1,312 matches
-
glandelor, trăiam frenezia Îndrăgostirii Înainte de a mă Îndrăgosti. Acolo, În orașul-retortă mi se desăvîrșea alchimia. Pe str. Dr. Lueger care dădea În Schitul Măgureanu, vizavi de vechea intrare În Cișmigiu, unde se află și azi niște ruine Împrejmuite de un grilaj vechi, ruginit, exista o casă mare, impozantă, ivindu-se din umbra arborilor deși și Înalți, cu transperante albe, bordate cu ciucuri, la ferestre. Pe un gard Înalt de fier forjat, a cărui poartă părea să nu se deschidă niciodată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scurte și curgea de pe hol până pe treapta de sus, unde făcea o băltoacă nouă într-una dintre zonele adâncite care se formaseră de la prea mult umblat, și se adăuga sângelui întărit al mamei din noaptea de dinainte. Mă sprijineam de grilajul scărilor, în partea cealaltă, și nu mă apropiat de el și nu știam dacă e viu sau mort. Când am văzut că sângele nu se oprea, mi-am întors capul și m-am uitat înspre holul de jos de lângă bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cine-i vinovatul. Când sania s-a oprit lângă casa cu pereți roșietici și cu ferestrele sparte, l-am rugat pe birjar să tragă în curte. Ca să putem intra pe poartă, a trebuit ca sania să fie dată înapoi până la grilajul de pe bulevard. Când am ajuns în poartă, tălpile de la sanie s-au oprit în bordură și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care fotoliile, pianul și lustra stăteau acoperite cu huse albe. Afară era încă lumină, dar în camera lui Iag cu ferestrele care dădeau spre răsărit începea să se lase întunericul. Prin ușa deschisă de la balcon, se vedeau coloanele curbate ale grilajului conturate în reflexe de culoarea piersicii. Nu, spuse Sonia, când Iag, trecând rapid spatele unui fotoliu îmbrăcat în catifea purpurie, cu rosături negre la încheieturi, îl apucă de spătar cu hotărâre, vrând să i-l ofere. Nu, spuse ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe oglinzi se pusese un strat gros de chiciură. Când am deschis ușa de la cafenea, aburul a năvălit afară ca dintr-o spălătorie; era un abur cald, plin de miresme și de sunete. Vestiarul mic, despărțit de sală printr-un grilaj, era atât de tixit de șube, încât portarul se porni să gâfâie și să sară de colo-colo cu mantaua mea în mână; încerca orbește să o agațe în câte un cui de pe care cădea imediat. Pe un raft și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zâmbet neplăcut, se apropie din nou de ușă, o deschise și ieși. 4 Acum nu mai e nimeni în cameră, iar eu mă apropii de cămin și mă așez în preajma lui. Stau lângă gaura neagră a căminului împrejmuită cu un grilaj și fac ceea ce ar face oricine aflat în locul meu și în situația mea: îmi adun într-un punct conștiința, făcând-o să urmărească toate schimbările care se petrec cu simțurile mele. E un fel de a mă autoapăra: e necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fixați direct în grinda de legătură, prelungită sau prin intermediul unei console retrase progresiv. Spațiul dintre peretele casei și marginea prispei se umplea cu lut bătătorit, resturi de piatr de la zidul exterior de sprijin, iar între derigii prispei se aplica un grilaj din scândură - numit parmaclâcă - cu diferite modele. Accesul pe prispă și în casă se făcea prin scările din piatră sau lemn, care dădeau mai întâi în cerdac. Prispa era folosită pentru depozitarea lucrurilor din casă în perioadele de curățenie, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întruna, sărmana, dar acum va veni să respire puțin, nu deschide o fereastră dintre cele care dau spre stradă, pentru că întotdeauna e lume care se uită, preferă partea din spate, mult mai liniștită de când există televiziunea. Femeia se apropie de grilajul de fier, pune mâinile pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea, am citit Într-o carte că mahalalele din Bombay se Întindeau În jurul unui templu și erau separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că mahalalele reprezintă un teritoriu tenebros indispensabil oricărei metropole. Bowery nu este chiar o mahala, ci mai degrabă o zonă specială În care se adună vagabonzii și aurolacii orașului. Aceștia nu se spală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
La două blocuri mai Încolo se zărea clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea mea, capătul culoarului dădea Înspre un restaurant mititel. Un bărbat alb, mic de Înălțime Îl salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii, În locul recepționerei, portarul s-a ocupat de formalitățile de cazare. Ascensorul era o mașinărie foarte veche, care scotea un scrâșnet Îngrozitor În momentul În care se pornea. Ușa era dublată de un grilaj de fier. Băiatul care mi-a dus bagajele În cameră mi-a explicat că hotelul acesta fusese construit În urmă cu trei sute de ani. Cu toate că interiorul fusese renovat, mobilierul de epocă rămăsese același. „În special această baie este o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de nutrii ce, e adevărat, se dezvoltaseră extrem de iute, ajungând cam de mărimea unor lupi, însă se ivise problema apei și-a bazinului unde înotau, devenit neîncăpător. Se adăugase la aceasta și un incident întâmplător (un îngrijitor a uitat deschis grilajul țarcului unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat în centrul de comandă și-au devorat telegrafistul de serviciu), ceea ce a grăbit sistarea experimentului și trimiterea în cosmos a celui de-al doilea lot, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
