2,324 matches
-
mișcarea... Desprinsă dintre cei doi plămâni care o cuprindeau asemenea unor mâini grijulii, și-a găsit imaginea reprodusă pe o etichetă, devenind odată cu noul nume primit, un obiect de interes ștințific: inima a devenit un cord. Umbre ale unor umbre gravate de emoțiile care i-au modelat înfățisarea, s-au strâns în miezul acestui cord scufundat printre moleculele pișcătoare ale soluției de fixare. Asemenea unui diamant brut, cordul părea să aștepte un meșter care să readucă la lumină zeci de fațete
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate. Ceva mai jos aceeași ordine perfectă, morminte identice, lespezi de marmură neagră sau albă cu inscripții aurite - o sobrietate austeră care nu se distingea de cea dinainte decît prin numele maghiare gravate pe cruci. Doar Înspre vale, unde povîrnișul devenea mai abrupt, mormintele, străjuite la fel de pietre funerare cu litere de bronz, Își rupeau alinierea; aici nu mai apăreau ocupațiile ca Într-o fișă de recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt cu adevărat că sunt vie, în ciuda menghinei din jurul capului. Ignorând restul, a fost o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un ton disperat. Aa, nu-ți face probleme. Va trebui să iau totul la mână. Se uita undeva dincolo de mine, în partea cealaltă a camerei, la niște coloane, fiecare în jur de doi metri înălțime, făcute din foi de metal gravate cu diferite forme. în vârful fiecăreia era scobită câte o gură. — La asta lucra în ultima vreme, a spus gânditor. Venea adesea sus în casă pentru un pahar de vin, după ce își termina lucrul, și îmi povestea cum mersese. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lipsa de respect a prietenilor și cunoscuților pentru locul de odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chinez, unul din cei despre care vorbește alchimia - un împărat chinez dansând ca păsările pe terasa mare a palatului său înconjurat de păduri dese. El ridica mâinile în sus, apoi încet picioarele, cu multă artă și siguranță. Mișcările lui se gravau în aer, ca și cum toate aceste exerciții l-ar fi pregătit treptat să se metamorfozeze în pasăre și apoi să-și ia zborul pentru totdeauna. Într-o zi însorită, la începutul primăverii, au venit la noi doi oameni ca să ne repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sînge erau mărturii incontestabile că stăpînirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cîndva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru Întunecat. Fabulosul Montblanc Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea. Fără nici un cuvînt, s-a ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
căsătoriei, agățat în vestibulul Castelului. Pictorul venise de la Paris. Surprinsese pe chipul ei sfârșitul apropiat. Erau izbitoare paloarea aceea de viitoare moartă și resemnarea din trăsăturile feței. Prenumele ei era Clălis. Nu-i un nume banal, și e foarte frumos gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea fi cantonat fără să se înghesuie. Este înconjurat de apă: în spate e un mic șanț comunal ce servește ca legătură între piața primăriei și portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Poți să urăști pentru mai puțin de atât. Dar nu toți erau muncitori la Uzină. Țăranii care împliniseră vârsta dăduseră furca pe pușcă. Câțiva care plecau mândri ca niște cadeți încă nu știau că-și vor avea în curând numele gravate pe un monument încă neconstruit. A fost apoi o plecare memorabilă: cea a învățătorului, care se numea, să nuți crezi urechilor, Fracasse. Nu era de-al locului. I s-a organizat o ceremonie. Copiii compuseseră un cântecel, foarte mișcător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
femeie țintuită într-un scaun cu rotile. Era o mică bijuterie pentru doamne carabina asta cu o singură țeavă care strălucea ca o monedă bine lustruită de douăzeci de centime, iar pe patul puștii din lemn de cireș sălbatic, Gachentard gravase o propoziție în engleză: „Nu vei simți nimic“. Era ceva la adresa vânatului, dar lui Gachentard i-a fost teamă să nu se potrivească și soției lui într-o seară în care l-ar fi deprimat prea tare să o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
obiceiul să iau carabina cu mine, în plimbările mele duminicale, ajutându-mă de ea aproape ca de un băț. Cu trecerea anilor, țeava și-a pierdut strălucirea și a căpătat o nuanță întunecată care nu o prindea prea rău. Deviza gravată de Gachentard a dispărut mai mult sau mai puțin din cauză că nu a fost întreținută, și singurele cuvinte care se pot încă citi sunt Nu, vei și nimic: „Nu vei... nimic“, și e adevărat că nu a împușcat niciodată nimic. Edmond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În fugă din metropolă - o pată albă, vie, pe albastrul adânc al boltei - Îi gravase În minte un tablou de o splendoare ce rivaliza cu orașele de vis din O mie și una de nopți. De data asta Însă a văzut New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-a tras cu ochiul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mele. - Ei bine... numele mi-e Savage Eleanor; locuiesc În casa cea mare și veche de la doi kilometri de aici; cea mai apropiată rudă În viață demnă de luat În seamă e bunicul, Ramilly Savage; Înălțime - un metru șaizeci și cinci; numărul gravat pe ceas - 3077 W; nasul - ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
