220 matches
-
grijă când într-o parte, când în alta. Nașul îi spunea: - Ce, ți-e frică? De, că nu mai ai șaisprezece ani și-ai stat cu el în pat... Soarele strălucea vesel deasupra, și în oțetarii Cațaveiului se zbăteau vrăbiile gureșe. Toată mahalaua era la porți și-o privea pe țigancă. Bozoncea se gândea că lăsase casa pe mâna lui Mitică Ciolan, care trebuia să fie cu ochii-n patru pe lăutari, să nu-i facă vreo pagubă, că aveau și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a o mie de copaci, armonia locală a gureșelor păsări de vară și, peste râu, dincolo de copacii ritmici, vacarmul haotic și entuziast produs de tinerii satului care se scaldă, ca un fundal sonor de aplauze furtunoase. Capitolul 9 1 Am În față un dosar mare și jerpelit, legat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s - ar putea să rămână ca un labirint de citate. Semne de întrebare apar și când succesul de librărie îl întrece pe cel de supermarket. Norocul nostru e că poezia rămâne plantă perenă. În librării apar zilnic stoluri de cacofonii gureșe. Îngerii și - au uitat harpele pe Pământ. În poezia clasică descifrăm încă șoaptele zeilor. Arta - această muzică de fond a vieții. Va deveni arta o gaură neagră a condiției umane ? În literatura postmodernă nu mai există decât ușoare aluviuni de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adevăr, pe chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea dezbaterii În agora, unde, se știe, se formulau cele mai pertinente opinii și se polemiza cu eleganță. — Este din cauza Încălzirii globale, clama un tip În costum și cu diplomat, posesor al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra căreia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trezit Înconjurate rapid de câteva SUV-uri solide, cu geamuri Întunecate, apărute de nu se știe unde, iar un tramvai sărit bine de pe șine le-a Împins Într-un colț ceva mai Întunecat al pieței. Două dintre decapotabile, ceva mai gureșe, au fost lăsate imediat pe jantă, altele, care refuzaseră, prin tragerea frânei de mână, să se deplaseze, au fost urcate cu de-a sila Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
PLOAIE DE VARĂ Lăstunul zboară la mică înălțime - un strop de ploaie Ploaie de vară - fetița își lipește năsucul de geam Zi ploioasă - în pavilion numai două bătrâne Ploaie de vară - în șopronul bunicii gureșe vrăbii Aversă - copiii își fac umbrele din foi de brustur Plouă peste sat - prin gardul dărăpănat crește pelinul
PLOAIE DE VAR? by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83877_a_85202]
-
Voi ține cont de rugămintea ta - a răspuns Nicu... Dimineață de toamnă caldă, cu toate culorile curcubeului Împrăștiate peste florile și frunzele din grădină. O adiere de vânt a prins să Întoarcă fiecare floare pe toate fețele, ca și țigăncușele gureșe care Îi Îndeamnă pe mușterii... „Hai să-ți dau o floare, conașule”. Gruia nu s-a lăsat furat de frumusețea dimineții, ci de gânduri. Tocmai terminase comentariul asupra operației efectuate șetrarului. L-a Întors pe toate fețele. Când a fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia le dădeau voie să vâneze. Așa se explica mâncarea bogată În carne... Somnul din acea noapte a fost pe sponci, fiindcă gândurile Îmi umblau prin cap ca un stol de vrăbii gureșe. În zori, am plecat, și pe la prânz, am ajuns În lagăr. Am tras În locul unde erau stivuiți buștenii și a Început Încărcarea. Colegul meu m-a Întrebat ce și cum. I-am povestit pe scurt. N-am avut timp, fiindcă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vă salut cu reșpect general", de unde și numele crîșmei: La reșpect general. Manaș Cantăr, din strada Lozonski, peste drum de seminarul Veniamin, nu avea decît vinuri acătării ("de la Grasă pîn' la Otonel"), exact cum scria pe firmă. Și ce scrumbie! Gureșa coană Catinca îi primea la "Trei sarmale", cu Cotnar natural ori cu pelin brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
glasul lui pițigăiat. Noi am văzut-o primii... Calu își făcu privirile roată și slobozi un nechezat sălbatic. Încurajați, ceilalți începură să râdă pe diverse voci, mai puțin Magdalena, căreia tusea i-o luă înaintea râsului, și Mierlă, care ciripi gureș. La un alt semn se opriră brusc, continuând să se uite cu interes, mai ales Isaia, cu bucuria celui ce a dibuit, în sfârșit, poziția potrivită în care să-i așeze pentru a-i hăcui. — Bine, hotărî Calu. Ziceți că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și ea orchestrată impecabil. Delenii strigă : „Vrem pământ, că ne- am luptat !”. Un propagandist de duzină n-ar fi îndrăznit să pună în gura lui Mitru Moț replica : „Unde te-ai luptat, în pat cu bărbat-tu ? !” adresată unei țărănci gureșe. Banalizând, umorul întărește realist scena. Aflând că moții n-au fost trecuți pe listele de împro prietărire, Ardeleanu îl silește pe Moț să ia cuvântul și să le promită repararea nedreptății. Moții se liniștesc - din nou, aici ar fi oprit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
