275 matches
-
Unit. Armata poloneză din Franța a început să fie organizată imediat după înfrângerea Poloniei în 1939 și cuprindea aproximativ 80.000 - 8 5.000 de oamenei. Pe teritoriul european al Franței au fost organizate patru divizii de infaterie (Divizia I grenadieri, Divizia a II-a de infanterie (fusilieri), Divizia a III-a de infanterie și Divizia a IV-a de infanterie), o brigadă motorizată, (Brigada a 10-a cavalerie blindată) și o brigadă de vânători de munte (Brigada independentă de vânători
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
elită (Rangers) a fost mutat în zonă pentru înlocuirea subunităților Regimentului 112 de infaterie. Pe 6 decembrie, nou sosiții s-au deplasat spre Bergstein, după care au cucerit pozițiile strategice de pe Cota 400, de unde au alungat germanii din Regimentul 900 grenadieri. După o săptămână, americanii aveau să cucerească orașele Gey și Strass. Luptele de pe Linia Siegfried au constat forțele militare implicate în lupte până pe 15 decembrie pierderea sau rănirea a 250.000 de soldați aliați și germani. Armatele americane I și
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
1833 a intrat la Academia Militară Imperială, iar după absolvire a devenit general al armatei, unde a fost responsabil de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat comanda regimentului Prințul Eugen de Württemberg. În 1858 a fost la comanda regimentului grenadier Keksgolm. Promovat general-maior în 1859, a preluat comanda Regimentului de Gardă Imperială Rus Volyn. S-a aflat la comanda Corpului de Armată a IX-a în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 și a cucerit orașul Nicopole, pentru care a fost decorat
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
a murit în 1947 într-un accident de avion lângă Colomb-Béchar, Algeria. Generalul a fost avansat postmortem la gradul de Mareșal al Franței în 1952. 12 soldați (după unele surse doar 11) voluntari francezi din Divizia a 33-a SS Grenadieri "Charlemagne", care luptaseră pe frontul de est, au fost la început spitalizați, după care au fost transferați într-un lagăr de prizonieri, dar au fost arestați de soldații de sub comanda lui Leclerc. Leclerc i-a declarat „trădători” și a ordonat
Philippe Leclerc () [Corola-website/Science/311860_a_313189]
-
în curs de formare. Unitățile și subunitățile constituite au fost echipate și dotate cu material italian. Fiecare dintre batalioanele noii legiuni a fost format din 3 companii de pușcași, 1 companie de mitraliere, un corp de geniști și unul de grenadieri. Fiecare companie de pușcași a fost formată din 4 plutoane și o secțiune de mitraliere ușoare, cu un total de 5 ofițeri și 178 de soldați. Corpul de comandă a fost constituit de către ofițeri superior italieni, voluntari ofițeri și subofițeri
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
deceniul al treilea al secolului trecut, a devenit clar pentru toată lumea că această atitudine nu se va schimba. În 1925, ministrul de externe britanic, Sir Austen Chamberlain, a declarat public că așa-numitul Coridor Polonez "nu merită oasele nici unui singur grenadier britanic". La sfârșitul deceniului al treilea și începutul celui de-al patrulea, a fost stabilit un complex sistem de alianțe al națiunilor europene, în speranța prevenirii unor viitoare războaie cu una dintre puterile considerate potențiale agresoare - Germania și Uniunea Sovietică
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
ani, fața sa pare obosită și palidă și are o privire melancolică. Tabloul este un portret în format vertical de mari dimensiuni, reprezentându-l pe Napoleon în mărime naturală, în picioare. El poartă uniforma de colonel al Gărzii Imperiale de Grenadieri Pedeștri (albastră cu rever alb și mâneci roșii). Împăratul are pe piept două decorații: Legiunea de onoare și Ordinul Coroanei de fier, iar pe umeri epoleți auriți. El poartă un pantalon mulat în stil francez, de culoare albă, ciorapi albi
Napoleon în cabinetul său de lucru () [Corola-website/Science/323707_a_325036]
-
