1,522 matches
-
au ieșit, În mod neașteptat, câinii, pe care i-am fi bănuit de ceva mai multă fidelitate, dar care și-au demonstrat cu această ocazie caracterul slugarnic, redați activității lor primordiale, aceea de a-și procura hrana singuri, fără ca mâinile grijulii să le așeze dinainte blidul cu granule. Pe străzi au apărut pudeli fragili, smocuri de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid. Am stat așa câteva secunde bune. Oamenii treceau pe lângă mine și-mi aruncau priviri ironice. O fată m-a ocolit grijuliu pe la bordură. Nu departe, se afla poarta masivă, din lemn, a clădirii. Am apăsat pe clanță și am deschis-o. Înăuntru, În ciuda tuturor dovezilor pe care bunul-simț mi le fluturase zile În șir În fața ochilor, nu se afla o scară
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
private prin însăși natura lor de o arhitectură teoretică rezistentă, ele nu pot figura, în chip concludent, în sofisticata panoplie a unui critic literar. N-aș putea jura, totuși, că nu se află în permanență pe undeva pe-aproape, dosite grijuliu. Mai ales când vine vorba despre debuturi, despre ieșiri la rampă, despre tatonări centrate pe câte-un nume nou. Poate că altfel stau lucrurile cu calul de dar, însă, la cel dintâi roman roman, așa - impresionist mai curând - se încearcă
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
nazuri. Totuși, de această dată comisese o greșeală și nu-și dădea seama care anume. CÎteva secunde, prin mintea ei se perindară mai multe epitete jignitoare la adresa maiorului, printre care și acela de „impotent“. Pe urmă, Însă, ca orice femeie grijulie, se gîndi că vina nu era În Întregime a lui. Mai Întîi bănui că poate Îi mirosea neplăcut gura, deoarece la Calea Luminoasă mîncase pește la grătar și nu se putuse abține să-i pună un pic de usturoi. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o femeie ar merita să aibă parte fiecare dintre noi, nu vă puteți închipui cît era de tolerantă și grijulie, încercase să le explice. Tîrnăcop i-o tăie scurt cum o făcea întotdeauna, că toate sînt niște curve care umblă numai după pricopseală, că avea un interes. Murea să-și pună si ea o dorință, iubițel, legată de viitorul lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta că totul se potrivea? Le mai lipsea ceva? Nu uitaseră nimic? Pe lîngă toate astea de ce mai aveau oare nevoie? Curaj și discreție, pentru a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu mai vorbim despre asta? îi propune oprindu-se în fața ușii separeului, zgîindu-se tot mai insistent la plăcuța gravată cu litere aurii prinsă în patru cuișoare. Nu uitați că ce o să vedeți trebuie să rămînă doar între noi, îi amintește grijuliu Patru Ace, așa ne-o cere etica pofesională, adaugă pe un ton oficial, în timp ce apasă pe clanță poftindu-l înăuntru. — Intrarea persoanelor străine strict interzisă, citește Roja cu voce tare, asta zic și eu schimbare, nu-i așa nepoțică? — Cea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai departeă Femeia de serviciu a terminat de făcut curățenia și, În aceeași respectuoasă atitudine, părăsește Încăperea, Înclinându-se, și Închizând cu grijă, ca să nu facă nici cel mai mic zgomot, ușa capitonată cu mușama maron, relicvă a unui proletcultism grijuliu. O tăcere grea, apăsătoare se lasă ca o sumbră prevestire. Prin fereastră, redactorul-șef Dezideriu Îl privește pe agentul de circulație dirijând În intersecția rotundă ca un cerc perfect, cu gesturi de păpușă automată. Lenin, impunătorul monument comunist, Încremenit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
locurile noastre de refugiu la începutul căsniciei noastre. Nici n-aș putea să rămân, am răspuns, plec și eu din oraș. Dar mă întorc mâine-dimineață. Ne vedem în Hereford Square mâine după trei. Am mințit instinctiv, ca reacție la atitudinea grijulie și oarecum superioară a Antoniei, și am avut satisfacția de a observa că își controlează impulsul de a mă întreba unde mă duc. În definitiv, renunțase la unele drepturi. Firul nu se rupsese dar, fără să vrem și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
da. — Ia-o ușor, Georgie, spuse Alexander. — Scutește-mă de amabilitățile tale, am spus adresându-mă fratelui meu. Știi că Georgie este amanta mea? Da, răspunse Alexander. Mi-a spus, și-mi aruncă o privire ironică, în același timp blândă, grijulie, în chip de scuze. — Să nu-ți închipui că ți-a făcut o favoare, am zis, o spune tuturor. Presupun că ați purtat o conversație deosebit de plăcută. Și acum te-aș ruga să o ștergi de aici. — Ești îngrozitor, Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și-l dădu pe spate, à la Conrad Veidt. — Asta dovedește adevărata clasă. Scoase din buzunar o cutie plată din tablă și citi inscripția imprimată pe o parte: — Brilliantine par Olivier Glissant, pour le gentleman. Doamnele leșină de plăcere instantaneu. Grijuliu, deschise cutia cu un mic pumnal și puse niște pastă din aceea lipicioasă pe partea zimțată a pieptănului, pe care apoi mi-l Întinse. Dar eu am părul mult prea creț, așa că rezultatul lăsa de dorit. I-am cerut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune ceasul într-un