1,516 matches
-
razele peste tot. O pasăre micuță a aterizat lângă ei dându-le binețe cu un ciripit abia perceptibil: -Cip! Cirip! Rănile nu v-au trecut? Ce rău îmi pare! ... -Cum se numește această pasăre, mică și frumoasă, vecino? a întrebat greierul pe furnică. -Colibri, a răspuns păianjenul. -Deși pasărea Colibri cântărește doar trei grame, este mai mare decât aceasta pe care o vedeți voi, arătând către micuța pasăre, a răspuns furnica. Colibri trăiește doar în bazinul Amazonului, pe teritoriul Braziliei. Iar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
teritoriul Braziliei. Iar în Cuba trăiește o altă specie de Colibri numit topaz și se numește așa pentru că are un penaj colorat între violet, verde, cafeniu, negru și culoarea de roșu. -Atunci această micuță pasăre cine este? a repetat întrebarea greierul. -Întreab-o pe ea, ia răspuns furnica. -Cum te cheamă, micuță pasăre? întreabă greierul. -Aușel, a răspuns păsărica, după care și-a luat zborul, zicându-le: -Rămâneți și să vă găsesc sănătoși! -Este cea mai mică și cea mai frumoasă pasăre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și se numește așa pentru că are un penaj colorat între violet, verde, cafeniu, negru și culoarea de roșu. -Atunci această micuță pasăre cine este? a repetat întrebarea greierul. -Întreab-o pe ea, ia răspuns furnica. -Cum te cheamă, micuță pasăre? întreabă greierul. -Aușel, a răspuns păsărica, după care și-a luat zborul, zicându-le: -Rămâneți și să vă găsesc sănătoși! -Este cea mai mică și cea mai frumoasă pasăre din Europa care trăiește în România, a completat furnica. -Oau! A exclamat greierul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
greierul. -Aușel, a răspuns păsărica, după care și-a luat zborul, zicându-le: -Rămâneți și să vă găsesc sănătoși! -Este cea mai mică și cea mai frumoasă pasăre din Europa care trăiește în România, a completat furnica. -Oau! A exclamat greierul. -Vecino, văd că știi multe, dar ce am să te întreb acum sigur nu știi, zise păianjenul. -Nu știu eu, va știi vecinul nostru greierul, sau poate știu. Bine, hai, pune întrebarea. -Unde trăiește cea mai mică maimuță din lume
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai frumoasă pasăre din Europa care trăiește în România, a completat furnica. -Oau! A exclamat greierul. -Vecino, văd că știi multe, dar ce am să te întreb acum sigur nu știi, zise păianjenul. -Nu știu eu, va știi vecinul nostru greierul, sau poate știu. Bine, hai, pune întrebarea. -Unde trăiește cea mai mică maimuță din lume? Greierul își frământa creierii de zor dar nu dădea de capătul întrebării puse de păianjen. La un moment de gândire furnica strigă tare: -Știu eu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Vecino, văd că știi multe, dar ce am să te întreb acum sigur nu știi, zise păianjenul. -Nu știu eu, va știi vecinul nostru greierul, sau poate știu. Bine, hai, pune întrebarea. -Unde trăiește cea mai mică maimuță din lume? Greierul își frământa creierii de zor dar nu dădea de capătul întrebării puse de păianjen. La un moment de gândire furnica strigă tare: -Știu eu! -Știi să răspunzi la întrebare greierule? -Nu, a răspuns scurt, acesta . -Bine, atunci răspunde tu furnico
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pune întrebarea. -Unde trăiește cea mai mică maimuță din lume? Greierul își frământa creierii de zor dar nu dădea de capătul întrebării puse de păianjen. La un moment de gândire furnica strigă tare: -Știu eu! -Știi să răspunzi la întrebare greierule? -Nu, a răspuns scurt, acesta . -Bine, atunci răspunde tu furnico. -În Amazonia trăiește cea mai mică maimuță din lume. Femela are greutatea de cincizeci de grame iar bărbătușul are optzeci de grame. -Oare de unde vine mirosul acesta? a întrebat păianjenul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cer curat, cornutele se întorceau de la pășunat, iar gospodarii satului căutau să și ogoiască păsările și animalele pentru noaptea care urma. Fiecare în gospodăria lui își pregătea uneltele agricole pentru a doua zi, după care urma cina și-n corul greierilor și al broaștelor se lăsau în valurile viselor. Pentru a evita o nouă neplăcere, Dondică s-a învoit cu stăpânul gospodăriei ca să-și țină pe lângă el pe Dondonel și plata o vor primi numai pe ceea ce muncesc. S-a făcut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei vești, Uran s-a îndreptat spre ieșirea din adăpost, urmat de Amar. Afară era o liniște adâncă stăpânită de amenințarea morții, peste care se așternea încet zumzetul infernal al tălăngilor ce venea dinspre miazăzi și creștea în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
