296 matches
-
Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plîngător: - Banii, babanii, pu-pungașule! Apoi deodată se prăbuși la pământ. Stănică vîrî bine pachetul sub cămașă, spre pântece, privi pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică. În curte nu era nimeni și nici pe stradă. Intră calm
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fel călătoream într-o mașină a timpului. Experimentam ceea ce lumea transporturilor ar fi putut face în generația următoare. Și cum priveam acea mașină modestă, m-am gândit la automobilele Ford puternice acționate pe bază de benzină și la alte mașini guturale care rulează în mod curent pe șosele. Aceste gânduri mi-au reamintit că dinozaurii care odinioară stăpâneau pământul, nu au fost înlocuiți de creaturi mai mari sau mai fioroase. Acestora le-au urmat creaturi mai sprintene, mai capabile să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
venisem acolo să mă cațăr pe munți, nu să mă lupt cu teroriștii. „Nu e nicio problemă. Este o chestiune de rutină și va lua sfârșit repede”, mi-a spus el cu un elan autoritar într-o engleză cu accente guturale. „Cât de repede credeți?” l-am întrebat uitându-mă la ceasul de la mână. Mă privi lung și trase o dată din țigară. „Voi, americanii, nu înțelegeți nimic, nu-i așa? Cea mai mare parte a acestei lumi se luptă de secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cu pași de lup în urma lui Parthenicus. — N-am nici un minut pentru voi, îi avertizează imperios. Arată cu mâna spre camerist: — Bărbieriți-l mai bine pe Parthenicus, că a ajuns să semene cu un țap african. Servitorul scoate un strigăt gutural și-și acoperă speriat cu mâna cele câteva firișoare de păr din bărbiță. — Hai, hai, îl liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Din fericire, triburile de acolo sunt total dezbinate. Vede că bătrânul împărat își plimbă degetul pe birou ca și cum ar urmări o hartă. — Unde să duc armata? se jeluie. Îl iscodește din ochi. — Aici sau acolo? Secretarul tace prudent. Principele horcăie gutural. — În fiecare moment, granița e descoperită într-un punct sau altul. Izbește violent cu pumnul în masă. — Și asta numai datorită ție! Bietul Ianuarius face înfricoșat un pas înapoi. Cu capul între palme, cezarul lasă să-i scape un vaiet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face să-i alunece din cealaltă toiagul în care se reazemă. Ajutorul își șterge repede degetele pătate de sânge pe tunică și se apleacă să-l ri dice, ocazie cu care-i scăpă și lui din mână securea. Un sunet gutural scos de împărat îl oprește să atingă toiagul sfânt. — Tu nu știi că dialul nu are voie să intre în contact cu nimic spurcat? îl mustră supărat pe bietul om. Bastonul tocmai la asta servește, să îndepărteze lumea. Ia-ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vârful, ca să nu-l doară degetele mari. Corul celor din bandă ritma ritualul. Numărau În dialect. Apoi au hotărât să mă Închidă Într-o cușcă de iepuri preț de o jumătate de oră, În timp ce ei se Întrețineau În părăseasca aceea guturală. M-au lăsat să ies când m-am văitat de furnicături În picioare. Eram mândru, pentru că fusesem În stare să mă conformez liturghiei sălbatice a unui grup sălbatic cu demnitate. Eram ca un om numit În funcția de cal. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zărească. Apoi se redresă. — Salut, Mickey, zise ea afabil. Mickey Își ridică privirea, o văzu pe Kay și rîse, plăcut impresionată. Tot timpul rîdea Într-o manieră naturală, neforțată, pe care lumea o considera teribil de cuceritoare. Avea o voce guturală, gata să tușească În orice clipă. Fuma prea mult. — Hei! exclamă ea. — Ce citești? Mickey Îi arătă coperta. De obicei citea cărți pe care oamenii le uitau prin mașini, atunci cînd le aduceau la garaj pentru a fi reparate. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pijamaua... — A fost extrem de prudent, zise Mickey, după ce-l lăsară la spital. — Să rîd? Întrebă Kay. — Pe bune, totuși, cu un picior de plută! Dacă or să afle ceilalți... Kay rîse pe Înfundate. — „Kay! Kay!“ zise ea cu o voce guturală. „Cred că-i făcut pilaf.“ Mickey aprinse țigări pentru amîndouă. — Las-o baltă. — Nu te supăra, dragă. Oricine ar fi gîndit la fel. — Poate. Totuși, fata aia n-avea niște ochi căprui superbi? — Chiar așa? Niciodată nu remarci ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa încuiată de două ori. Flowers pătrunde în încăpere, însoțit de maiorul Privett-Clampe. Maiorul are un aer de fericire desăvârșită. — O, băiete, rostește maiorul gutural. O, dragul meu băiat. Cum să-ți mulțumesc? i se adresează lui Flowers cu o voce groasă. Este evident că amândoi sunt foarte beți. Să lăsăm asta... Maiorul pare contrariat pe moment. — Nu vei spune nimic, nu? Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