pantof, ochelarii în celălalt, iar apoi e gata să-și facă intrarea în apă. Până-n ziua de azi intru-n apa mării așa cum m-a învățat el: întâi îmi înmoi încheieturile mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmi zice: — Dar pentru noi, pentru noi, tot un copil rămâi, dragul mamii. Urmează apoi șușoteala, celebra șușoteală a lui Sophie, pe care o poate auzi toată lumea din încăpere, fără să fie măcar nevoie să-și încordeze auzul, atât de grijulie e ea: — Spune-i că-ți pare rău. Dă-i un pupic. Un pupic de la tine poate să schimbe și lumea. Un pupic de la mine poate să schimbe și lumea! Doctore! Doctore! Am zis cinșpe ani? Scuză-mă, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Te-a căutat doamna Blumenthal. Te roagă să aduci regulamentul de mah-jong la partida de diseară. Ronald Ei, cum ți se pare treaba asta, bunătatea asta manifestată până la ultima suflare? Cum ți se pare treaba asta la un băiat bun, grijuliu, un băiat mărinimos și curtenitor și bine crescut, un băiețel evreu simpatic, de care nimeni, în veci, n-ar avea motiv să-i fie rușine? Zi mulțumesc, iubitule. Zi cu plăcere, iubitule. Zi că-ți pare rău, Alex. Zi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici acolo nu mă simt acasă!) Dar ce să mai zic despre foițele de staniol pe care le adunam? Despre ziarele pe care le căram cu căruciorul la școală! Despre carnețelul meu cu timbre emise de Fondul de Apărare, lipite grijuliu rânduri-rânduri, întru zdrobirea Axei! Aeromodelele mele - Piper Cub, Hawker Hurricane, Spitfire! Cum poate să pățească așa ceva puștiul de treabă care am fost eu; eu, care iubeam atât de tare Royal Air Force și Cele Patru Libertăți 1! Eu, care-mi legasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai avusese senzația că e uitată atât de brusc. „O fată pe care bărbații o uită“, fredonă ea În gând, ca să-și păstreze curajul. Dar doctorul nu apucă să se depărteze prea mult când se văzu oprit. Călcând ușor și grijuliu, sincronizat cu mișcările trenului, cu o mână agățată de bara coridorului, apăru un omuleț mic și palid. Fata Îl auzi adresându-se doctorului: — S-a Întâmplat ceva? Vă pot fi de folos? Era mai scund cu peste treizeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar Mabel Warren era meticuloasă: calculă că-i mai rămăsese aproximativ un minut În care putea cerceta În siguranță și, cum nu mai avea altceva de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut cu un scris mic și aferat, de mână, zgâriat cu penița, dar sub acesta se afla o adresă, Casa Școlii, Great Birchington-on-Sea, care merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își aminti de domnul Quin Savory, pe care venise să-l intervieveze. Fața acestuia Îi era bine cunoscută din fotografiile apărute În Tatler, caricaturile din New Yorker, desenele În peniță din Mercury. Privi grijulie În lungul culoarului, clipind puțin din ochi, ca miopii, apoi se depărtă cu pași grăbiți. Pe Quin Savory n-avea cum să-l găsească În compartimentele de clasa Întâi, dar Îl găsi ascuns Într-o cușetă de clasa a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-n șolduri, schimbând câteva vorbe cu vecina, care insinuase că se „ținea“ cu chiriașul. Pentru o clipă fu ea Însăși mama ei. Se detașă de propriile experiențe la fel de ușor ca de o rochie, de falsa Îngăduință din teatru, de vorbirea grijulie. — Cine te crezi dumneata? Cunoștea răspunsul: proprietari de dugheană ieșiți la distracție, mergând la Budapesta cu agenția Cook pentru că era totuși ceva mai departe decât Ostende și pentru că se puteau lăuda apoi acasă c-au călătorit și ca să-și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
meditând obsesiv și temându-mă de inevitabila confruntare cu Hunter. În mod ciudat, el păruse la fel de afectuos ca Întotdeauna, fapt care aproape că Îmi provoca și mai multă suferință. Adevărul era că Îl iubeam. Nu pricep de ce este atât de grijuliu. Când am ajuns aseară acasă, a văzut că mi-era frig și mi-a făcut un ceai fierbinte de ghimbir. De ce ar face așa ceva dacă ar avea ceva cu Sophia? Îl iubesc, de fapt, chiar Îl ador, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a făcut un ceai fierbinte de ghimbir. De ce ar face așa ceva dacă ar avea ceva cu Sophia? Îl iubesc, de fapt, chiar Îl ador, am spus eu deznădăjduită. — Nu te lăsa păcălită, spuse Lauren Îndârjită. Soții sunt Întotdeauna cei mai grijulii și mai drăguți atunci când pun ceva rău la cale. Ce-ar fi să mă-duci la avocatul tău de divorț? am spus. —Sylvie, nu ai dreptate aici! Nu ar trebui să stai de vorbă cu avocați acum, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dar bătrânii sunt găsiți de fiecare dată morți cu apă în plămâni. Tânăra spunea că e un înger. Toată treaba arăta foarte natural. Wagner administra o moarte nobilă și eroică. Ea era sfârșitul definitiv al agoniei și suferințelor. Era blândă, grijulie și sensibilă și-i lua numai pe cei care implorau să moară. Era îngerul morții. În 1987 mai apăruseră deja încă trei îngeri. Toate cele patru asistente lucrau în tura de noapte. Spitalul își căpătase numele de Pavilionul Morții. În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]