suporta de ani de zile cu gândurile mele trimise aiurea, cu genunchii adunați grămadă la gură, doar s-ascult, dacă vreau sau nu spectacolele, de fiecare seară până în noapte târziu, când spiritele se ridică între aștri, concertate de către broaște și greieri fără de care lume cu inimă față de frumos n-ar exista. Să stau apoi de vorbă cu luna pe care s-o întreb câte ceva de ale copilăriei, ceva de care gândul meu nu se va desprinde decât numai la moarte, sau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
inimă față de frumos n-ar exista. Să stau apoi de vorbă cu luna pe care s-o întreb câte ceva de ale copilăriei, ceva de care gândul meu nu se va desprinde decât numai la moarte, sau poate nici atunci. Dacă greierii nu ar fi, dacă broaștele nu ar trăi, dacă bietele gâze fluorescente pe care copiii le numesc îngerii nopții n-ar exista, viață n-ar mai fi ... Revenind din când în când la realitate, privesc în suflet cu mare satisfacție
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Concertul viețuitoarelor de baltă era de neegalat; nu e nimic mai frumos pe pământ. Asistam la concursul de salt și înot al peștilor din apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe câmpie” și „Mă-nchin”. Ca viața nopții să-mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în tristețe. Un prieten din copilărie, parcă-l văd și-n acest moment, mă scotea din ceața care mă înconjura. Mereu puși pe șotii, câtu-i ziulica de mare, colindam pe văi și dealuri împreună, după șerpi și șopârle, gândaci și greieri, păsări și după cuiburile acestora, escaladam copaci și locuri din păduri greu accesibile. Atât unul, cât și celălalt, aveam în sânge inoculată povața din leagăn de către părinți, că este bine să vedem și să știm de toate dar să nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
treisprezece ani, scriam de prin '60, cu oarecare ecou la concursurile elevilor, o poezie destul de modernă, cred, dar naivă, oarecum, un fel de laudă a ploilor cotropind ca o armie, zale, ropot , orașul, sau asemănam troleibuzele, abia introduse, cu niște greieri cu antenele lăsate pe spate. Pasteluri citadine în gustul revistei amintite. Debutasemm în 1962 în ziarul local, iar la cincisprezece ani, în '64, publicam fericit două poezii în ,,Steaua". Da, pe ambii i-aș fi putut întâlni, Agârbiceanu care slujise
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
rânjesc Din usi de case de chirpici crăpate. De-ar fi apă Și nu stâncă De-ar fi stâncă Dar și apă Și apă Un izvor Un ochi de apa între stânci De-ar fi sunetul apei doar Nu al greierului Și-al ierbii uscate cânt Ci sunetul apei peste stânci Unde-o pasăre cântă între brazi Pic pleosc pic pleosc pic pleosc pic pleosc Dar nu e apă. Cine-i al treilea care-i mereu cu tine? Când număr suntem
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
părinții pot apela la mici trucuri, afirmă profesorul universitar Pânișoară. De exemplu, seara părintele poate asculta împreună cu copilul muzică de relaxare cu zgomote din natură, unele chiar înregistrate de cel mic atunci când merge cu părintele: o apă curgătoare, valurile mării, greierii noaptea etc. De asemenea, undeva în apropierea orei de culcare a copilului, părintele poate ieși cu cel mic în curte sau pe balcon și să-l învețe să asculte diferite sunete pe care liniștea nopții le face mai clare: vântul
Părinți de succes: Trucuri pentru prelungirea vacanței în natură by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74942_a_76267]
-
fiindcă lipsește orice semnal de asemenea strategie. Prin excepție, contemplația ar trebui să se reducă la gradul extatic, ca o scufundare în mitologie, fără a mai încerca transcenderea ajunsă în impas metafizic. Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de greier" întrezărește natura senzorial: Greierii cântă numai în somn, / Greierii sunt ziua numai insecte, / Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi, de sinceritățile zilei suspecte; // De adevărul uscat și zadarnic / Ferească-i al rouăi prea limpede domn / Și tot ce nu reușesc
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