24 de ofițeri și un batalion de artilerie de 212 oameni, a plecat din Sydney la 3 martie 1885 și a navigat până la debarcarea în portul Suakin din nord-estul Sudanului de la 29 martie, fiind atașați unei brigăzi constituite din scoțieni, grenadieri și personal al corpului de gardă Coldstream. Ulterior, aceștia au marșat spre Tamai într-o formațiune mare pătratică formată din 10.000 de soldați. Ajungând în oraș, au incendiat corturile și s-au întors la Suakin: trei australieni au fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Dumnezeu vitejilor. Ura!”". Statuia a fost montată pe un soclu de granit roșu de Finlanda ce era înconjurat de trei basoreliefuri în bronz. Pe basorelieful central era reprezentată bătălia cavaleriei ruse la Câmpul Mieilor, basorelieful din stânga reprezenta pe cazacii și grenadierii ruși intrând în cetatea turcă și producând o panică groaznică, iar basorelieful din dreapta îi reprezenta pe husarii din Regimentul IV al prințului de Coburg, în partea stângă fiind reprezentat prințul călare, având în spate cavaleria de rezervă. Ca urmare a
Statuia generalului Aleksandr Suvorov din Dragosloveni () [Corola-website/Science/310134_a_311463]
-
Adolphe-Édouard-Casimir-Joseph Mortier (n. 13 februarie 1768 - d. 28 iulie 1835), duce de Trévise, mareșal al Franței, militar și om politic francez. A ocupat funcția prestigioasă de comandant al Grenadierilor din Gardă începând cu 1804 și s-a situat printre apropiaiți împăratului Napoleon I, care îl stima pentru caracterul său drept și loial. După ce și-a făcut studiile la Douai, Mortier s-a înrolat în Gărzile Naționale, fiind ales căpitan
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
Grenadierii Călare (în ) formau, împreună cu „Jandarmii de Elită”, apoi cu „Dragonii Împărătesei”, cavaleria grea a Gărzii imperiale franceze în timpul Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815). Erau supranumți „Caii negri ai lui Bessières”. Denumirea de „grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Grenadierii Călare (în ) formau, împreună cu „Jandarmii de Elită”, apoi cu „Dragonii Împărătesei”, cavaleria grea a Gărzii imperiale franceze în timpul Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815). Erau supranumți „Caii negri ai lui Bessières”. Denumirea de „grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii de la începutul secolului al XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Grenadierii Călare (în ) formau, împreună cu „Jandarmii de Elită”, apoi cu „Dragonii Împărătesei”, cavaleria grea a Gărzii imperiale franceze în timpul Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815). Erau supranumți „Caii negri ai lui Bessières”. Denumirea de „grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii de la începutul secolului al XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii purtau bonete albe) lipsite de placa aurie
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
grea a Gărzii imperiale franceze în timpul Primului Imperiu Francez (1804-1814/1815). Erau supranumți „Caii negri ai lui Bessières”. Denumirea de „grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii de la începutul secolului al XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii purtau bonete albe) lipsite de placa aurie decorativă care orna bonetele Grenadierilor pedeștri, cămăși albe cu albastru, epoleți aurii, pantaloni
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Francez (1804-1814/1815). Erau supranumți „Caii negri ai lui Bessières”. Denumirea de „grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii de la începutul secolului al XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii purtau bonete albe) lipsite de placa aurie decorativă care orna bonetele Grenadierilor pedeștri, cămăși albe cu albastru, epoleți aurii, pantaloni albi și cizme negre. Călareau cai masivi, de
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii purtau bonete albe) lipsite de placa aurie decorativă care orna bonetele Grenadierilor pedeștri, cămăși albe cu albastru, epoleți aurii, pantaloni albi și cizme negre. Călareau cai masivi, de rasă, de regulă de culoare neagră (bai brun) sau maron (alezan foncé). Arma principală a grenadierilor călare era o sabie cu gardă lată, ușor
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
lipsite de placa aurie decorativă care orna bonetele Grenadierilor pedeștri, cămăși albe cu albastru, epoleți aurii, pantaloni albi și cizme negre. Călareau cai masivi, de rasă, de regulă de culoare neagră (bai brun) sau maron (alezan foncé). Arma principală a grenadierilor călare era o sabie cu gardă lată, ușor curbată. Aceasta era diferită de sabia scurtă curbată, cu lama lată, pe care o foloseau Vânătorii Călare. Armamentul grenadierilor mai cuprindea o pereche de pistoale și o pușcă cu baionetă, pe care
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