simbol al abundenței, un mediator între treptele existenței, porumbelul este pasărea-mesager, prin excelență, barza reprezintă un alter ego mitic al gospodarului și neamului, fiind "o pasăre augurală, vestitoare a renașterii firii", rândunica este considerată "o metamorfoză a femininului", vrabia este "gureșă" și "păgubitoare, aidoma șoarecelui", cioara are atribute de "furtișag", dar și psihopompe, ciocârlia este prezentă ca "viețuitoare chinuită care tinde spre ideal", cucul este "sfânt", cântecul lui fiind "de factură stihială, un limbaj complex, purtătorul unui mesaj tainic și subtil
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trebui totuși, în opinia mea, să folosească un alt termen, cu origine necunoscută. Un termen care transgresează originea socială, un termen care exprimă plastic și sugestiv tipologia complicată, diversă și toxică a acestor oameni din vremea noastră, înglobând laolaltă mahalagioaice gureșe, derbedei cu tupeu, țoape cu "Vuitton", ciobani în "Armani" sau ghiorlani cu "Porsche", toată pletora de creaturi care se ceartă isteric la televizor sau arată, nu numai metaforic, degetul mijlociu ca semn de identificare și care ne fac să credem
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la strugurii copți ai laurilor ce vor cădea peste vreo două luni. Așa cum ne-am obișnuit de-acum, mai întîi se numără bobocii 654 romane în acest an (față de 701 în 2010, și tiraje ceva mai cuminți), drept pentru care gureșii cronicari se pun pe tînguială, dînd vina pe criză, de parcă n-ar fi fost ea și mai în toi acum vreun an-doi... În fine, consolarea vine de la cantitatea și calitatea producțiilor străine, în frunte cu inenarabilul Haruki Murakami, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poziție, unde accentul fals cade pe itinerariul de specializare a unor marinari, în timp ce, de sub crusta ideologică, se întrevăd descrieri reușite și documentate de medii sociale: „Țăranii de la Cara-Omer, neguroși, tăcuți, cu dolmane negre pe umeri, harabagii din Medgidia, sprințari și gureși; olteni dinspre Mangalia, iuți în mișcări, cu căciulile pe o ureche, certăreți și puși pe tocmeală, lipoveni uriași, cu bărbile ca niște mături, liniștiți, blânzi, umblând numai în grup; tătari tăcuți, turci negustoroși; oameni oacheși și volubili; greci zarzavagii, albanezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
nou, luminatul despot de azi sălta, copăcel-copăcel, pentru a ne ferici azi cu multilateralele lui abilități. Întrebarea cade firesc. Dacă Washingtonul, capitala lumii, inaugurează acum un zguduitor memorial al holocaustului verde, spre care dl. Iliescu, însoțit de pîlcul de gaițe gureșe, se îndreaptă fuguța, de ce n-ar avea și Bucureștii, capitala sîngeroasei revoluții anticomuniste, un memorial al holocaustului roșu, în care să fie prezente și Canalul, și Gherla, și Aiudul, și Piteștiul, cu sinistrul cortegiu de orori comise de cei ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un bătrîn care cîndva a avut umor. Dintre picioarele din spate, cea care l-a dus la nuntă, scula, se bălăbăne ca o țeavă de eșapament mîncată de gaze. Moșu. Două smochine cu pălărie. Știți pălăria: aia cu boruri leopard. Gureșe ca două gaițe de vîrsta a treia. Mă opresc în ultimul soare pe trotuar și privesc strada. Privesc. Le văd cum atacă ba pe unu, ba pe altu, și melițează nonstop. Ce-o fi la gura lor? Evident, nu le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care de mare stimă beneficiază omul dintr-o bucată, mutul tenace și laborios dedîndu-se rar turnirurilor verbale (poate doar la un pahar, două...). Pentru că, iar slavă Domnului, dincolo, în teritoriile de unde pictura a iradiat planetar, pictorii au fost și gureși. Taciturnul Van Gogh simțea irepresibilă nevoie să-și detalieze, în scris, către fratele său Theo, momentele lucrului, zbuciumul, proiectele. Era, ea, sarabanda vorbelor scrise, una în sine, doar de dragul exercițiului epistolar, de altfel atît de la modă în vreme? Nu. Angoasele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cuibărește în sufletul meu, învăluindu-mă cu nostalgia ei, cu speranța că ne vom mai bucura de lumina binefăcătoare a soarelui. Păsările, stând la înălțime, pe crengile copacilor, sunt primele care o zăresc venind din depărtare pe vestita Doamnă-Toamna. Vrăbiile, gureșe cum sunt, încep a face o zarvă menită să trezească toată suflarea. Copacii tânjesc după razele călduroase ale soarelui, după cântecul păsărilor, după verdele din jur și de pretutindeni. Frunzele amorțite de frig plâng cu jale după zilele însorite ; tremurând
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de neclintit,/ între noi și răsărit!” Într-un Cântec de slavă, inserat firesc printre psalmi, poetul se recunoaște urmaș al tuturor conaționalilor săi, în sângele lui sălășluiesc „tăietorul de păduri din Maramureș”, moțul „cu gând de jăratic”, bănățeanul „iute și gureș”, moldoveanul „cu mers domol”, olteanul „cu văz de pârjol”, ciobanii „solari” din Tesalia și Pind, „pădurarii de foc” ai Timocului, „cosașii năpraznici” din Craina. „Imperialismul” lui C., observă I. Negoițescu, „nu depășește hotarele Daciei ideale”, având totodată o valoare „pur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]