rol, adică un cimitir în viață, cu humusul lui, mai humus decât în alte părți, cu putrefacțiile lui normale, mai ptrefacții decât în alte părți, și cu nișele și criptele lui neaoșe...Și, cu toate că în urmă cu zeci de ani, grilajele forjate și împrejmuirile de pe morminte, fuseseră descompletate treptat și cărate de cei care urmau să le folosească fie la cotețele de porci, fie la consolidat garduri și boxe în gospodărie, fie la griluri (când încă nici nu se inventase termenul
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
întoarcere”. Un alt ciclu se intitulează: “Cele patru roze”, și este datat 2002. Se disting câteva poeme de respirație amplă, alcătuite din mici poeme, precum perlele în stridie. Par jocuri de cuvinte abil construite, în cheie filozofică. Ex. “Foc de grilaj / fiecare pas nu este / decât înapoi / o însemnare pe pagină/ un revers de oglindă / fără mercur”(Veninul). Sau, în același poem: “O să ningă / poate / fulgii se fragmentează / odihnindu-se cuvintele / iau forma obiectelor / palpită fugace / felul în care se risipesc
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
este străbătut de apele râului Cerna. Râu domol pe timp secetos dar învolburat atunci când timpul este ploios. Podurile peste râul Cerna sunt lăsate și ele să se autodistrugă, căci asfaltul ce ar trebui să le acopere e plin de gropi, grilajele din fontă turnată se pare sunt cu vopseaua coșcovită, iar capetele de pod care aveau vreodată niște statuete acum au numai soclurile goale unde le mai au și aceste suporturi. Podurile sunt vopsite în aceeași culoare cu toate că unul din aval
PLIMBĂRI PRIN BĂILE HERCULANE...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360829_a_362158]
-
ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul intrase în pământ...Ce căuta el aici? Să fie Leu al dracului că el îl pusese la cale să vină în București! El , țăranul care-și muncea
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
prezentăm câteva obiective care ne-au reținut atenția. Ne deplasăm pe aleea principală străjuită de arbori bătrâni. În partea stângă foarte aproape de intrare se află Fântâna de Argint, o fântână din piatră, având cruci încrustate pe pereții exteriori și un grilaj metalic drept capac. Pe perete se află un mozaic realizat după modelul lucrării majolice -„Omagiu în fața Necunoscutului” a pictorului florentin Andrea de la Robia, din secolul al XV-lea. Tabloul îl înfățișează pe Iisus nou-născut, stând pe un pat de iarbă
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
o turistă foarte dezamăgită că nu a găsit nimic din măreția palatelor regale. Predominant este modelul caselor din zonă, cu parterul și etajul I din piatră și etajul al II-lea din zid de culoare albă, cu geamuri prevăzute cu grilaje de metal. Etajul al II-lea este susținut de grinzi de lemn, ieșite în afară. Vila are și un minaret, fără funcție religioasă, mai de grabă, element de decor construit din respectul reginei pentru religia musulmană specifică unei părți a
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
patul de fier și m-am așezat pe „scaunul de la toaletă” după ce mă voi fi spălat la lavoar, o cămăruță de 1,5 ori 2,7 m în care deținutul stătea între 18 și 23 de ore pe zi, cu grilaje mari și groase și mi-a venit un gând sinistru și inuman, „ce bine e când te joci și faci giumbulșucuri și caraghioslâcuri și joci tontoroiul pe supărarea și mormintele altora” și mi l-am alungat de îndată, spunându-mi
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
șofer nebun care ne arătase un munte de după tot portul, cumva chiar după munte fiind „atracția”. Era de ocolit, deci, dar așa pe jos nimic mai fascinant, studiam clădirile, palmierii, așa zisele „saloane de coafura” ce le despărțea doar un grilaj, dat la o parte când era deschis, de șosea. Cam în același stil erau și acele adunări de la tot felul de confesiuni, practic din strada intrai acolo în „adunare”; unde, doar un afiș sus deasupra intrării spațioase spunea ce se
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
căminul cultural și școala primară Focuri de artificii pe cer, explozii, eroziuni astrale din strigătul profei la fereastra clasei noastre de la primul etaj Nu m-ai sărutat în Piața Florescu din Bacăul bacovian - furtuna se balansa în scrânciob, ploaia bătea grilajul cu tufe muribunde Erai pe-un tandem la șoseaua cu trafic nebun - eram într-o călătorie spre nicăieri, la colț - confuză! - Străfulgerați cocorii plecau în toamnă Fluturi și vise Erai un alt vis cu buze fantomă în parcul cu havuz
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ȘI STATUIA Strada aceea îi plăcea fiindcă nu era circulată. Și nu era circulată fiindcă îi închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
era circulată. Și nu era circulată fiindcă îi închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar caprifoiul îmbrăcase metalul, semănând cu un cojoc mițos de
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
lăsaseră să se cațere o tufă de caprifoi. Fără tufa de caprifoi, grilajul, oricât îl înzorzonaseră cu bețe de fier-beton, sudate ba cruciș, ba curmeziș, oricâte arcuri și arculețe îi montaseră deasupra, n-ar fi avut niciun haz. Ca orice grilaj, de altfel. Dar caprifoiul îmbrăcase metalul, semănând cu un cojoc mițos de frunze și flori galbene, mirosind a miere. Aroma florilor, mai cu seamă vara pe înserat, se simțea de departe. Îmi aduce aminte de partea mea preferată din Jardin
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]