constant, dar fără speranță, la vreo problemă hirsută și incomprehensibilă. Bărbatul mai puțin corpolent nu se remarca decât prin completa contopire cu personalitatea fârtatelui său. Făcea parte din categoria de mică importanță a secretarilor care, la patruzeci de ani, Își gravează pe cărțile de vizită precizarea „asistent al președintelui“, consacrându-și restul vieții, fără urmă de regret, unor manierisme Împrumutate de la alții. - Mergi departe? s-a interesat cel firav, pe un ton plăcut dezinteresat. - O bucată bună. - Umbli pe jos ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca o mașină simplistă, chiar puțin naivă, și să vedem mecanismele fine dispărând în operația sintetică? De fapt, acest Tetrapharmakon este expus clar la Philodemos din Gadara, în secolele II-I î.Hr., în textul său intitulat Contra sofiștilor, iar apoi gravat de Diogene pe faimosul zid din Oenanda, în Asia Mică, trei sute de ani mai târziu. Cicero însuși reia în contul său formula mnemotehnică în De finibus. Cvadruplul remediu pare deci mai mult epicurian decât al lui Epicur. Chiar dacă exegeza universitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o posibilitate de a incarna gândirea și de a-i facilita exercițiul; în Asia Mică, prin intermediul lui Diogene din Oenanda - de la numele orașului său natal -, epicurismul adaugă o tehnică nouă pentru transmiterea doctrinei: construirea unui zid pe care niște citate gravate solicită privirea trecătorului... La 1 400 de metri altitudine, în această cetate de provincie din Lycia antică, Diogene din Oenanda investește o avere cu unicul scop de a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
radical, de o exigență dusă la extrem cu sine însuși în luciditatea cu care concepe actul de magie al poeziei, îl vedem ajungând să realizeze la noi ceea ce Mallarmé spune la un moment dat referitor la Edgar Poe, în sonetul gravat pentru mormântul acestuia: "Donner un sens plus pur aux mots de la tribu". Dinu PILLAT Poezia lui Ion Barbu captează în albia discursului retoric o adâncime a realului trăit până la concentrarea lui de la noțional și esență. Este în poezia sa un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
jos scoțând la iveală un inel de aur cu o montură frumoasă filigranată în mijlocul căreia trona un smarald. - Hai! Să aud explicațiile. - Ce, ce vrei să spui? E inelul meu! - Da? Atunci scoate-l să vedem al cui nume este gravat în interior! De la roșeață ce-i împurpurase obrajii când venise spre ușă și până în momentul acesta fața ei trecuse, pe rând, prin toate culorile curcubeului ajungând în final la culoarea străvezie a unui cadavru... Simțea că rămâne fără aer. Seara
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
a rugat pentru prosperitatea lui în templele autorizate, să le folosească. Cu șase ani în urmă, Bizanțul nu era decât un orășel grecesc ca atâtea altele. Acum, reconstruit și rebotezat, el era "Noua Romă", aceasta fiind noua denumire oficială, deja gravată pe unul din stâlpii curții de justiție recent construită. În vechea Romă, bineînțeles că cetățenii păstrau vechile privilegii, comerțul era același, portul Ostia rămânând deosebit de activ. Numai că mai multe familii senatoriale romane încep să ia drumul Bosforului, atrase de
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
imbold pur îngeresc Să te despic în două e visul meu cel pur Și-o sărutare dulce aievea vreau să-ți fur! 4. lighioane parfumate cu eternitate mă-ntorc la starea noastră de îngeri decavați - azi omenirea-și are însemnele gravate pe efigii de îngeri și vașnici sicofanți dar care-i adevărul ce ne va da speranța că viața este fructul unui impuls major, cînd geme națiunea și rîde manutanța, la noi în bătătura, cînd joacă repejor! Referință Bibliografica: GÎNDUL CĂ
GINDUL CA ASTAZI PLOUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361531_a_362860]
-
Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie, Dezleagă anotimpuri de dor purtat de vânt! Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori, De-ți voi rămâne-n vise cât zbaterea-ntre gene Sau câte fantezii-n buchete de splendori Le voi grava-n vitralii de zâmbete eterne! Iubește pentru doi și-nvinge vechea fire, Împarte răi de salbe și fluturi de lumină, Sfințește vraja clipei cu hâr și dăruire, Îmbracă-te cu mantii de grație divină! Da sens vieții tale și-alege
VIS DE PRIMĂVARĂ de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363033_a_364362]
-
acolo unde știa el că se află. Baraba își roti privirea fără să întoarcă prea mult capul analizând totul în jur și zări nu departe un han grecesc deoarece deasupra intrării era o tablă din lemn pe care se aflau gravate cu fierul roșu pe o scândură litere ale alfabetului grecesc. Încercarea era deci să intre acolo fără să fie văzut. Așteptă până se apropie un grup mai mare de oameni, pelerini care se îndreptau către templu. Profită de ocazie și
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
lirism și tragism epopeice: „Din viața acestor oameni Lipsesc mai multe secții, Iar altele, cum ar fi Bunăstarea materială, fericirea și norocul În istorie Sunt slab reprezentate. Nu întânlești aici nicio monedă, Pentru că, neavând aur și argint, Țăranii și-au gravat anual chipul Pe boabe de mei, de grâu, de porumb, Care nu ni s-au păstrat.” În poezia celebră „Trebuiau să poarte un nume” poetul rotește ideea poetică pe un spațiu liric larg, descoperind element după element, totalul geniului eminescian
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]