904 matches
-
autori între 33 și 95 de ani, zece femei, zece bărbați, din Valahia, Moldova, Banat și Oltenia, cu sămânță de sași, vâlceni, aromâni, maramureșeni, evrei, sârbi, greci, brașoveni, unguri, rețete de-o varietate năucitoare (de la sarmale, șarlote și mâncare de gutui, la omlete, budinci, paste, salate, rulade, tort, până la gratin de an dive, halva turcească, fettuccine țărănești, gogoșari cu smântână, veloută de potiron aux châtaignes, pește cu salvie, spumă de zmeură, ou frecat, gomboți și ciorbă de praz), face dreptate bietei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și se bat cu bulgări de zăpadă. E larmă și veselie și cu greu reușesc mamele și bunicile să-i facă să părăsească joaca și să îi aducă în casă. S-a înserat. În casă e bine, și miroase a gutui, a mere coapte și a pâine caldă. Bunica stă la gura sobei și împletește mănuși, fulare și ciorăpei, pentru cei patru nepoței, o fetiță și trei băieței. În fiecare seară, după ce-și fac rugăciunea, ei vin lângă bunica, și
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Bohotin Satul meu și al viorii din atâtea idealuri, ocrotit de patru dealuri cu livezi și cu podgorii; casele erau mai dese și-n mai mari gospodării cu feciori și fete alese, grădini pline de copii. Sat cu-aromă de gutui și biserică în centru, școală, primărie pentru toți locuitorii lui. Blaga n-a greșit cuvântul de o pondere aparte... miturile cresc pământul și ne cheamă ca o carte. Sat de cuscri și cumetri, de respect și armonie rotunjind o veșnicie
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la vreme de nici cinci luni, își poartă rasa, cea de ciobănesc german, prin arșiță, nu departe de umbra cea întremătoare a unui gutui care dă direct în stradă, încărcat de fructe ce abia la vremea brumelor târzii își vor arăta toate cele. Doar lucruri nesemnificative, doar nimicuri, doar fleacuri. Către acestea mă trage ața, chit că, iată, multe se petrec pe scena politicii
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și le mâncam fără sare, nu erau bune; tot în balconul acela îmi uscam frunzele pe care le fumam în pipă, încercam tot soiul de frunze, numai cele de gutui puteau fi utilizate în acest scop, deși chiar și ele aveau dezavantajul că îmi lăsau în pipă un ulei negru și dezagreabil, de aceea, până la urmă, căutam să-mi procur tutun. Dând rețetele acestea, utile în anumite împrejurări, n-aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dispus? se interesă sumbru Scarlat. ― Îhî! Dă-mi o rimă la "dispus". ― Intrus. Ai și chestii din astea? ― Am. Fac poezii foarte frumoase. De pildă: "În țara cu fluturi albaștri / Printre aștri / O zână bună cu pistrui / Sta cocoțată-n gutui..." Cum ți se pare? Inginerul clătină din cap edificat: ― Clarisim! În bucătărie mirosea a chiftele și a praf pentru gândaci. Ionescu dădu preșul la o parte și ridică chepengul. Coborî primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: "Să nu te duci singur la mlaștină". Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. "Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de in, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar nu-i mai pomeneam de ea. Se întuneca la față chiar și când îmi surprindea privirea și atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete. M-am lipit de Marta, am sărutat-o pe păr și pe ceafă și am uitat de infernul de-afară. A doua
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. "Îți împute gardul", îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecîndu-și palmele de bucurie. "Hei, fiți atenți", a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimîntată de moarte. "N-ai nimerit, n-ai nimerit", râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învîrtea ca un titirez în orbită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dragă, să regreți ceva atât de interesant?" Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. Încă nu te-au doborît", îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. "Cum, n-ai murit?" am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
dorești?" Simțeam nevoia să-l umilesc în fata Martei. Asta mă răzbuna. "Încheie-te, vezi să nu răcești", și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însîngerată. Am apucat-o de o aripă și am azvîrlit-o spre Marta: "E cadoul meu pentru voi". Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu vroiam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care se laudă cu virilitatea lor, dar la o adică fug de le sfârâie călcâiele. De aceea i-am spus pe un ton degajat: „Să nu te duci singur la mlaștină”. Și am împins portița din gard, pătrunzând pe lângă un gutui sălbatec în curtea invadată de urzici. Eram mai calm acum. Mi se părea că în cătunul acela izolat nu mai funcționau regulile obișnuite de bună-cuviință și pe urmă n-am avut niciodată prea dezvoltat simțul situațiilor ridicole. Am înaintat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. „Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă vedea plin de noroi, dar nu zicea nimic. Dacă era soare, ne așezam afară pe trepte. Îmi plăcea să văd cum foiau fericite insectele prin urzici. Câte un câine se oprea, în uliță, să-și facă nevoile pe trunchiul gutuiului de la poartă și râdeam amândoi. Prin bluza ușoară de în, desfăcută la piept, se zărea cicatricea oribilă făcută cu fierul roșu. Dar nu-i mai pomeneam de ea. Se întuneca la față chiar și când îmi surprindea privirea și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. „Cerbii?” am întrebat. „Da, cerbii”. Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete. M-am lipit de Marta, am sărutat-o pe păr și pe ceafă și am uitat de infernul de-afară. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce legătură exista între ele? Eu. Eu care crezusem totdeauna că lumea se împarte în două categorii, egoiști care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dragă, să regreți ceva atât de interesant?” Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea neagră cu pete albe stătea mai departe, înfricoșată, în vârful gutuiului. „Încă nu te-au doborât”, îmi șopti o voce cunoscută și m-am răsucit, uluit, pe călcâie. Era vocea lui Dinu. „Cum, n-ai murit?” am exclamat gâtuit de emoție. El nu mi-a răspuns. Își umezea buzele cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai dorești?” Simțeam nevoia să-l umilesc în fața Martei. Asta mă răzbuna. „Încheie-te, vezi să nu răcești”, și cu țeava puștii i-am arătat nasturii de la pantaloni, după care m-am întors spre poartă. O cioară dormea în vârful gutuiului. Am ochit-o, am tras, cioara căzu între urzici, însângerată. Am apucat-o de o aripă și am azvârlit-o spre Marta: „E cadoul meu pentru voi”. Soarele se ridica, în spate, deasupra cătunului când am ajuns la mlaștină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din clasa întâi, A-nchis ochii supărat, De sub gene, imediat Lacrimi mari s-au strecurat: Acest copăcel micuț, Sub povara brumei reci, Își va pierde haina verde Și va îngheța pe veci. N-ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată sub tălpi plescăind azi mă simt brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
în apa înverzită - pescar daltonist Bătrân în gri cu mătănii galbene - dar nasul roșu Stejar putrezind - pământul îl înghite pe cel de el hrănit POEME IN STIL HAIKU Cântec ce doare - în apusul de soare o pasăre spin Peltea de gutui pe felia de pîine - soare pe plajă Foșnind pe pneuri timpul spulberă praful - rumoare-n oraș Cuvinte seci sunând a pian dezacordat - iarna iubirii Adormire în poziție fetală - melc pe nisip Concert în luncă - auditoriul atent doi ochi de buhă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]