892 matches
-
poemul duios, cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, căci zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste țară calamitate, nu nămeți albi de poveste și vis. Crăciunul și gutuia din geam ne fac dor de Adrian Păunescu și de artista basarabeană, Maria Mocanu. Iar Crăciunul și clinchetele, strălucirile și colindele lui cu parfumul fumului cuptoarelor, nucilor și cetinilor ne face dor de Fuego, colindător cu iarna în piept dincoace
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
inimă, din Oltenia, Ardeal și Basarabia, trei artiști de vers și de glas: Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu! Toți trei se lipesc unul de celălalt, de amintire în contemplație, în ferestrele caselor părintești în care strălucește la Crăciun o galbenă gutuie! Toți trei sunt colindătorii Crăciunului românesc în vers și glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esențialului vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori în „lumina unui Crăciun”, aprinsă nu atât de greu pe cât se menține, apărată de a nu fi stinsă, de Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu...! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
cad. Păsărelele și fluturii au plecat dar au înflorit crizantemele, s-au copt strugurii iar livezile sunt încărcate de fructe. Bunica ta abia așteaptă să vin, ca să-și umple cămara cu dulcețuri și magiun pentru voi, nepoții ei... Simți mirosul gutuilor coapte și al perelor parfumate? - Ei, chiar așa și este, zise fetița, înseninându-se. Dar Toamna dispăruse, iar ei nu-i răspunse decât ecoul: „Ei, chiar așa și esteeeeeeee...” Alexia nu știa ce să mai creadă. Afară se făcuse și
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
Afară ninge liniștit, În casă arde focul Iar noi pe lângă mama De mult uitarăm jocul”... Recitam această poezie când bunicul ne împărțea darurile, pe care “moșul” le lăsase pe pragul casei. Ne bucuram când bunicul scotea, din “tăgârță”, nuci, mere, gutui, fructe rare în zona noastră de câmpie. Dar el avea prieteni mocani care veneau, toamna târziu, de la munte , și-l aprovizionau cu fructe. Mocanii mai aduceau și prune afumate. Îmi reamintesc și acum tăblița albastră, prinsă la căruțele lor, pe
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
basm și aud discret suspinul frunzelor căzute, când încă greierii mai cântă la ferești, e semn că toamna aceasta va fi lungă și dulce ca mustul stors din chihlimbar. Când în aer simt miros de crizantemă arămie și aromă de gutuie învelită-n puf gălbui, lumea-mi pare îmbrăcată în culoarea toamnei și aș păstra-o pentru totdeauna, pe un șevalet. Când stropi de ploaie vor bate în fereastră și-n loc de greieri îmi va cânta melancolia, e semn că
PASTEL DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366134_a_367463]
-
Ialomița, cu veri calde și uneori secetoase și ierni blânde și uneori geroase. Când eram copil, fructele pe care le consumam, începând cu sfârșitul lunii mai, erau: cireșele, vișinele, dudele, corcodușele, zarzărele, prunele, rareori piersicile, și, bineînțeles, pepenii. Toamna predominau gutuile, nucile și strugurii. Erau fructe nestropite, nu cum sunt în ziua de astăzi stropite cu fel de fel de chimicale. Doamne, și când mâncam dude negre arătam pictată din cap până în picioare, ca o arătare! Nu mai zic, atunci când vorbeam
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
vă pot trimite cartea. Mulțumesc! ionela 1961@yahoo.co.uk Poezie din noul volum Reflecții Moartea asta ma condamnă, La viață și nenoroc, Să renasc verde în toamnă, Primăverii să-i fac loc! Ciclic ea mă amețește Cu cireșe și gutui. Doar mirosul de tămâie Îi va pune pofta-n cui! Moartea asta ma consumă Ca pe-un vers rebel, temut. Viața-mi devine postuma Dintr-un ordin de demult. Referință Bibliografica: SECVENȚE ÎN ALB ȘI NEGRU / Ioana Voicilă Dobre : Confluente
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366202_a_367531]
-
pentru aceasta, dar roadele harului, dacă nu ar fi fost apărate, s-ar fi uscat din floare. Se-așteaptă ninsorile peste România răzbătută de Prut, nu sfâșiată de el! Crăciunul e pe drum. El ne face dor de o „galbenă gutuie” și de artiștii care i-au scris gutuii poemul duios, cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, când zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste țară calamitate, nu
