341 matches
-
după colțu casei, da peste tot e numa pavaj și rămâne pată... Și mai poate să și dea peste ea cine știe cine... Da nu-i nici țipenie de om în curte. Și-o liniște - numa sus, la fereastra mansardei, fâlfâie niște guguștiuci vineții. Acolo a stat baba, și cu fii-sa, și cu nepotu-su, după ce l-a luat pe Ioaniu și putoarea de Niki le-a lăsat p-amândouă baltă și-a plecat la Matracucă. Cam p-atunci începuse să se ducă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl ascunsese ; știuse ea, da tăcuse mâlc, tăcuse ca mormântu. Mai se mișcă-n loc, a amorțit așteptând, și dracii ăștia de copii nici gând să plece. Mai se mișcă, mai urcă o treaptă, mai coboară și, deodată, zvâr-zvârrr ! Toți guguștiucii vineți trec în zbor peste capul ei. Ale dracu lighioane obraznice, dă peste om de obraznice ce e... E-te la ele, e-n stare să ți s-așeze pe cap și să ți se spârcâie acolo ! Chiar peste umeri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea și pân-la ușa dân față. Doi metri, nici mai mult, nici mai puțin, doar atâta. Bate-o lumină de amiază, vede bine pân ea, n-o orbește ; atâta, că nu-i vine să-și crează ochilor. Nu pricepe. Și guguștiucii, zvârrr ! spre mansardă. Ca să vezi, zice, că nu dinspre oraș vine... Ca să vezi, că nu dinspre poartă vine-ncoa. Ca să vezi, putoarea dracului, că din casă iese !... Ivona ! Cu cipilica ei gri, cu paltonu verde, cu vulpea la gât, vulpea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
împreună... Deci renunțasem să mai urc încă o dată în mansardă la neisprăvitul de Grigore și nu făceam nimic, stăteam : așteptam să-mi revin din acea trecătoare malaise pentru ca să ies apoi în grădină. Nu se auzea decât același uguit depărtat al guguștiucilor și un tramvai, foarte depărtat și el. Ieșind dintr-un nor alb, soarele desena deodată pe zid conturul net al luminii și al umbrei, sângele mi se aprindea deodată când îmi aminteam. Mă înăbușeam amintindu-mi, sângele mi se îngrămădea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
securist căcănar, m-a tras de limbă, o curvă de om, un șarpe... i-am povestit ce știa deja toată lumea... e clar că cineva ne-a turnat Înainte, iar el n-a făcut altceva decît să ne Îmbîrlige ca pe guguștiuci... și-a făcut norma... Dar Între noi e doar tăcere. Dacă aceste confesiuni se produc, o fac În acea limbă fără voce. Cuvintele care ne exprimă sînt transparente, adevărul lor comun țipă mut undeva În miezul unor intuiții. Nu, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei întreprinderi industriale, ungur de origine. ― Măi, e așa de gelos ungurul că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru că ar fi însemnat să mă despart de macky, ea să plece cu maxi iar eu ulterior cu tramvaiul... și m-am apucat să le povestesc tuturor celor din grup despre pasărea pe care am crescut-o un anotimp întreg, guguștiucul care a stat cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
strânsese în brațe și prin toamnă, la culesul viei. Dar atunci era Pampu. Întâlnirea de acum era pentru el nouă. Știa ce urmează și păstra în suflet și în minte amintirea întâlnirii anterioare. Femeia avea mărgele făcute din gâturi de guguștiuci. Fiersese bine oasele până când se albiseră, apoi le ținute o săptămână la soare. Arătau ca niște bumbi mâncați de carii, lăptoși, înșirați pe un fir de in, răsucit în două. Era oacheșă, ca aproape toate fetele din sat, zveltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai în miniatură. Se apucă să-și pregătească pe îndelete o pipă dintr-un amestec de Latakia și tutun verde de Virginia, amestecul obișnuit. De afară, din luna lui februarie, răzbate glasul unei guguștiuc, viu ca o literă sângerie pe alb-cenușiul fundalului din hârtie de orez. Părintele Ieronim face semn celei dinaintea