9,562 matches
-
și emoțiile dvs. să NU căutați milă sau compătimiri... Dacă aveți o mare supărare sau tristețe, încercați să nu aduceți sentimentele acestea acasă. Ieșiți în stradă cu deosebire în locurile înverzite și plimbați-vă..! Nu faceți din casă dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiți de câțiva ani și ați săturat spațiul cu regrete, supărări și spaime, amintiți-vă momentele în care v-ați certat și supărat, așezați-vă în acel loc, iertați, anulați agresivitatea față de iubire, rugați-vă..! Descărcare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93801_a_95093]
-
sub un strat gros de uitare’’ (p. 236), lucru pe care subconștientul sau noi nu ar trebui să-l permitem niciodată pentru că, de fapt, coșmarul apare mereu din același vis al lui Lucian, el nu este decât ,,un fel de groapă comună, care înghite totul după criterii bizare, un fel de gaură neagră a universului personal cu absorbție salvatoare’’ (p. 236). Oniricul devine o realitate precisă, surprinzătoare, cutremurătoare chiar. Dincolo de urzeala, complotul și povestea, care se derulează ca un film, evenimentele
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
zeii cei înțelepți îmi transmit ultimele mesaje înainte de a-și înghiți cucuta. Psalmul 1001 Vinovat sînt, Doamne, de-nserarea asta care îmi sfîșie vintrele și coasta, care nu-mi dă pace să închid pleoapa și în piept îmi sapă, feciorelnic, groapa. Vinovat sînt, Doamne, de lumina zgurii care taie-n carne buzele pădurii nelăsînd să crească decît scaiul peste putregaiul vorbelor aceste. Vinovat de toate, Doamne,-s, pe-nserat cînd de mine însumi m-am cutremurat oglindit în tîmpla unui zeu apter
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
gratuitate în alta treci mai greu decît printr-un război mondial cei care așteaptă metroul au mai multe indicii despre teroare decît oricine toți dăm pînă la urmă din umeri socializați de editorialele citite pe jumătate artiști adevărați plutesc deasupra gropilor de aer se joacă îngerii cu diavolii pe alte căi decît ale citatelor din limba originară cei mai buni dintre noi au mers sub cerul sub care nu se mai poate face un pas ca într-un mic sat din
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea, nemaisemnificînd decît debandadă și delir.Și-atunci? Căzneam întruna, nu mă interesa finalul, eventuala prăbușire, ziua de adio, ora fatală, clipa cu hai la groapa cu furnici, elegia cu pa și pusi, băi...Mă angajasem, mă prinseseră în evidență, cu nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
de lemn învîrtind cheia în butoniera unei manșete ascultă: un balerin blond căra un bolovan de la dreapta la stînga un balerin brunet căra un bolovan de la stînga la dreapta între răsărit și apus trei minute pauză poziție de drepți în groapa de ciment alături ochi închiși degete sternul tău limba mea ceafa puful pînza freatică în pantalon ariciul doare acum așa da da da... sînt om sînt liber sînt întreg se-ascunde frezia după ferigă rușii veneau voi sănii voi cai
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
Rog cerul să treacă prin ele Și să le umple. * Și pentru că stăm de vorbă O singură dată la două mii de ani, Îți spun că nu mai am oase Pentru a le pune lângă ale tale. Le-am dat oricărei gropi a vrut Să-mi fie groapă. Am făcut din ele cadouri soarelui, Când va cădea peste pământ Să fie înghițit de gura lor uscată. Vezi bine, îți aduc de asemenea Zeama lor grasă, Să ai și tu ce să bei
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Și să le umple. * Și pentru că stăm de vorbă O singură dată la două mii de ani, Îți spun că nu mai am oase Pentru a le pune lângă ale tale. Le-am dat oricărei gropi a vrut Să-mi fie groapă. Am făcut din ele cadouri soarelui, Când va cădea peste pământ Să fie înghițit de gura lor uscată. Vezi bine, îți aduc de asemenea Zeama lor grasă, Să ai și tu ce să bei dacă te vor așeza Lângă soare
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
