274 matches
-
Conform surselor germane disponibile, erau disponibile 294 de tancuri germane la 11 iulie în Diviziile 1, 2 și 3 SS Grenadieri Panzer (77, 95, respectiv 122 de tancuri). A doua zi, la 12 iulie, numărul exact pentru Divizia 1 SS Grenadieri Panzer este necunoscut, dar numărul tancurilor din celelalte două divizii era 103, respectiv 121. La 13 iulie, rapoartele arată 70, 107 și respectiv 74 de tancuri disponibile. Până la 14 iulie, rămăseseră 78, 115, respectiv 73 de tancuri. La 15 iulie
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
a devenit un funcționar de asigurări la Lloyd's of London. El a avut un mare succes, dar cariera sa a fost întreruptă de Primul Război Mondial, când avea patruzeci de ani. El sa alăturat mai întâi regimentului de infanterie "Grenadier Guards", apoi în "Royal Army Pay Corps" (RAPC) , unde fost promovat caporal. După război, el s-a mutat în Cornwall împreună cu tânăra sa soție și s-a ocupat numai de munca de scriitor. El a publicat "A Voyage to Arcturus
David Lindsay () [Corola-website/Science/323978_a_325307]
-
acest spațiu. Prora lui "Guerrier" ajunge în raza de acțiune a lui "Goliath", care deschide focul și provoacă daune serioase, înainte de a ajunge pe latura babord, total nepregătită a lui "Guerrier" și infanteria marină de la bord împreună cu o companie de grenadieri austrieci ce participă la atac, deschid focul cu muschetele lor. Foley prevăzuse să arunce ancora de-a lungul navei franceze, dar durează prea mult pentru a o coborî, iar nava sa o depășește pe "Guerrier" în întregime. "Goliath," se oprește
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
regești din Transilvania. La 1 iunie 1773 Iosif al II-lea sosește dinspre Sighișoara la Dumbrăveni. Pe drum participa la exercițiile de arme ale trupelor habsburgice de dincoace de Hoghilag, din jos de Birtul Pădurarului, unde erau postate batalioane de grenadieri la care Iosif al II-lea ajunge marți seara, la ora 7. După terminarea exercițiilor Iosif al II-lea a intrat în Dumbrăveni unde a fost cazat în casa armeanului Martin Gaspar care ținea Hanul Ibașfalăului. În urma vizitei împărătești, pe
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
Charlottei de Prusiei. În ziua botezului său, Nicolae I a acordat copilului ordinele Sfântul Andrei, Alexandru Nevski, Vulturul Alb, Sfânta Anna (clasa 1), Sf. Stanislav (clasa 1). În plus, i s-a dat comanda unui batalion al unui regiment de grenadieri călare. A crescut într-o familie armonioasă, departe de eticheta strictă impusă de Curtea Imperială din Sankt-Petersburg. La 28 august (16 august stil vechi) 1857 s-a căsătorit cu Cecile de Baden la palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Soția
Marele Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei () [Corola-website/Science/317672_a_319001]
-
această nouă unitate, fiecare din cele 30 de regimente de dragoni de linie au furnizat câte 12 oameni cu cel puțin 10 ani de serviciu militar. Ofițerii au fost aleși personal de Napoleon. Două treimi dintre ofițeri proveneau din rândul grenadierilor și vânătorilor călare iar ultima treime din cadrul dragonilor de linie. Două escadroane au fost adăugate în 1807, ridicând numărul oamenilor la 1269. Regimentului i-a fost atașat pe 9 decembrie 1813 regimentul 2 de cercetași din Garda Imperială. Îmbrăcămintea și
Regimentul de dragoni din Garda Imperială () [Corola-website/Science/319169_a_320498]
-
dragonilor de linie. Două escadroane au fost adăugate în 1807, ridicând numărul oamenilor la 1269. Regimentului i-a fost atașat pe 9 decembrie 1813 regimentul 2 de cercetași din Garda Imperială. Îmbrăcămintea și armamentul acestei unități erau asemenea regimentului de grenadieri călare din Garda Imperială, cu mențiunea că uniforma era albastră în cazul celor din urmă spre deosebire de cea verde a dragonilor. În locul bonetei de blană purtau o cască de cupru în stilul neogrec "Minerve", ornată cu un panaș roșu și o
Regimentul de dragoni din Garda Imperială () [Corola-website/Science/319169_a_320498]
-
vânători pedeștri din Vechea Gardă, având funcția de maior general secund al acestora. Maiorul general al vânătorilor pedeștri (funcție onorifică), MdE Soult, se afla în Spania. "***" Pigeard ("La Garde Imperiale") îl citează pe GD Walther ca fiind comandantul direct al grenadierilor călare. Este cert că acest general a petrecut o mare parte din ziua de 6 iulie conducând direct acestă unitate pe care o prefera. Observații "*" GD Oudinot l-a înlocuit la comanda Corpului II pe MdE Lannes, rănit mortal în timpul