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
poemul duios, cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, când zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste țară calamitate, nu nămeți albi de poveste și vis. Crăciunul și gutuia din geam ne fac dor de Adrian Păunescu și de artista basarabeană, Maria Mocanu. Iar Crăciunul și clinchetele, strălucirile și colindele lui cu parfumul fumului cuptoarelor, nucilor și cetinilor ne face dor de Fuego, colindător cu iarna în piept dincoace
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
inimă, din Oltenia, Ardeal și Basarabia, trei artiști de vers și de glas: Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu! Toți trei se lipesc unul de celălalt, de amintire în contemplație, în ferestrele caselor părintești în care strălucește la Crăciun o galbenă gutuie! Toți trei sunt colindătorii Crăciunului românesc în vers și glas de iarnă, de sărbătoare, de iubire, al esențialului vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
vieții, dar și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori din „lumina unui Crăciun”, aprinsă nu atât de greu pe cât se menține, apărată de a nu fi stinsă, de Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu...! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - PRIMELE NOTE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi era frică de mere și gutui dormeam sub copacii bunicii și ele se legănau pe ram până își luau zborul așa credeau în prostia lor Raiul acela avea dulceața cântecului de leagăn și a pătuțului pe care nu le-am avut suzetă îmi era un pitic
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
bună mă alăpta cu dragostea ei mirosea a var și vopsele cel mai frumos miros de mamă Drumul înapoi se pierdea în liniștea aceea de embrion plutind în lichidul amniotic cu pereți de granit unde nu mă putea atinge nici o gutuie și nici un măr Cântecul lebedei scria primele note ale anotimpurilor pe visele mele Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - primele note / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
în cioc. Scutur covorul - albina-mi cercetează vârful nasului. Am tras în stilou apă din mare - poem despre crabi. Distrat soarele - și-a uitat portofelul pe fundul bălții. În primăvară - cetina țese covor pentru musafiri. Vântul numără pietrele din ogradă - gutuile cad. Umbra plopului a aprins licuricii - umilind ziua. În dosul lunii și-a pitit turturica niște melodii. Roua se-agață în pânza de păianjen - mister spulberat. Goană de mistreți - gloanțele mușcă stânca turma dispare. În plină noapte soarele strălucește - luna
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
vis fără țintă alerg în surdina- mecanismului ticăind obosit de cleiul-rugină strângând împrăștiate rămășițe în drum către tine din mine să adun într-o continuă vină neștiută- cutezanță de pradă căzută în capcană dezvelesc troiene să adun scormonind parfum de gutui în ace de vorbă încremenit în pivnița-viață închis alungând seceta din trup istovit strângând înfometați recolta să avem hrană- săruturi sădite în noi pentru ultima călătorie prin toamnele cu primăveri târzii când nu vom mai fi decât amintiri ale vântului
TOAMNE CU PRIMĂVERI TÂRZII de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351541_a_352870]
-
furca țăranului- îndată și toamna (III) Nucile căzând lângă casa bunicii- lilieci în zigzag Ceața ascunde frunzișul molizilor- câte suspine! Chenare de fum- vitralii de toamnă sub pașii ariciului Clopotul mânăstirii alungă pe deal urme de ceață Ploaie căzută pe gutui uitate între frunze târzii Ușa întredeschisă- toamna rupând pânza de păianjen În porumbiștea uscată ici-acolo câte-un bostan- deasupra e ceața (IV) Amețit de rășină fluturele visează— vârtej de polen Murmurul sevei în măr— imnul naturii cântat în Prier
HAIKU de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351679_a_353008]
-