regulă de culoare neagră (bai brun) sau maron (alezan foncé). Arma principală a grenadierilor călare era o sabie cu gardă lată, ușor curbată. Aceasta era diferită de sabia scurtă curbată, cu lama lată, pe care o foloseau Vânătorii Călare. Armamentul grenadierilor mai cuprindea o pereche de pistoale și o pușcă cu baionetă, pe care însă o foloseau rareori. Masivitatea cailor și a călăreților, lungimea săbiilor și mai ales experiența făceau din „grenadierii călare” cea mai de temut cavalerie a vremii. Unitatea
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
lama lată, pe care o foloseau Vânătorii Călare. Armamentul grenadierilor mai cuprindea o pereche de pistoale și o pușcă cu baionetă, pe care însă o foloseau rareori. Masivitatea cailor și a călăreților, lungimea săbiilor și mai ales experiența făceau din „grenadierii călare” cea mai de temut cavalerie a vremii. Unitatea Grenadierilor Călare a luat naștere în același an cu Imperiul (1804), fiind creată din cavaleria Gărzii Primului Consul, cea care s-a ilustrat în bătălia de la la Marengo (1800). Condițiile de
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
mai cuprindea o pereche de pistoale și o pușcă cu baionetă, pe care însă o foloseau rareori. Masivitatea cailor și a călăreților, lungimea săbiilor și mai ales experiența făceau din „grenadierii călare” cea mai de temut cavalerie a vremii. Unitatea Grenadierilor Călare a luat naștere în același an cu Imperiul (1804), fiind creată din cavaleria Gărzii Primului Consul, cea care s-a ilustrat în bătălia de la la Marengo (1800). Condițiile de admitere în această unitate de elită erau stricte: o carieră
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Marengo (1800). Condițiile de admitere în această unitate de elită erau stricte: o carieră militară exemplară din punct de vedere disciplinar, 12 ani de serviciu militar și o înălțime minimă de 1,76 m. De-a lungul istoriei sale, regimentele Grenadierilor Călare au beneficiat de comandanți de valoare - Michel Ordener, Frédéric Henri Walther sau Claude Étienne Guyot - și s-a ilustrat prin șarjele sale devastatoare, care deseori contribuiau decisiv la obținerea victoriei. În 1805, la bătălia de la Austerlitz, Grenadierii Călare au
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
sale, regimentele Grenadierilor Călare au beneficiat de comandanți de valoare - Michel Ordener, Frédéric Henri Walther sau Claude Étienne Guyot - și s-a ilustrat prin șarjele sale devastatoare, care deseori contribuiau decisiv la obținerea victoriei. În 1805, la bătălia de la Austerlitz, Grenadierii Călare au șarjat împreună cu escadronul de Vânători Călare și Mameluci al generalului Rapp și a respins cavaleria Gărzii ruse care amenința să oprească inaintarea diviziei generalului Vandamme. Al doilea moment important a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Austerlitz, Grenadierii Călare au șarjat împreună cu escadronul de Vânători Călare și Mameluci al generalului Rapp și a respins cavaleria Gărzii ruse care amenința să oprească inaintarea diviziei generalului Vandamme. Al doilea moment important a fost bătălia de la Eylau, în 1807. Grenadierii Călare au fost chemați din nou să restabilească o situație periculoasă și au participat la cea mai mare șarjă de cavaleri din istorie, când Mareșalul Murat a aruncat în luptă întreaga sa cavalerie (12000 de oameni). Deși au fost expuși
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
mare șarjă de cavaleri din istorie, când Mareșalul Murat a aruncat în luptă întreaga sa cavalerie (12000 de oameni). Deși au fost expuși focului mitraliilor inamice iar în urma șarjei a ajuns într-o poziție foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare au reușit să se degajeze și au spulberat 3 linii de infanterie rusă, suferind pierderi minime. În timpul campaniei din Spania, Grenadierii Călare nu au fost folosiți eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
expuși focului mitraliilor inamice iar în urma șarjei a ajuns într-o poziție foarte periculoasă, fiind încercuți de cazaci, Grenadierii Călare au reușit să se degajeze și au spulberat 3 linii de infanterie rusă, suferind pierderi minime. În timpul campaniei din Spania, Grenadierii Călare nu au fost folosiți eficient, din cauza rivalității dintre comandantul lor, mareșalul Jean-Baptiste Bessières și comandantul armantei din Portugalia, mareșalul André Masséna. La Waterloo, în 1815, Grenadierii Călare constituiau rezerva de cavalerie a Marii Armate, totuși, din cauza unei neînțelegeri, au
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]