De gândul ce pentru spirit s-a născut. - Curăță de pe sunet, de pe cuvânt orice pată, Fii alb ca divinul din scut - Îmi spune iubita pe când mă adoarme Cu obscurul în lumina ei. Prin prosternare am înaltele arme, Sunt fântâna în groapa cu lei. Lumea cealaltă pentru aceasta e geană, Se bate peste ochiul cu miresme Primite de la sfintele tale glezne Pe care depun ceea ce a fost în el rană. * Mă lungesc uneori pe masa Ce în trecut era neagră. Dar cine
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
un net caracter expresionist, dar el nu este printre poemele reținute de Imne-le din 1973, selecție decepționantă în multe rânduri: ,, Pe arătura neagră coborând în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite.” Ioan Alexandru oferă o viziune sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât de istovit încât îți vine să plângi. În această așezare rurală, casa natală este ,,împrejmuită cu sânge” - sintagmă obscură, dar nu gratuită; e oare o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
parte și mor apoi și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul meu sat.// La margini cresc pruni și meri/ Și se văd flori
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e plin cimitirul ochi de la un cap/ În celălalt se reia totul de la început:/ Groapa bunicului meu, peste groapa străbunicului meu,/ Tatăl meu, peste bunicul meu/ Și tot așa vechiul primar/ Peste străvechiul primar - vechiul popă/ Peste străvechiul popă,/ Vechiul sat peste străbunul meu sat.// La margini cresc pruni și meri/ Și se văd flori mirositoare,/ Aburul lor pătrunde
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
focurile lor”... În a doua strofă (ca să desemnez astfel zece versuri albe), privirea se situează la nivelul sârmoasei ierbi căreia îi priește acest tip de teren. De la acest nivel zero, ghicim sub noi ,,etajele” mereu în surpare ale generațiilor, cu gropi noi săpate peste cele vechi. În ultimile opt versuri, imaginea se înalță din nou, la nivelul arborilor dar nu departe de florile mirositoare. O mărturie din afară este invocată pentru a dovedi frumusețea cimitirului sătesc, de care orășenii în trecere
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e definitoriu pentru discursul cultivat de Nora Iuga:”Toate cărțile junglei topite în groapa cu var”, - dar, imediat, și: “deschide fereastra / să intre puțină frivolitate”; sau: “la micul dejun gura / din care zboară zece misive de pace / o ciroză frumoasă / și maioul jilav confortabil / ca o placentă”, “și bucățica de pantheon / roasă dimineața pe
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
fotoliul au rolul comun de-a aminti de bîrlog, piteală, scorbură sau băgat după. Ne furișăm în spatele utilități obiectelor pe care le posedăm... ...Și de e viața dulce, a mea e doar un fum. Mormîntul ce-o încape nu-i groapă ori cosciug... This is my private opium den. - And where’s the opium then? - I am the only possible. Doar omul se poate lăsa pe sine moștenire. Doar noi putem instaura muzee în care chiar gîndurile noastre să fie prețoasele
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
singură cale; scîncet ciudat, amestecătură de cîntec și plîns/ arta pierderii sufletului: un copil rătăcit într-o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu var, mama și tata tot vin unul spre celălalt cu capul ascuns în mari buchete de crini... iar eu, prietenul greierilor sîngerii - închiși în cutia patefonului vechi! - zac sub perfuzii de cîntec: un fel de chițăit vesel prins într-
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
de rușine că iese așa. zece ani de zile, acei ani '80, cînd scroafa era demult moartă în coteț, cînd se castrau poeziile pe bandă rulantă, cînd înmormîntările poeților se țineau lanț. am stat, de fiecare dată, alături de Madi, la groapa lui Nichita, la groapa lui Virgil, la groapa lui Marius, la groapa lui Mugur și Madi era colivăreasa tuturor morților, așa cum era mama răniților și marchiza îngerilor. Madi care avea un suflet, numai bun să încapă în el toți oamenii
