215 matches
-
Îl constituie și pentru prozatori sau dramaturgi. În zugrăvirea omului nou, poeții sunt amenințați la tot pasul de această «boală a copilăriei literaturii» cum o numește C. A. Fedin (Ă). Modei acesteia Îi sunt caracteristice, foarte adesea, cuvintele mari, frazele grandilocvente, hiperbolizările, care denaturează figura omului nou și o asimilează, fals, aceleia a eroilor văzuți ca supraoameni. Poezia Sondorul a lui George Dan este elocventă. Iată cum descrie poetul pe muncitorul petrolist: «Sondorule pașnic, sondorule uriaș, tu ești vânătorul de balene
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În limbă». (Ă). Este cunoscută și combătută În teatrele noastre tendința unor actori care improvizează. (Ă). Formalismul În arta actorului e caracterizat tocmai prin folosirea a prea multe gesturi pentru rostirea unei singure propozițiuni, printr-o mimică exagerată, prin umflarea grandilocventă a vorbelor, prin rostirea lor pompoasă, nesinceră, prin vorbirea, În genere, artificială. (Ă). Maeștrii artei sovietice au luptat și luptă continuu pentru o aleasă vorbire scenică, pentru expresivitate În vorbire, pentru muzicalitatea, claritatea și puterea cuvântului, plin de idei, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amfitrionului și cauționării propagandistice a regimului ceaușist”. În același timp, profită de avantajele puterii, călătorește, se înavuțește, trăiște opulent. Dar plătește aceste beneficii oferite de sistem prin apologia puterii Ceaușescului, prin odele ce i le închină, prin publicarea unor poezii grandilocvente ce înfățișează „miracolele” împlinirilor ceaușiste. El contribuie decisiv la instituționalizarea Unicului (partid, conducător), la eternizarea Eroului Absolut, el se identifică cu rolul de cântăreț al „dăinuirii” și „permanenței”, de superstar al propagandei lirice autohtone. „Instituția Cenaclului Flacăra”, crede Paul Cernat
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mințile rusești? Poate tocmai din cauza eleganței verbale a acelui «Turnir fără de ură»”! Dar acel „ceva franțuzesc” s-a dovedit a fi îndeosebi prezența feminină. Alexandra era acolo, concentrând asupra persoanei sale o atenție discretă, salutată în fiecare discurs, mai puțin grandilocvent decât soțul ei, dar cu atât mai curtenitor. Ba chiar și între zidurile Academiei Franceze, unde ne-a înecat mirosul mobilelor vechi și al tomurilor groase pline de praf, acel „ceva” i-a permis să rămână femeie. Da, era femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nu voi avea altă viață decât clipele care renasc pe o pagină... Manifestul meu avea să se întrerupă în curând, din lipsă de hârtie. Să-l scriu a fost un gest foarte important pentru planul meu. Dar, în acel credo grandilocvent, afirmam că doar operele create pe marginea mormântului sau dincolo de mormânt ar rezista la proba Timpului. Menționam epilepsia unora, astmul și camera de plută a altora, exilul, mai adânc decât cavourile, al altora încă... Tonul bombastic al profesiunii de credință
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Motiv de baladă, Dacica, Voievozii, Țara mea de inimă și grai...). Poezia patriotică neotradiționalistă a lui I., de certă vibrație lirică, exaltă valori perene, istoria retrăită afectiv, țara și neamul, ascendența, eroii iluștri sau anonimi. Tonul, nu o dată declamator și grandilocvent, e totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el perorând, uneori vaticinar, cu discretă vigoare, pe tema vicisitudinilor veacului: e, în fond, un răzvrătit, probabil împotriva unor nedreptăți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
câmpiei (1957), Amiezile veacului (1961) ș.a. Poetul se socotește „slobod” să cânte, și în cântecul lui abundă locurile comune ale liricii epocii: 23 August, armata clasei muncitoare, Grivița ’33, cu deosebire „era roșie a comunismului”, „era incandescenței”. O poezie lozincardă, grandilocventă, scrisă mai toată pentru brigăzile artistice de agitație. Ceva mai mult firesc aduce M. în versurile pentru copii din cărțile Niculae clop de paie (1957), A venit un cocostârc (1964), Nelu Mititelu (1973) ș.a. SCRIERI: Puiul de moț, București, 1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
finalitate a fost repede asimilată literaturii noi; căci nimeni nu scria sau vorbea despre reportaj, ci numai despre reportaj literar. Dintre toate speciile practicate în epocă, reportajul literar și poemul corespundeau în cel mai înalt grad condiției reflectării grandioase și grandilocvente a realului; nu întâmplător, după 1947 poemul și reportajul literar au făcut carieră, poate cea mai lungă și răsunătoare carieră. Scânteia și România liberă, Contemporanul și Flacăra dau cea mai elocventă fotografie a acestei perioade, prin reportaj; în coloane interminabile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
firești cele mai îngroșate plac totdeauna mai mult decât cele mai delicate trăsături nefirești"63. Gustul acesta pentru firesc explică fascinația sa pentru teatrul francez și pentru jocul unor actori ca Domnișoara Clairon și Lekain care, abandonând declamația emfatică, gesturile grandilocvente și costumele artificiale, au transformat jocul în mod radical." Pentru a exprima firescul, Goldoni, căruia prea puțin îi pasă de regulile clasice a căror rigiditate o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se pare incompatibilă cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
polemist redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar va semna și numeroase pagini de circumstanță, oportuniste, într-un stil grandilocvent, patetic, ca în Accente și profiluri (1983) sau în articolele din Un om pentru istorie (1985), având în centru „personalitatea unică” a lui Nicolae Ceaușescu ș.a. Studiile și eseurile lui Z. au ca trăsătură comună evaluarea rolului culturii române în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
de președinte al Convenției i-a revenit lui Valéry Giscard d’Estaing, mai bătrân, dar la fel de Îngâmfat. După doi ani de deliberări, Convenția a emis ceva mult decât un proiect, dar mai puțin decât o Constituție. În afară de un preambul giscardian grandilocvent (comparat imediat - și nu favorabil - cu eleganta concizie a precedentului jeffersonian), documentul Convenției nu conținea mai nimic din afirmațiile constituționale clasice: o definiție cuprinzătoare a libertății individuale, o declarație clară privind separarea puterilor etc. În această privință era, cum au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
din perspectiva lunecoasă a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai am / Cuvinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest de salon îi este contrapusă privirea pictorului, intensă, cu ceva anxios. Această privire trădează, într-o gamă largă de accente și nuanțe, răceala pozei grandilocvente. Într-o poză făcută în atelierul său din vila de pe șoseaua Kiseleff în 1897-1898, apare ținându-și la fel mâna în buzunar, având în spate un șevalet și purtând peste costum un pardesiu elegant. Se va strădui să mențină această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un poet... [...]"427. În "Cronica artistica. O privire asupra expozițiunei "Tinerimei Artistice"" din ziarul Vremea, Miroslav insistă asupra surselor și influențelor germane, la care-l adaugă pe pictorul francez Besnard. Pe de o parte, în substanța tablourilor sale se dizolvă grandilocvent "misticismul german", pe de altă parte, pictura sa reflectă idilismul unor pastorale mixate cu legende nordice și feeriile orientale. Criticul însă nu desparte maniheist apele, ci-l situează pe Loghi la confluența acestor tendințe, încercând o sinteză a lor, fapt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]