319 matches
-
a intreprins această activitate financiar bancară așa după cum e consemnat chiar pe « Acția» în sine, « În loc de Buteanu pierdut». Explicația acestui înscris pe antetul documentului fundamental al băncii este următoarea: Muntele Buteanu care după revoluția din 1848 a trecut din stăpânirea grofului Teleky în proprietatea familiilor de boieri din Arpașul de Jos a fost pus în primii ani ai secolului XX în vânzare. Bună parte dintre locuitorii din Streza Cărțișoara, dispunând de consistente rezerve bănești, urmare a plecării masive a unor membri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în proprietatea familiei acestuia până în 1949, când fiul său Diogen ca să scape de eticheta, «defăimătoare», dar mai ales periculosă la ora aceea, de «chiabur», l-a donat «cu foarte mare plăcere» statului. - Joagărul de la moara din Oprea fostă proprietate a grofului, devenită în 1918 proprietate a comunei și care a funcționat până în 1950. - Joagărul lui Ieronim Budac, situat pe râu, din sus de Oprea, a funcționat din 1930 până în 1949, când a trecut în proprietatea statului și apoi foarte curând desființat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
s-au inventat» stăpânii de latifundii, de terenuri, de păduri cu toate ale lor, proprietarul tuturor bunurilor s-a făcut pe sine, și proprietarul morilor ce se așezau și se înmulțeau pe râu. Morile consemnate în documente erau numai ale grofului Teleky. Pe luncă în jos, la nord de Streza, așa cam la jumătatea drumului dintre Streza și Cârța au existat cu secole în urmă două mori, amplasate una lângă alta. Astăzi se mai păstrează acolo numai două izvoare cu apă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în 1907, fiind incendiată, dacă e să dăm crezare gurii lumii, de Costantin Folea care nu se prea avea bine cu morarul Zosim Folea. În Oprea a funcționat fără întrerupere din vremuri imemoriale moara din mijlocul satului, tot proprietate a grofului, trecută în proprietatea comunei în anul 1918. După evenimentele din 1989, moara a fost cumpărată și modernizată în timpurile noastre de Mariana Tii lui Mandan care locuiește chiar în imediată vecinătate. A rămas de altfel singura moară în stare de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de Mariana Tii lui Mandan care locuiește chiar în imediată vecinătate. A rămas de altfel singura moară în stare de funcționare dintre multele mori ce au măcinat cândva în Cârțișoara. În Streza a fost de bază, mulți ani tot moara grofului. Ca și cea din Oprea, în 1918 devine proprietatea comunei. La această moară după anul 1900 au fost cunoscuți ca morari, buni meșteri în meseria lor Roman Folea din 1900 până în 1905, urmat aproximativ în ordine de Onu lui Noche
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
toamnă încolo, la nunți, de sărbători și la alte petreceri. Să urmărim însă evoluția chestiunii agricole în satul nostru după desființarea iobăgiei, după ce țăranul a devenit liber, dependent numai de sine, după ce bucata de pământ pe care o închiriase dela grof i-a revenit prin acele Patente Imperiale fără să fie obligat s-o plătească. 1. Dela Patenta lui Franz Iosif la Reforma lui Ferdinand Dacă în foarte multe părți ale lumii, atunci când s-a produs un fenomen de abolire a
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
libertatea și să ceară stăpânilor să fie primiți în continuare în slujba lor, aici în Transilvania și implicit și în Cârțișoara, bunicii noștri au folosit din plin această nouă situație pentru ei, valorificând la maximum sesia luată în primire de la grof, dimensionându-și cât mai realist resursa de hrană ce i-o oferea cele două jugăre de pământ, maximum, ce-i reveneau prin aplicarea prevederilor patentei imperiale. Iar atunci când își dădea seama că ceea ce va obține prin apăsarea fierului în brazdă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sate până în primul război mondial, știu că la Scorei boierii îi cunoșteai după cămașă, aveau cămeșile cu guler lat în formă ungurească, iar iobagii guler mic făcut din arniciu port românesc.... 4 aprilie 1973 Erariu După ce s-a stricat obăgia, grofului nu i-a mai mers așa bine ca-n obăgie, eșa în fiecare an tot cu deficit. Oamenii (pe) care-i angaja la lucru trebuia să-i plătească, iar oamenii care se duceau la el la lucru nu mai erau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lucru trebuia să-i plătească, iar oamenii care se duceau la el la lucru nu mai erau fricoși ca iobagi, că-i mută ori îi persecută altfel, s-au îndîrjit de-l mai și furau din toate ce aduna. Atunci groful văzând că-i merge rău a adus unguri de-ai lui ca să supravegheze pe lucrători, să nu se mai fure, dar cum zice proverbul, mărul rău bun nu se face ci cel bun se putrezește, așa a fost și cu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
