S.lessingiana, S.pulcheriima, S.joannis) din familia gramineelor. Dealurile Buzăului reprezintă ultimul punct de rezistență al stepelor de colilie din Muntenia. Pe teritoriul Geoparcului Ținutul Buzăului se cunosc 84 de specii de Fluturi de zi, dintre care două sunt ocrotite prin Directivă Floră-Faună-Habitate a Uniunii Europene (92/43
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Pământul de țelină, denumit și pământ de brazdă, este folosit în pregătirea amestecului nutritiv al solurilor în legumicultură și horticultură. Pământul de țelină se obține din stratul superficial al solului, de pe terenuri înțelenite cu graminee și leguminoase perene, sau de pe un loc cu iarbă și plante din familia trifoiului (pajiști). Prin putrezirea masei mari de rădăcini ce se află în stratul superior al solului, în decursul anilor, acesta se îmbogățește în substanțe nutritive. Are o
Pământ de țelină () [Corola-website/Science/316634_a_317963]
-
arealul rezervației naturale pot fi amintite specii floristice de: rușcuță de primăvară ("Adonis vernalis"), capul-șarpelui ("Echium rubrum"), stânjenei cu subspecii de "Iris hungarica" și "Iris caespitosa", zambilă-sălbatică ("Hyacinthela leucophaea"), negară ("Stipa capillata"), colilie ("Stipa pulcherrima"), jaleș-de-câmp ("Stachys recta"), specia de graminee "Koeleria gracilis" (familia Poaceae), păiuș cu specii de "Festuca rupicola" și "Festuca valesiaca". Fauna este reprezentată de: mamifere cu specii de cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), veveriță ("Sciurus
Dealul Cetății - Lempeș () [Corola-website/Science/319031_a_320360]
-
fluviilor Yangtze și Fluviul Galben pe teritoriul Chinei actuale. Unele popoare nomadice, cum ar fi indigenii australieni și boșimanii din sudul Africii nu au practicat agricultura până aproape de zilele noastre. În Mesopotamia, grâul și orzul au fost încrucișate cu alte graminee, pentru a se obține varietăți noi, din care se preparau pâine și plăcinte. Egiptenii cultivau grâu și orz pentru pâine și bere, și in pentru țesături. Culegeau trestii de papirus pentru a fabrica foile de papirus pe care scriau hieroglifele
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Insulele sînt niște insule stîncoase din Australia. Suprafață insulelor este acoperită de nisipuri galbene și roșii, acesta din urmă datorîndu-și coloritul prezenței mari de oxid de fier (III), iar din loc în loc se ivesc întinderi de graminee. Insulele sînt situate la aproximativ 850 km nord-vest de Perth. Cea mai mare insula este Dirk Hartog, situată în jumătatea de sud a insulelor. Insulele au fost descoperite la 25 octombrie 1616 de către căpitanul olandez Dirk Hartog pe navă să
Dorre, Bernier și Dirk Hartog () [Corola-website/Science/315190_a_316519]
-
un francez, căpitanul Jacques Félix Emmanuel Hamelin fu cel care regăsi farfuria pe nisipuri și a ordonat că ea să fie pusă la locul de unde căzuse. Vegetația Insulelor este în mare parte xerofita, predominînd vegetația de talie joasă, în special graminee. Arborii au o răspîndire insulara. Fauna se caracterizează prin specii de de semideșert, în marea lor majoritate endemice. Lumea animală a apelor din jurul insulelor este bogată, Insulele Dorre, Bernier și Dirk Hartog avînd particularitatea de a fi locul de reproducere
Dorre, Bernier și Dirk Hartog () [Corola-website/Science/315190_a_316519]
-
ca răspândire pe Pământ, după oxigen. Cuarțul este forma cristalină stabilă a bioxidului de siliciu, prezentându-se în stare pură sub formă de cristale incolore (cristal de stâncă), precum și varietăți colorate: ametistul—violet, citrinul—galben etc. Siliciul se găsește în graminee, în scheletul multor animale marine (diatomee și infuzori); după moartea acestor animale, scheletele se depun pe fundul mărilor formând kiselgurul sau pământul de infuzori. Siliciul este folosit ca materie primă în construcția dispozitivelor semiconductoare și în fabricarea celulelor solare. Compușii
Siliciu () [Corola-website/Science/304108_a_305437]
-
canina"), păducelul ("Crataegus monogyna"), porumbrelul ("Prunus spinosa") ș.a. În fâșiile silvice se găsește Muscăriță ("Muscari neglectum") Vegetația ierboasă Vegetația etajul inferior constituie asociațiile de mezoxerofite, xeromezofite cu predominarea plantelor ierboase xerofite perene, adaptate la condiții de semiariditate. Ca familii predomină gramineele, ciperaceele, fabaceele. Ierbaceele din familia linaceelor sunt reprezentate de: in galben ("Linum flavum") in linearifoliu ("Linum linearifolium"), ineață ("Linum perenne") , genul Tragopogon din asteracee - bărbiță podoleană ("Tragopogon podolicus"), bărbiță deșerticolă ("Tragopogon desertorum") De asemena covorul vegetal este alcătuit din "Grindelia
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
sunt îndeosebi valorificate în agricultură și există puține suprafețe unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul ("Festuca"), colilia sau negara ("Stipa"), ovăzul sălbatic ("Avena"), firuța ("Poa"), iar dintre dicotiledonate: păpădia ("Taraxacum"), salvia ("Salvia"), jaleșul ("Stachys"), pelinul ("Artemisia"). Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
este una temperată de deal, cu vânturi orientate pe valea Someșului Mic. Principala apă curgătoare este râul Someșul Mic, acesta izvorând din Munții Bihorului. Vegetația este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintița, diverse graminee ș.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa și două exemplare
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]