brumă... romanța noastră a-nceput în dulcea toamnă aurie... îți amintești? ...parc-a fost ieri când ai cules cu buzele arzând din palma mea o lacrimă târzie și ai oprit furtuna ce biciuise lutul meu durut... se scutur' iarăși galbene gutui dar ce departe-mi ești... eu te visez cu mine visez că-mi spui așa ca-ntotdeauna că mă iubești de se-nfioară luna când șoaptele-ți fierbinți mă-nvăluie cu tine să cred că nu mă minți? Limassol, Cipru 24 septembrie
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Și cum nimic altceva decât cerul albastru și curat le poate urma, nici una, nici două, mi-a și ieșit porumbelul pe gură: vine seninul! De parcă seninul ar fi ceva compact și material, pe care poți pune mâna ca pe o gutuie, ca să-l muți mai încolo! “ - mărturisește Gabriela la începutul cărții sale, ceea ce este relevant pentru a-i creiona din start starea de spirit cu care a pornit în realizarea acestui proiect inedit, o explicație logică a orientării ei spre frumosul
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346522_a_347851]
-
pe pirostrii și "bucățile "din tigaie, mușchi și cârnați de porc puși la păstrat în garnițe de lut peste care uneori, câteva ouă întregea prânzul de la umbra pădurii, sau diminețile Crăciunului în care m-au întâmpinat aroma merelor și a gutuilor coapte care se păstrau calde pe colțul plitei ... Am simțit parfumul florilor de salcâm ... căldura soarelui, gerul iernilor ... am fost chiar “sisif” al poleiului cu obrăjorii roșii de ger și sufletul cutezător. Am râs și-am plâns cu fiecare fulg
RĂDĂCINI -FLOAREA CĂRBUNE, RECENZIE-GABRIELA PETCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351192_a_352521]
-
o toamnă târzie așteptând lumina sclipind în ochii femeii singure. Am fost în noapte mirat de umbra mea frumoasă pe peretele galben al camerei lânga alte umbre statice de obiecte, alunecând spre fereastră unde o cheamă luna nemișcată intrată lângă gutuie, la geam. Îmi este frig în golul fără tine pustiul coboară în mine pe ascuns ca într-o peșteră la miezul nopții, în care picură la intervale egale stropi sunt bătăile inimii mele. Mă înspăimântă molia hârtiei care-mi roade
LUDMILA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356377_a_357706]
-
a răsturnat pe mal S-a risipit în stelele de sticlă de luciri De tainice sclipiri amare ude reci Și de iubirea grea a păsării, pesemne... M-ai rặstignit în tine, fecioarặ amặruie, Cu trupul de zặpadặ și miezul de gutuie. Eram pînặ mai ieri cernut mặrunt de stele, Azi vreau sặ zburd că vîntul prin pletele-ți rebele. Tu esti o dimineațặ de primavarặ dulce, Īn care vrea și cerul, aievea, sặ se culce Și cum pot fi eu, oare
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
maici pioase și cu zâmbete calde, sufletiste și harnice, ce mă primesc cu bucurie, care se revarsă în mine binefăcătoare, luminoasă, întăritoare. Îmi promit înfăptuirea rugăminții mele. Aprind o lumânare. Am ales și plantat pomi în livadă: cireș, vișin, cais, gutui, doi meri și câțiva aluni pe lângă gard. Noaptea e încă rece, câteodată coboară sub zero grade, mai aștept pentru flori. Până atunci plec în Dulcea Bucovină, trecând peste împădurite obcini sau printre ele și opresc, ca întotdeauna, la Moldovița lui
ROMÂNIA TANDREŢEA MEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354853_a_356182]
-
un fel de eliberare, dintr-un cerc cu un rezultat dintr-un contur de forță. Teamă de animalicul instinct, trupul meu fragil, mimat de carnea cuvântului. O toamnă care ma umple de rod cu tot ce culeg până la ultimul fruct, gutuia de poveste cu miros când intri pe ușă cu zâmbet. Recomand cu căldură iubitorilor de poezie un autor care merită atenția criticilor, istoricilor literări. BORIS MARIAN, membru USR Referință Bibliografica: Recenzie de Boris Mehr / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluente Literare, ISSN
RECENZIE DE BORIS MEHR de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354873_a_356202]
-
tu firea mea subțire borangic de creolină odinioară fină de sulfină te pleci cu împletita salbă și te aluneci peste firele de verde iarbă -Mai stai frumoasa mea secundă să te presar pe vaporoasa undă miros de mere coapte și gutuie pe decolteu de sân să suie Referință Bibliografică: BALADE-N ACOLADE 1 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2122, Anul VI, 22 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
BALADE-N ACOLADE 1 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354948_a_356277]