1,082 matches
-
trage din scris și, în primul rând, din cărți. Destul de bine armonizate, [formulele narative din Sara] compun o mică piesă de virtuozitate, interesantă, dincolo de subiectul ei, prin scriitura rafinată, artistă, prin pitorescul imaginației, care merge cu ușurință de la suav la grotesc, prin jocul unei inteligențe literare ieșite din comun, dar și cam narcisiace, abuzând, cu alte cuvinte, de uitatul în oglindă. Aceasta este, de altfel, intersecția principală a calităților și defectelor din scrisul lui Ștefan Agopian, prozator înzestrat cu darurile cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
unei proceduri de luare a deciziilor urgente. Noua guvernare a acceptat, adesea dând impresia că nu din convingere, ci doar pentru a proba deschiderea sa democratică, decizii foarte discutabile luate de acest for cu o imagine la televizor care viza grotescul. Frustrant era faptul că cele mai active în CPUN erau o serie de personalități accentuate, extrem de vocative, adesea subculturale sau chiar paranoice, spectacolul creat fiind de-a dreptul șocant pentru populația care participa doar ca privitoare la televizor. Noul organism
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tip de exercițiu care a deschis calea celui veritabil în poezia română. Versurile din Spovedanii (1927), Strofe pentru toată lumea (1930) și Nu sunt ce par a fi... (1936) confirmă tenta de autopastișă și îngroașă nota de deriziune și umor spre grotesc și caricatură, tinzând spre un expresionism sui-generis, tot minulescian, adică încărcat de blândă autoironie și sentimentalism disimulat. Proza lui M. cuprinde romane, nuvele și povestiri. Deși critica vremii nu a receptat-o cu entuziasm (mai ales Călinescu, Lovinescu, Perpessicius), M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Fantasticul minulescian este unul conectat la viața citadină, modernă (ca la Mircea Eliade sau la Al. A. Philippide), rupând deci cu linia, mai bine reprezentată în epocă (prin Galaction sau V. Voiculescu), a fantasticului de extracție rurală. Infiltrarea de umor, grotesc și sarcasm (cu surse în Gogol și mai ales în I.L. Caragiale) adaugă acestor proze unele note suprarealiste. Romanele Roșu, galben și albastru (1924), Corigent la limba română (1928), Bărbierul regelui Midas și 3 și cu Rezeda 4 (1933) sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
și asociațiile surprinzătoare. Centrată pe cuvânt, poetica lui A. înclină spre o artă combinatorie; poezia nu e hazard și gratuitate, ci relevare conștientă a virtuților magice ale cuvintelor. Ciclul Descântece, din volumul Jocul cuvintelor, valorifică specia folclorică doar pe latura grotescului și a virtuozității verbale, prilej de combinații frapante și de acumulări imagistice din sfera demonicului. Superioare acestor poezii, care, fatal, întâlnesc concurența prestigioasă a lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
și istoria literară interferează cu teoria literară. Ideea structurantă ar fi că, formulă de investigare a condiției umane într-o epocă de criză a valorilor, „deriziunea” scenică absurdă propune noneroul, un personaj tragic prin zodia sa existențială și comic până la grotesc datorită zădărniciei gestului de a traversa un univers absurd. Fundamentând social-istoric reapariția farsei absurde ca efect al unui univers degradant, peste care domnesc angoase, criticul descifrează în farsa tragică anumite convenții de atelier, poetica deschisă spre a aglutina stiluri extrem de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
pedepsei și a rolului pe care această instituție și-l asumă în fața societății. Iar această viziune poate fi, în cel mai blînd caz, etichetată ca nedemocratică. Prezentarea, pe măsura înaintării în analiza culturii carcerale, ne-o va releva în amploarea grotescului ei, care generează deseori violență, împinsă uneori pînă la crimă. Arhitectura închisorilor evidențiază cel mai bine viziunea autorităților despre pedeapsă și despre gestionarea spațiului. E drept că cele mai multe închisori au fost construite în secolul al XIX-lea și reflectă filosofia