lui să se apropie. Femeia se închină și îngenunchiază la picioarele părintelui. ─ Părinte, murmură femeia. Însă bătrânul se apleacă și-i atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ilustrând unitatea armonioasă a contrariilor princpiu estetic prezent în haiku; Din când în când umanul animă spațiul edenic într-o simbioză unică (Femeie privind; cules de melci). Micro și macrocosmosul se află într-o îngemănare armonioasă: buburuză, melci, pisoi, buhă, guguștiuci, ciori, gândac, crăițe, crizanteme; cerul cu stele, nori raze de lună, scoici, pescăruși, toate acestea sunt tot atâtea subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre nori - frunzele-s roșii Picuri rubinii - printre spinii ascuțiti surâsul toamnei Copaci desfrunziți - fără tata acasă anotimp în tuș Vânt rece-n scrânciob îngânând guguștiucii - tot parcul pustiu Toamna la scăldat - soarele-n copca azurie dintre nori Mai multă lumină pe drumul din pădure - cum mor copacii Străzile-s pustii - în plopii goi ciorile-n stoluri croncănind Foșnet în frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci înfloriți - în ciripitul nesfârșit mi-ascult tăcerea Vântul răvășind petale de corcoduș - ninsoare de-april Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Femeie privind din balcon
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
greu de spus. Nu de ceva anume <victor40>: nu de oameni, nici de peisaj. Nici de ceva anume <victor40>: ci de totul. Șuetele la o bere, apusul de soare la obeliscul din costinești. <victor40>: lătratul ciinilor pe ulița <victor40>: cintecul guguștiucului... <victor40>: cărțile funzarite prin anticariate <victor40>: mirosul de mici pe grătare... <victor40>: forfota de pe Rep <sila>: cred că înțeleg. Adică, așa cred <victor40>: mă vei înțelege după cîțiva ani în spania <sila>: să dea Dzeu! <sila>: îmi place să călătoresc
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de la baie închisă, tot acest dezastru nu s-ar fi produs și mesajul meu către umanitate ar fi fost absolut coerent. acum am însă mari îndoieli că voi fi crezut. Cu atît mai mult cu cît, din cauza unui cuplu de guguștiuci care s-au împreunat pe tastatură, mi-au fost scoase din funcțiune cîteva programe esențiale, precum cel de transcriere a mesajelor patch în formă gramaticală coerentă. Din această cauză, de mai multe zile, a trebuit să inventez eu un nou
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o piele cafenie, moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru. O dată în plus, pentru un sac cu țesătură grosolană din material plastic, folosit de românii ce se întorceau 17 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Ortodoxie.) Dulcele Doru era depozitarul Literaturii. (Și al Artei bucureștene, în general
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ulpiului Galopenția", dar devenise circumspect, inhala, prin porii spinării, tot mai serioase cantități de ciment, mai ofta... Într-o noapte, după ce caravana știrilor proaspete se îndepărtase, prelingîndu-se spre Cișmigiu, ducîndu-se glonț către grădinile deschise până-n zori "La Micul și Sarmaua", "Guguștiuc", "Car cu fîn" și "Poponax", Gărgăriță spărsese tăcerea țesută din greu în cele câteva săptămâni și cugetă aproape prostește: - Grele păcate ți-ai mai luat și tu pe inimă, frate Ulpiule!... Mult mai târziu, pe la orele două din noapte, băiatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e de datoria lui să reînnoade conversația. Lângă el, Mierlă ciripea, din vârful buzelor, privind cu melancolie în gol. — Ce-are ăsta, de-i așa pleoștit ? întrebă Pârnaie. Ce- i, mă, guguștiucule ? Guguștiucul continua să se legene, privind absent spre tăciunii care mocneau. Bunelu răscoli jarul și trase un bulgăre de jăratec mai aproape, să-și