merge rău a adus unguri de-ai lui ca să supravegheze pe lucrători, să nu se mai fure, dar cum zice proverbul, mărul rău bun nu se face ci cel bun se putrezește, așa a fost și cu oamenii aduși de grof, toți s-au dedat la furat și se fura și mai tare. Spuneau bătrînii când îmblăteau secara și ovăsul cu îmblăciul, așa se îmblătea atunci, nu erau mașini, era o pocie de alun cam de 2 metri și jumătate numită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
hădărag, legate la cap cu piele numită oglaghie. Oglaghia de la dârjă era făcută așa ca să se învârtă hădăragul în jurul dârjei și omul lăsa dârjaua să se învârtă în mâini când bătea cu îmblăciul în Tinărog, așa-i zicea la grădina grofului. Era o șură mare care a stat până după primul război, acolo îmblăteau oamenii secara toamna. Spunea o bătrânică, aveau bote de lemn pentru apă și se duceau cu câte două bote în mână după apă la fântâna din sat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a stat până după primul război, acolo îmblăteau oamenii secara toamna. Spunea o bătrânică, aveau bote de lemn pentru apă și se duceau cu câte două bote în mână după apă la fântâna din sat, dar ei nu plecau de la grof cu botele goale, le umpleau cu secară și la Bușu era crâșma, da secara și crâșmarul le da rachiu. Așa se duceau zilnic cu zeci de bote de secară că, vezi Doamne, era cald și oamenii obosiți cerea apă des
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Bușu era crâșma, da secara și crâșmarul le da rachiu. Așa se duceau zilnic cu zeci de bote de secară că, vezi Doamne, era cald și oamenii obosiți cerea apă des. La fel se întâmpla și cu fânul, că primăvara groful niciodată nu mai avea fân să dea la boi când începea lucrul la câmp, pentru că îl cărau oamenii noaptea și tot nutreț din cel mai bun, știu și io când era grajduri cu boi unde-i casa lui George lui
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
era grajduri cu boi unde-i casa lui George lui Șari, ne duceam și ne uitam prin fereastră la ei, erau boi mari, vineți cu coarnele mari, nu ca cei din regat mărunți și cu coarnele mici. Dacă a văzut groful că nu mai merge cu agricultura, lucră tot în pagubă, s-a hotărât s-o dea Erarului. Eraru era o casă a Ungariei cari avea multe păduri și munți. După ce o dat grofu, nu s-a mai zis moșia grofului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
groful că nu mai merge cu agricultura, lucră tot în pagubă, s-a hotărât s-o dea Erarului. Eraru era o casă a Ungariei cari avea multe păduri și munți. După ce o dat grofu, nu s-a mai zis moșia grofului ci moșia Erarului. Erariul nu o lucra ci o da în arândă, pe bani , până prin 1808 la licitație publică, cine da mai mult, rămânea cu ea. În 1908 au făcut ungurii și nemții din Streza o cerere la Casa Erarială
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ungurii la putere. În 1922 a venit legea agrară și a împărțit-o la cei ce au fost pe front și la cei ce nu aveau 5 jugăre. Vreau să mai amintesc că ungurii de la noi au fost aduși de grof încă de pe timpil obăgiei, iar nemții au rămas de pe la glăjărie. Astăzi s-au contopit cu românii, nu mai vorbește niciunu altă limbă, decât românește. Pînă a fost stăpânirea Ungariei au fost periculoși, pârau pe români de ori ce vorbă vorbeai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fiecare primăvară altoite cu fel de fel de soiuri. Pe timpurile alea se punea mare preț pe pomi și aducea și un câștig frumos pe pomi altoiți. Nu știu de ce n-au cerut iei loc de grădină de pomărit de la grofi din Tinărog când s-o împărțit pământul după obăgie, să fi repartizat și comunei în vatra satului. După unirea cu Țara Românească am primit moara cu grădina iei de la grofu în 1918, ș-apoi în grădina morii au mutat grădina