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
așa. zece ani de zile, acei ani '80, cînd scroafa era demult moartă în coteț, cînd se castrau poeziile pe bandă rulantă, cînd înmormîntările poeților se țineau lanț. am stat, de fiecare dată, alături de Madi, la groapa lui Nichita, la groapa lui Virgil, la groapa lui Marius, la groapa lui Mugur și Madi era colivăreasa tuturor morților, așa cum era mama răniților și marchiza îngerilor. Madi care avea un suflet, numai bun să încapă în el toți oamenii, Madi care găzduia și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
zile, acei ani '80, cînd scroafa era demult moartă în coteț, cînd se castrau poeziile pe bandă rulantă, cînd înmormîntările poeților se țineau lanț. am stat, de fiecare dată, alături de Madi, la groapa lui Nichita, la groapa lui Virgil, la groapa lui Marius, la groapa lui Mugur și Madi era colivăreasa tuturor morților, așa cum era mama răniților și marchiza îngerilor. Madi care avea un suflet, numai bun să încapă în el toți oamenii, Madi care găzduia și ospăta drumeții ca fîntîna
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cînd scroafa era demult moartă în coteț, cînd se castrau poeziile pe bandă rulantă, cînd înmormîntările poeților se țineau lanț. am stat, de fiecare dată, alături de Madi, la groapa lui Nichita, la groapa lui Virgil, la groapa lui Marius, la groapa lui Mugur și Madi era colivăreasa tuturor morților, așa cum era mama răniților și marchiza îngerilor. Madi care avea un suflet, numai bun să încapă în el toți oamenii, Madi care găzduia și ospăta drumeții ca fîntîna Elenei Farago, Madi cu
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
de sub apele calde Aurea libertas Sunetul aerului cum vocile în creștere ale morților cînd se întorc de pe-o parte pe alta a timpului lor secund de aur poate fi și privirea poetului închisă în sine ochiul său: doar o groapă comună ascunzînd ape de odihnă Lună rece să asculți în fiecare noapte aproape de ora învierii bufnițele furioase din pădurea de deasupra spitalului cum îi latră pe cîinii amuțiți de spaimă cînd ea trece prea rece - tu scufundîndu-te tot mai tare
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
cum nu se nasc pe lume în fiecare zi, a fost un om între oameni. Înmormântarea a avut loc în ziua următoare decesului, la cimitirul Capucinilor, gardianul mănăstirii primind mila de 12 tari pentru îngroparea răposatului d. Nicolae Bălcescu - în groapa comună de la mănăstirea călugărilor capucini, unde diacronic au fost înmormântați mii de morți - într-o zi urâtă de toamnă. Soarta i-a fost la fel de vitregă până în ultimul minut, Nicolae Bălcescu - departe de lume, departe de cei dragi, de ai săi
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
de toamnă. Soarta i-a fost la fel de vitregă până în ultimul minut, Nicolae Bălcescu - departe de lume, departe de cei dragi, de ai săi, de prieteni, de țara și poporul pe care le-a iubit cu ardență a fost aruncat în groapa comună a săracilor, fapt ce a făcut ca niciodată osemintele sale să nu poată fi aduse în patrie și să li se dea cinstirea ce li se cuvine. Moartea lui a fost înregistrată în Giornale Officiale di Sicilia, cât se
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
Cel al tatălui meu. Luminițele a un milion și jumătate de copii licăresc într-o infinitate de oglinzi la Yad Vashem. Vocea lui Benny Hendel le citește numele. Mormîntul lui Iisus. Zidul Plîngerii. Morminte din zid în zid, o, Ierusalime, Groapa cuvintelor vechi, cuvintelor noi, cuvintelor viitoare. Morminte așteptînd alte morminte. Acolo mi-am sărbătorit nașterea în urmă cu 48 de ani, toate au început fie în 1946 fie în 1948. Ospiciul german Sf. Carol din Transilvania lîngă cimitirul zidit al
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]