1,935 matches
-
și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o uimise faptul de a le vedea pe prietenele ei tremurînd uneori cînd vorbeau despre soții lor, iar uneia dintre verișoarele ei - sora lui Roberto - logodnicul ei ridicol Îi atrăsese atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mormăind, pentru că frînghia udă Îi zdrelea umărul. Trase apoi cu putere, o putere care părea să-i țîșnească din măruntaie, și profită În cele din urmă de impulsul unui nou val pentru a trage pe uscat, În siguranță, baleniera greoaie și făcută zob. Abia atunci se prăbuși pe nisip, doborît de oboseală, vlăguit, dar fericit pentru victorie. Închise pentru o clipă ochii, trase aer În piept, așteptînd să i se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lume se află, iar ei n-aveau decît să judece dacă le convine să țină cont de asta ori nu. Dar fără el nu se putea face mai mult de doi pași fără ca să nu fie gata să se răstoarne "greoiul car al statului". Că unii voiau să-l ușureze, că alții voiau să-l golească, că toți voiau să-l hodorogească mai tare, cît mai tare, cît e sub mîna lor, asta era altceva, dar nimeni nu voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aruncat foile pe birou. "Niște papițoi, Arsenalul, Pirotehnîa, cei de la Manutanță, lingura și strachina, vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
despre "importanța regenței", ce cuprindea programul pe care i-l dăduseră să-l citească, fără teamă, plini de siguranță, acoperiți de o putere mare ce nu aștepta decît să i se așeze la îndemînă jilțul în care să se lase greoaie și hotărîtă să stăpînească după cum îi era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un gest stîngaci, gata să răstoarne masa, a mugit din gîtlej un "mmm" și l-a prins de umeri pe Popianu. "Bătrîne, bătrîne, ce naiba faci aici, cum ai dat de mine?!" Adjutantul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Excelență, vă rog să mă scuzați, dar tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce-i cu asta?" Basarab Cantacuzino rîse iarăși, de astă dată altfel, cu totul altfel, probabil așa rîdea numai atunci cînd era singur în odaie, gîndindu-se la tertipurile care-i izbutiseră, un "hi, hi" ascuțit, neașteptat pentru trupul mare și greoi. "N-o să-ți răspund directore, de ce să-ți răspund, doar sîntem între oameni de pricepere. Eu fac politică, dumneata slujești politica, pînă la urmă sîntem în aceeași barcă în care întotdeauna vei trage la rame, iar eu voi număra. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi știut n-ar fi crezut că are de a face cu un aristocrat, arăta a hamal în portul Brăilei ori a chiabur de la munte, ochi grei, mîini mari, ca două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sângele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într‑o noroială aurie vârtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca‑n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și până și trăsura domnului subprefect lăsau urme adânci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau Înhămați doi cai povarnici și silnici. Pe locul din față, fără coviltir, stătea un domn În jur de patruzeci de ani, cu niște ochi mari, negri, și cu pleoapele oblonite de oboseală. Pe cap avea o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai mare de decădere morală decât Însăși Încălcarea Sfintei Scripturi“. Acest citat din opera de tinerețe a lui Hass conține cât se poate de lapidar una din ideile sale esențiale, care peste ani va plămădi o doctrină filosofică masivă și greoaie, exprimată Într‑un limbaj cabalistic sufocat de neologisme și concepte ale căror semnificații ne scapă. Și totuși, e greu să‑i dai dreptate lui Franckel atunci când susține că netransparența Învățăturii de mai târziu a lui Ben Hass ar fi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de‑al de ăștia niciodată nu știi.) Sub pretextul că ar lua‑o pe scurtătură spre bac - care de astfel se află imediat după domeniile mănăstirii - el stă la pândă după biserică anume să smulgă asta.“ Și cu palma sa greoaie de țăran acoperi o carte Într‑un etui negru care zăcea pe masă. În clarobscurul odăii pe carte se distingea clar o iconiță aurită a arhanghelului Mihail. Părintele Serghei Îi făcu semnul crucii ca atunci când sfințești pâinea. 3. Maria Dimitrievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
asfințit, înfipse în geamandura improvizată un ac subțire și îi ceru lui Tapú Tetuanúi să o așeze cu grijă pe apă. Încet, vasul începu să alunece către est, împins de curentul puternic, care îl purta mult mai repede decât pe greoiul catamaran și, când se convinse că urma direcția la care se așteptase, Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud! —De ce-ai făcut asta? întreba imediat Tapú Tetuanúi, a cărui sete de cunoștințe nu se potolea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu bățul ori cu mâna ei greoaie. Deși băiatul devenise mai îngrijit și începuse să învețe mai bine, tovarășa continua să-l bată. Luana strângea din pumni la fiecare lovitură și aduna în suflet revoltă. Într-o zi nu mai rezistă. De dimineață, femeia se enervase teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
își fixă privirile în deschizătura primitoare și luminoasă a ușii. Apoi, dintr-o dată, sări înăuntru, cu o fracțiune de secundă înainte ca aceasta să se închidă, scârțâind din toate încheieturile, în urma ei. Întoarse capul. Bărbatul privea, cu fața tâmpă, demarajul greoi al vehiculului și prada jună ce pierea o dată cu el. Alergă până acasă, fără să aibă curajul să privească înapoi. Își făcu bagajul, smulse de pe perete cei doi ochi albaștri, rupse hârtia bucăți și îi dădu foc în chiuvetă. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el... Lucrurile din jur își pierdură culoarea. Luana înregistră imaginea ca pe un film alb-negru difuzat, pe neașteptate, într-o seară tihnită de duminică a mileniului III. Încăperea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru că mă iubești așa cum nimeni altul nu va ști s-o facă. Numai că, atâta timp cât eu voi fi doamna Noia, tu nu vei putea fi al meu. Ștefan Escu reuși să se miște cu mult după plecarea ei. Cu mișcări greoaie se ridică și se sprijini de perete. Apoi, cuprins de o furie oarbă, începu să urle și distruse totul în jur . Intrase în acest așezământ lipsit de conștiința gestului. Poate pentru că Luana o făcea de nenumărate ori. Învățase de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era o fotografie de-a lui Mick la patru-cinci ani, instalat pe-o bicicletă, Într-o hăinuță de tweed, cu cravată dungată. Mama lui se apleca să țină coarnele bicicletei, dar avea capul ridicat spre aparatul de fotografiat. Deși părea greoaie, avea trăsături fine, un nas acvilin și ochi Înguști, negri, moștenire din antichitatea orientală, o lume mai respectuoasă, mai solidară, și-a zis. Părul ondulat al femeii era pieptănat Într-o parte și strâns cu o mică agrafă, iar rochia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai frământa deloc, parcă ceva în ea ațipise, poate, spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate a muntencelor. Atâta doar că în mintea ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea cu maxilarele încleștate, respira din sărăcie, regreta profund că opiniile lor coincid, se gândea dacă nu cumva din lașitate refuză să-l aprobe pe Alexe, dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
burdușită, o puse acolo, pe masă, să fie în ochii lui, avea acte în ea, nu glumă, avea și două mere uriașe pe care Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]