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în sat ca să ducă în pivnița proprie cu binecuvântarea președintelui ceapeului, a brigadierului agricol, ba chiar și a tovarășului milițian, că de, doar oameni suntem. Și dacă bunicii și străbunicii noștri după abolirea iobăgiei de la ’848 l-au furat pe grof până l-au determinat să-și ia lumea-n cap și să-și vândă moșia pe un preț derizoriu, de ce n-am sustrage și noi, boresele anilor lumină, un sac, doi de cartofi, uneori char o tonă, două, adunați de pe
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
că sunt principala vinovată. De ce? Pentru că nu știu să-mi fac reclamă. Da, da, da! Aceasta-i marea revelație a acestei seri. Și asta dintr-un fel de orgoliu aristocratic, i-aș putea spune (genă care funcționează mai puternic, a grofului maghiar sau a boierului oltean?). Când, acum câțiva ani, o colegă m-a întrebat (în timp ce alții povesteau cât de frumos e la Paris sau Veneția) dacă nu mi-e ciudă ascultând povestirile de călătorie, că eu nu voi ajunge niciodată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
exilați, Începând cu autorul marii Istorii a Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir, dar și la primul mare vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie și tristețe patriotică la Roma, alungat de grofii calviniști unguri, Inochentie Micu Klein. Apoi, la „divinul” și „excentricul” Heliade Rădulescu, ce-și flutura mantia sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
istoria recentă, a „Împotrivirii față de domn”, față de „drăguțul de Împărat”, cum Îi spunea curajosul și naivul Horia celui austriac, până când s-a convins pe propria-i piele că Împăratul, orice mască ar purta el, nu e decât o expresie a grofilor, a boierilor, a prim-secretarilor. Aurora Cornu, fosta soție a lui Marin Preda În perioada când acesta a conceput și publicat Moromeții vol. I, autoarea unor notabile volume de versuri până la plecarea ei definitivă la Paris În 1965, n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
libertate! -, domneau două tipuri de reflexe ce, o spuneam eu atunci, veneau din afundurile noastre istorice: complexul „drăguțului de Împărat”, cum l-am numit, gândindu-mă la naivitatea lui Horea, care credea că Împăratul de la Viena e străin de mașinațiile grofilor unguri, „complex” care a funcționat o bună bucată de vreme și sub Dej În ultimii săi ani de domnie când părea că se distanțează de Ruși, uitându-se În bloc marile crime de care se făcuse vinovat și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt boierii, intermediarii” și că „Domnul” e animat de bune porniri, însă dezinformat?!... Acea „psihologie a drăguțului împărat” care-l anima și pe Horia și l-a făcut să purceadă la drum spre Viena, voind să se plângă de „mârșavii grofi”! Nebănuind decât foarte târziu că grofii sunt întru totul expresia domnitorului... O „boală”, dacă vreți, a rămânerii în urmă civice, vor spune unii, „o boală”, o tară pe care o împărțim nu numai cu popoarele de la răsăritul nostru, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e animat de bune porniri, însă dezinformat?!... Acea „psihologie a drăguțului împărat” care-l anima și pe Horia și l-a făcut să purceadă la drum spre Viena, voind să se plângă de „mârșavii grofi”! Nebănuind decât foarte târziu că grofii sunt întru totul expresia domnitorului... O „boală”, dacă vreți, a rămânerii în urmă civice, vor spune unii, „o boală”, o tară pe care o împărțim nu numai cu popoarele de la răsăritul nostru, dar și cu mândrul și uriașul imperiu austriac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numele de doamna Frîncu, căsătorită fiind, cu finanțistul Nicolae Frâncu n.1884 d.1957, originar din Porumbacu de Sus, stabilită inițial la Sibiu, ca să se retragă la vârsta senectuții aci în Oprea, în casa cumpărată de tatăl său de la urmașii grofilor Teleky, casă pe care înainte de a răposa, doamna Frâncu a donat-o comunei cu condiția ca în localul ei să se organizeze «Muzeul Sătesc Badea Cârțan». Regăsim în memoria colectivă a satului un Ieronim Grovu născut în 1891 care după ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]