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
al acestor regimente era format în general din tineri recruți fără experiență, împărțiți, conform noului sistem francez, în 4 companii zise „de centru”. Pentru a se completa batalionul, conform regulamentului, se adăugau a 2 companii zise „de elită” (una de grenadieri și una de voltigeurs pentru regimentele de linie, respectiv una de carabinieri pedeștri și una de vânători pentru regimentele ușoare), formate în general din veterani. "***" După bătălia de la Aspern-Essling GD Frère l-a înlocuit la comanda diviziei a 2-a
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
Angers și Le Mans. În octombrie 1793, în vârstă de doar 21 de ani a fost numit generalisim al armatei catolice și regale. A fost ucis în bătălia de la Nuaillé, lângă Cholet la 28 ianuarie 1794, fiind împușcat de un grenadier republican care se predase, în momentul în care La Rochejaquelein se apleca să-i ia arma. Dintre vitraliile care îl prezintă de generalul La Rochejaquelein sunt demne ne menționat : "Dacă înaintez, urmați-mă" Dacă mă retrag, omorîți-mă" Dacă mor, răzbunați
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
a remedia această problemă, guvernul a hotărât ca, în cazul organizării unor noi așezări militare, sătenii să nu mai fie relocați, ci să fie în schimb înrolați în serviciul militar activ. Astfel, în toamna anului 1816, un întreg regiment de grenadieri a fost relocat în regiunea Vîsoțki din gubernia Novgorod. Această măsură a fost determinată de lipsa unor locații corespunzătoare pentru cazarea militarilor în Petersburg. Întreaga regiune a fost scoasă de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
fost determinată de lipsa unor locații corespunzătoare pentru cazarea militarilor în Petersburg. Întreaga regiune a fost scoasă de sub controlul autorităților civile, fiind trecută în schimb în subordonarea directă a comandanților militari. În aprilie 1817 au fost relocate un regiment de grenadieri în gubernia Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
Novgorod, un regiment de infanterie în gubernia Moghilev, și două regimente de ulani în gubernia Slobodsko-Ucraina. Numărul așezărilor militare a crescut constant iar, spre sfârșitul domniei împăratului Alexandru I, acestea se prezentau după cum urmează: în gubernia Novgorod - 12 regimente de grenadieri și două brigăzi de artilerie, în gubernia Moghilev - 6 regimente de infanteriei, în gubernia Slobodsko-Ucraina, Herson și Ekaterinoslav - 16 regimente de cavalerie, în gubernia Petersburg - 2 companii ale arsenalului armatei. Autoritățile militare au hotărât ca, pentru a evita conflictele dintre
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
au primit animalele de muncă care ar fi trebuit date de către guvern soldaților din alte regiuni și au fost create structurile necesare pentru sprijinirea lor din banii publici. În primele patru okruguri ale soldaților agricultori (fostele așezări ale regimentelor de grenadieri ale Diviziei I) au fost păstrate doar persoanele cele mai de încredere, cei care se întorseseră de curând de pe front și cei care slujiseră deja 20 de ani în armată și care doreau să rămână în regiune pentru restul vieții
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
vizită de stat în Franța, în aprilie, a reginei Elisabeta a II-a și a ducelui de Edinburgh, precum și o vizită a președintelui Chirac la Londra, în noiembrie. Soldații britanici (Pușcașii Marini Regali, regimentul de cavalerie "Household Cavalry", Gărzile de Grenadier și King's Troop, Royal Horse Artillery) au condus parada de la Paris de ziua națională a Franței pentru prima oară, cu avioanele Red Arrows zburând pe deasupra. Atât în gara internațională Waterloo din Londra (și apoi în noul terminal din gara
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
britanice, circa 700 de infanteriști, proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a locotenent-colonelului Smith. Din trupele trimise în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38, 43, 47, 52 și 59 de infanterie, și
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri, sub comanda generală a locotenent-colonelului Smith. Din trupele trimise în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38, 43, 47, 52 și 59 de infanterie, și din Batalionul 1 al Forțelor Marine Regale. Companiile de grenadieri erau însoțite de circa 320 de infanteriști ușori din