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Penal și Codul de Procedură Penală, ea afectează întreaga societate, iar aceasta prin experții ei va trebui să mute discursul dinspre necesitatea legii spre efectele ei. Reașezarea cîmpului penal într-o viziune umanitară va depopula închisorile, evidențiind și mai mult grotescul lor: clădiri și ziduri gigantice, ridicate în timp de o spaimă a dezordinii, produsă în unele minți incapabile să accepte diversitatea comportamentelor umane. Cum, cel mai probabil, se vor construi în viitorul apropiat închisori mici, în interiorul comunităților, pușcăriile-mamut existente azi
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează cu spectacularul, senzaționalul, melodramaticul, grotescul, nu fără a include și evoluții romanțioase. Derularea epică e punctată de momente dramatice, suspansuri, deznodăminte șocante, lovituri de teatru. Creația obiectivă coexistă cu procedee ale romanului de senzație, de aventuri, groază și mistere. Liantul pentru această colosală cantitate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
prins în plasa fatalității, în fața prejudecăților, în fața așteptărilor stereotipe ale societății, ele sunt zadarnice. Individul pare aruncat într-un mecanism din care nu se poate nicicum extrage. Când de fapt el însuși se aruncă în circumstanțe ilogice, de un spectaculos grotesc. E drept că și de salvat, tot în mod ilogic se salvează. Nu de puține ori, atunci când crede că e pe prăpastia pieirii, că foamea îi va aduce de acum așteptatul sfârșit, dă peste el câte un miracol care îi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tarele clasei politice, strigă spre ea: Dați-ne statul înapoi! Dar deși articolele ce acum alcătuiesc o carte au apărut cu zece ani în urmă, realitatea nu s-a modificat. Dimpotrivă, nuanțele prinse de penelul descriptiv s-au îngroșat până la grotesc. Sărăcia este o problemă socială pe care greu o regăsești în agenda de lucru a vreunui politician, nici chiar în discursul intelectualilor nu apare, de frica acuzelor de stângism. - Țara, bazar oriental și vitrină occidentală. Mihaela Miroiu dezvoltă o formă
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în abisalitate ca B., meritul romancierului fiind acela de a o face într-o manieră de o mare consistență artistică. Ca și substanța, modalitatea literară a romanului funcționează prin deviere și, mai ales, prin amestec între opuși. Se deviază dinspre grotesc spre burlesc, dinspre baroc spre parodic, dinspre sensul aproximat spre un alt sens aproximat, și se împletesc inextricabil realul cu imaginarul, adevărul cu minciuna, fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
Paul Valéry ori de Ion Barbu. Efectul este diminuat și de prezența unor neologisme incomplet asimilate ori chiar a unor barbarisme. În alte bucăți (Promenoir), reușita este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
speciei sporește datorită acumulărilor de experiență poetică din mai multe epoci. Cei care au practicat d. vreme îndelungată au căpătat o ușurință de improvizație generatoare de procedee noi: forma liberă a prozodiei, monologul și dialogul, alternarea fanteziei cu elemente de grotesc, coexistența caracterului arhaic (cifre fatidice, formule magice, conjurații demonice etc.) cu cel nou (scene, limbaj din viața obișnuită). Alături de tropi, de personificare, iterație, invocație, blestem („Aibă mersul racului / Și casa gândacului / Și odihna vântului”), se întâlnesc gradații ascendente și descendente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
ales spre traducere un astfel de text: „Ala, bala, alandala,/ o pădure cu rădăcinile-n sus,/ un val cu gura deschisă,/ un nasture înaripat,/ un pitic mâncat de-o alună/ - și-o portocală” (Portocala). Viziunea a evoluat de la feeric spre grotesc și spre macabru, dar înclinația spontană spre prelungirea descriptivului în imaginar s-a păstrat: „Vizitatorii mei sunt un domn întrerupt la mijloc,/ o doamnă continuă/ și fiica lor de tablă,/ un profesor care predă brânză,/ un asasin rătăcit, o droaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
dușman al nemișcării!// -Mă tulbur... Mușchi de apă-ncordez./ De dragoste, cânt!/ Fluidă, înaltă din albie ies/ să fiu vânt, să fiu vânt”. Dialogul Cântării Cântărilor este transpus în sfera elementelor naturale. Cu timpul, viziunea pasională devine tot mai sumbră, grotescul domină, sado-masochismul înlocuiește tandrețea și uitarea de sine: „Iartă-mă că te-am făcut să plângi./ Ar fi trebuit să te omor./ Ar fi trebuit să te apuc de suflet,/ să te bat cu el îngrozitor. // Ar fi trebuit să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