aprindă țigara. Așa îl apucă mereu primăvara și toamna, îi lămuri. Nu știe dacă e pasăre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e de datoria lui să reînnoade conversația. Lângă el, Mierlă ciripea, din vârful buzelor, privind cu melancolie în gol. — Ce-are ăsta, de-i așa pleoștit ? întrebă Pârnaie. Ce- i, mă, guguștiucule ? Guguștiucul continua să se legene, privind absent spre tăciunii care mocneau. Bunelu răscoli jarul și trase un bulgăre de jăratec mai aproape, să-și aprindă țigara. Așa îl apucă mereu primăvara și toamna, îi lămuri. Nu știe dacă e pasăre călătoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bunelu și privirea goală a lui Mierlă nu-l ajută. Prin Zanzibar sau cum i-o zice... Când îl apucă e nasol... Trebuie să-l ținem legat vreo două- trei zile. Pe urmă redevine pasăre de-a noastră, vrăbiuță sau guguștiuc, și se potolește. Altfel nu-i băiat rău... — Face și ouă ? se interesă Chisăliță, doar pentru a intra în conversație. — Nu-i da idei, zise Isaia. Se apropie de foc și-și deschise cărțulia de rugăciuni, silabisind din vârful buzelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repezit avioanele, nu spre Casa Albă, Doamne ferește unde aștepta plin de speranță în reușită președintele, nu spre Congres unde era plin de politicieni, care trebuiau să aprobe fonduri pentru războaiele ce vor urma, ci spre turnurile acelea, pline doar cu guguștiuci neștiutori la ce li se pregătește. Ossama, se pare că a fost și decorat cu această ocazie și a fost invitat să petreacă trei săptămâni incognito, cu tot haremul său în Florida. Și de atunci, numai servicii a dus președinților
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bine pentru toată lumea. Știam acum că avea și o latură sensibilă acest prim ghiogar al satului și această latură se manifesta printr-o anume apucătură, dacă mi-e permis să zic așa, aceea de iubi păsările cerului și în special guguștiucii. Dintotdeauna a avut la streșina casei lui atârnată o colivie mare în care se găseau doi guguștiuci. Cântau păsările în legea lor acestea mai toată ziua iar Gică Hușanu ieșea pe prispa înaltă a casei sale din centru, se așeza
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
această latură se manifesta printr-o anume apucătură, dacă mi-e permis să zic așa, aceea de iubi păsările cerului și în special guguștiucii. Dintotdeauna a avut la streșina casei lui atârnată o colivie mare în care se găseau doi guguștiuci. Cântau păsările în legea lor acestea mai toată ziua iar Gică Hușanu ieșea pe prispa înaltă a casei sale din centru, se așeza pe un scaun și stătea așa visător ore întregi. Oamenii de pe la noi nu agreau aceste păsări spunând
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pomii din preajma casei. Cu atât mai mult pare ciudată afecțiunea lui Gică Hușanu pentru aceste păsări. Am plecat din sat și el tot așa avea cele două păsări. Bănuiesc eu că le înlocuia periodic fiindcă este imposibil ca un guguștiuc să trăiască zeci de ani. Mi-am amintit de acest aspect al satului meu natal fiindcă și mie îmi plac foarte mult guguștiucii care par chiar mai delicați la aspect decât porumbeii. Multă vreme o pereche de guguștiuci și-au
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tot așa avea cele două păsări. Bănuiesc eu că le înlocuia periodic fiindcă este imposibil ca un guguștiuc să trăiască zeci de ani. Mi-am amintit de acest aspect al satului meu natal fiindcă și mie îmi plac foarte mult guguștiucii care par chiar mai delicați la aspect decât porumbeii. Multă vreme o pereche de guguștiuci și-au făcut cuibul în cireșul din fața bucătăriei mele dar niciodată nu au reușit să crească pui fiindcă atunci când se coceau cireșele, copiii care se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]