de asemenea strategie. Prin excepție, contemplația ar trebui să se reducă la gradul extatic, ca o scufundare în mitologie, fără a mai încerca transcenderea ajunsă în impas metafizic. Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de greier" întrezărește natura senzorial: Greierii cântă numai în somn, / Greierii sunt ziua numai insecte, / Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi, de sinceritățile zilei suspecte; // De adevărul uscat și zadarnic / Ferească-i al rouăi prea limpede domn / Și tot ce nu reușesc să trăiască / Întâmplă-li-se-n somn
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
contemplația ar trebui să se reducă la gradul extatic, ca o scufundare în mitologie, fără a mai încerca transcenderea ajunsă în impas metafizic. Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de greier" întrezărește natura senzorial: Greierii cântă numai în somn, / Greierii sunt ziua numai insecte, / Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi, de sinceritățile zilei suspecte; // De adevărul uscat și zadarnic / Ferească-i al rouăi prea limpede domn / Și tot ce nu reușesc să trăiască / Întâmplă-li-se-n somn, // Lăsați-i să doarmă legați
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
tocmai îți aduci aminte ceea ce ești cu-adevărat și ceea ce-ai fost dintotdeauna, căci nu memoria ți-o pierzi acum, ci uitarea. Într-un parc din Tirana Băieții s-au oprit din joacă, aerul până adineaori înveselit de țârâitul greierilor pare acum un suspect întârziat. Oile trec pe potecă, iar eu am o cireașă în gură, o cireașă de un roșu închis, strivind-o, la tine mă gândesc, Patrice. O libelulă-nfometată-mi dă roate. E seară și-ascult broaștele și singuraticul
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
spre detaliu, spre microuniversul lucrurilor: „De cîte ori nu m-au chemat/ picăturile la geam.../ Dar oare ce așteptam?/ Să văd cum timpul real e mărunțit,/ sau cum e așternut pe o pernă de abur,/ sărind prin iarbă, ca un greier,/ ce se mușcă singur din timpul etern?/ Sau ce altceva?!” (Ce altceva...). Nu eternitatea îl tentează, ci clipele. Acestea se pliază pe concretul existențial, posedînd prestigiul unor companioni nepretențioși, capabili însă de fidelitate în cursa lungă a vieții: „Clipele-mi
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
tine, ca un bumerang... Invățătorul, romantic, pledase pentru șomerul liric al copilăriei lui de altădată: noapte, și să dormi pe miriștea verii ce te face să închizi ochii cel mai ușor, întrucât, vara, pământul este o saltea imensă umplută cu greieri... Făcuse apel la sentimentele mari (ignorate de natură), spusese că „artistul" moare de foame și dârdâie de foame și de frig, însă el cântă mai departe, pentru că asta îi e meseria, nu doar să muncească, îndemnat de acel lipsit de
Tânăra generație by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6126_a_7451]
-
orgoliu gospodăresc, expresie a firii celui ce declară liminar, pe un ton irevocabil: „Eu m-am născut din grîne, din fîn, din cucuruz, / Și-n mine port mireasma pămînturilor sfinte. Și behăitul turmei și mugetul de vite / și cîntecul de greieri îmi stăruie-n auz" (Pomenire). Mărturiile biografice ale fiului de țăran depășesc cadrul personal, aspirînd la reconstituirea unui mediu arhaic (resortul e același ca-n evocările coșbuciene). Orășeanul actual se întoarce asupra obîrșiilor sale cu o emoție dar și cu
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
vieții, Anghel a scris cîteva poeme care, prin subtilitate stilistică, dovedeau că poetul pășise în altă etapă. Poezia românească putea conta acum pe o voce de extraordinară puritate. Ideea eternității artei capătă accente tot mai dramatice, precum în poemul Cîntecul greierului - istorie concentrată a Universului, distrus periodic de diverse cataclisme, din care se salvează însă doar modestul cîntec continuu al greierelui, adică Arta: „Sunt poate milioane de ani de-atunci - o, Soare! / De cînd tu cel ce astăzi urci bolțile de-
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
De cînd tu cel ce astăzi urci bolțile de-azur /Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, / O forță-n mers ce-și cată o formă și-un contur. // Așa erai pe vremea întîiei aurore, / Pe cînd eu, negrul greier, rapsodul fără glas/ Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele-i sonore,/ Așa am fost de-a pururi și-același am rămas.// O aripă de gîză, un sunet și-o lumină/ Au stăruit și totuși atîția uriași / Făcuți să-nfrunte vremea s-au
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]