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în expediție, 350 de soldați proveneau din companii de grenadieri din regimentele 4 (King's Own), 5, 10, 18 (Regal Irlandez) 23, 38, 43, 47, 52 și 59 de infanterie, și din Batalionul 1 al Forțelor Marine Regale. Companiile de grenadieri erau însoțite de circa 320 de infanteriști ușori din regimentele 4, 5, 10, 23, 38, 43, 47, 52 și 59, și din Batalionul 1 de Marină. Fiecare companie avea propriul său locotenent, dar majoritatea căpitanilor care îi comandau fuseseră atașați
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
scopul misiunii din acea zi. Ei au tras în direcții diferite și s-au pregătit să intre în casele oamenilor. Colonelul Smith, care tocmai sosea cu restul trupelor regulate, a auzit focul muschetei și a luat-o înaintea coloanei de grenadieri să vadă ce se întâmplă. El a găsit rapid un toboșar și i-a ordonat să bată adunarea. Grenadierii au sosit la scurt timp și, după ce s-a restaurat ordinea, infanteriei ușoare i s-a permis să tragă o salvă
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
oamenilor. Colonelul Smith, care tocmai sosea cu restul trupelor regulate, a auzit focul muschetei și a luat-o înaintea coloanei de grenadieri să vadă ce se întâmplă. El a găsit rapid un toboșar și i-a ordonat să bată adunarea. Grenadierii au sosit la scurt timp și, după ce s-a restaurat ordinea, infanteriei ușoare i s-a permis să tragă o salvă de victorie, după care s-a format din nou coloana și a continuat marșul către Concord. Voluntarii din Concord
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
pas s-a dovedit fructuos, întrucât numărul voluntarilor a continuat să crească, companiile de "minutemen" alăturându-li-se acolo. Când soldații au ajuns în satul Concord, Smith i-a împărțit în grupe care să îndeplinească ordinele lui Gage. Compania de grenadieri a Regimentului 10 în frunte cu căpitanul Mundy Pole a asigurat South Bridge (Podul de Sud), în timp ce șapte companii de infanterie ușoară în frunte cu căpitanul Parsons, circa 100 de oameni, au asigurat North Bridge (Podul de Nord) în apropiere
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Laurie, știau că sunt depășite numeric de cei peste 400 de voluntari aflați la doar câteva sute de metri depărtare. Căpitanul Laurie, îngrijorat, a trimis un curier la Smith cerând întăriri. Folosind informațiile detaliate date de spionii loialiști, companiile de grenadieri au căutat provizii militare în micul oraș. Când au ajuns la taverna lui Ephraim Jones, de lângă arestul de pe drumul South Bridge, au constatat că ușa este baricadată, iar Jones a refuzat să deschidă. Relatările Tory-ilor locali arată că Pitcairn
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
trei tunuri mari, cu proiectile de 11 kg, mult prea grele pentru a fi folosite la apărare, dar foarte eficiente împotriva fortificațiilor, cu rază de acțiune suficient de mare pentru a bombarda Bostonul din alte zone de pe uscat din apropiere. Grenadierii au spart pivotul acestor trei tunuri pentru a nu putea fi montate. Ei au ars și unele care pentru tunuri găsite în casa de întruniri a satului, și când casa s-a aprins ea însăși, localnica Martha Moulton i-a
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
au găsit prinse într-o situație în care erau depășite numeric și tactic. În lipsa unei conduceri eficiente și speriați de numărul superior al dușmanului, soldații demoralizați și neexperimentați și-au abandonat răniții și s-au refugiat în apropierea companiilor de grenadieri care soseau dinspre centrul satului, izolându-i pe căpitanul Parsons și pe companiile sale care căutau arme la ferma lui Barrett. Coloniștii au fost și ei uimiți de succesul repurtat. Nimeni nu credea că vreuna din părți va deschide focul
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
o poziție defensivă de pe un deal, în spatele unui zid de piatră. Locotenent-colonelul Smith a auzit schimbul de focuri de la poziția sa din oraș la câteva clipe după ce a primit cererea de întăriri de la Laurie. A adunat rapid două companii de grenadieri și le-a condus el însuși la North Bridge. În drumul lor, acestea s-au întâlnit cu resturile celor trei companii de infanterie ușoară care alergau spre ele. Smith era îngrijorat de cele patru companii care fuseseră la ferma lui
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]