întâmplătoare.... Absența în zona tradiții ale meșteșugului pietrei sculptate ne îndeamnă să-l socotim pe Niculae Popa creator „tipic” de artă naivă, dar nu putem să nu surprindem în creația sa penetrația unor elemente de spectacol popular, de umor, de grotesc, de șarjă, prezente în tradiția obiceiurilor de iarnă.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 20) „Nicolae Popa, răsfățat de către unii mai ales pentru primitivismul creației sale, contestat ori doar neînțeles de către cei ce nu acordă
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose, nuvelă publicată în câteva versiuni, începând cu cea din „Lupta literară”, care purta titlul Hagiu (1887). Într-un desen aproape clasic, labruyerian, D. realizează aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
o zonă a mediocrității culturale, mută în registrele comic și ridicol chiar cele mai puțin vesele situații. Piesa este o dramă în fond, prezentată într-un înșelător înveliș al contemplării amuzate sau al maximizării, ceea ce face comicul monstruos și melodramaticul grotesc. Cariera scenică a lucrării este remarcabilă. Un al doilea triptic dramatic, numit de autor Trilogia Renașterii, include piesele Borgia (1936), Nunta din Perugia (1947) și Michelangelo (1948). Tema generală este tentativa eroilor de a se desprinde din vremuri și dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
de ordin erotic [...], dar se complică și se abstractizează pe măsură ce se exprimă. Poemele sunt, nici vorbă, profunde, elegia erotică agresează din ce în ce mai mult cosmosul, tinzând spre simboluri fundamentale [...]. Este în poezie și un element de sarcasm, există o fină sensibilitate la grotesc, la tenebrosul și morbidul din viață. Privirea descoperă ușor golurile din lucruri, inconsistența lumii, formele evanescente ale materiei. EUGEN SIMION SCRIERI: Pasărea tăiată, pref. Ștefan Aug. Doinaș, București, 1967; Către Ieronim, București, 1970; Inima reginei, București, 1971; Crini pentru domnișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice, cât și discutării stilistice ori celei privitoare la poetica personajului, cointeresând cititorii de azi prin procedee precum intertextualitatea ori prezența cumulată a burlescului și a grotescului. Situațional, Apokolokyntosis debutează, la propriu, cu o așa-zisă "ridicare în slăvi" a împăratului Claudius, trecut de Senat în rândul zeilor, dar se soldează prin reversul medaliei, anume o coborâre în infern, la intervenția împăratului Augustus, și el deificat după
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Cresphontes, astăzi pierdută: "În ce-l privește pe Claudius însă, toate porunciră-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să-l scoateți din casă". În plus, pedeapsa ieșirii sale din acestă lume comportă o doză de umilință ce atinge grotescul, reușind, doar în câteva rânduri, să coboare stilul în cel mai vulgar registru 149. Conform tradiției lansate de satira menippee, parodia se realizează aici prin îmbinarea celor două genuri liric și epic cărora le corespund două registre de asemenea total
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
politice. Apoi, spre zona burlescului situațional și caracterologic, întrucât coborârea din Olimp în Infern a lui Claudius echivalează, în plan simbolic, cu pedepsirea lui prin detronarea din condiția de împărat în cea de sclav al unui libert și chiar a grotescului evidențiat printr-un limbaj obscen. Eugen Cizek amintea, de altfel, că "burlescul senecan se nutrește din substanța bogată a umorului autentic italic, a râsului gros, non-conformist până la scatologie și obscen al indigenilor peninsulei."156 Seneca și-a îngăduit toate libertățile
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
față de textul în sine nu-și lasă însă cititorii indiferenți în fața modului inventiv de eliberare, prin parodie, din constrângerile formulelor epice/ retorice/ istoriografice anterioare pe care l-au promovat scriitorii latini, obiectivându-și la maxim, adeseori chiar subminându-și, prin grotesc și autoironie, limbajul. Privind lucrurile la adevărata lor amploare, ne vedem nevoiți să concluzionăm că descoperirea acelei contre-partie comico-parodice a fiecărui tip de discurs în parte și, la un macronivel, a înseși formulei epice în al cărei reprezentant Lucius Annaeus
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]