între cearșafurile negre pline de praf, așa că nu-i poate vedea fața înroșită a celui care trudește la spatele lui. Este totuși conștient că izbiturile acestuia sunt subliniate de ritmul în care îi sunt pleznite fesele și de strigătele regulate, guturale, ca de vânătoare, ce-i ies din gâtlej. Pe măsură ce starea de excitație a maiorului se amplifică, "Hopa-șa!" se transformă în "Haide! Haide! Haide!“ și patul geme în efortul de a-și menține integritatea structurală. Unii ar fi tentați poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zonă unde bântuie soția sa, maiorul Privett-Clampe a aranjat să-l primească pe tânărul său vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Înghit repede și restul de cafea și plec de acolo în fugă, ajung într-un suflet înapoi în salon, Udi încă doarme, însă prizonierul se foiește în patul său, hai, fii bună, eliberează-mă, îmi șoptește el cu o voce guturală, iar eu spun, nu pot, cum să te eliberez, dar el îmi răspunde, știu că poți, polițistul ți-a dat cheile, iar eu jur că nu, Doamne păzește, jur pe viața mea că nu mi le-a dat. Atunci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mintea mea numai din acele dimineți cu mine, iar acum nu îmi dă de ales, stau jenată pe fotoliu, el stă în picioare în fața mea, fără pensulă, vulnerabil peste măsură fără arma sa, și mă întrebă pe un ton gutural, vrei să mergem sau să stăm aici? Te-ai săturat să mă pictezi, îl întreb eu, iar el spune, din contră, asta îmi face cea mai mare plăcere, când am învățat să desenez, am studiat același model timp de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit nu știam citi, de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau două limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut - spuse Fibbia înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dea în lacrimi. Am nervii slăbiți azi, să fiu atent. În ușă dădu nas în nas cu șeful, care venea val vârtej fluturând o hârtie. Își opri o clipă privirea asupra înfofolitului Viorel Angelescu. Ați plecat? Da, gata, răspunse el gutural și ieși cu un nod în grumaz. O veni ea ziua când tovarășii șefi o să fie trași la răspundere. Un hipertensiv pe teren, auzi! Chestia asta cu hipertensiunea era jucată de el de când medicul cardiolog, prieten cu socrul lui, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau în clovn. Oricum, avea cu el nelipsita trompetă sau, mai bine zis, o goarnă care probabil servise cândva pentru a suna deșteptarea în cine știe ce amărâtă cazarmă din Vaslui („Plecat-am nouă din...”). Scotea din ea tot felul de sunete guturale, într-un scop foarte clar și vechi de când lumea: să atragă atenția. Nu era greu de înțeles că aveam de a face cu un personaj pitoresc al Bucureștiului cultural, un funambul fără frânghie, care în timpul dictaturii folosise mai degrabă lanțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
să mai doară o vreme. După cea mai bună cină, mă las purtat în valurile de alb ale așternuturilor. E cald și liniște. Numai ceasul de pe noptieră mă poartă când și când în secunda lui care încet se diluează, devine guturală și scrâșnește ca un pas apăsat pe zapada proaspătă. Înaintez greu și picioarele ascultă de o voință a lor, străină mie. Pământul se deschide sub mine și cad într-o avalanșă mută de lumini. Tresar și mă trezesc pentru o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
douăzeci de ani, un chip nedeslușit, cu nasul și bărbia fără oase. Pielea lui cenușie și Încheieturile proeminente ale mîinilor Îi sugerau lui Jim că pilotul era elev de școală și era la fel de Înfometat ca și el. Doar oftatul lui gutural era scos de răsuflarea unui bărbat matur, de parcă, alăturîndu-se unei unități kamikaze, i se dăduseră gîtlejul și plămînii unui pilot mai vîrstnic. — ...Uf... Îl văzuse pe Jim șezînd la coada avionului și, cîteva secunde, se uită la el printre urzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
noastră a fost una scurtă și presupun că frumosul Reynolds va prefera întotdeauna băieții tineri. — Chaz Minear nu e un băiat tânăr. — Nici povestea dintre ei n-a ținut prea mult. — Bună lume mai cunoști, tovarășe! Râsul lui Eisler deveni gutural - și mai presus de toate germanic. — În comparație cu tine, îi prefer pe ei, obersturmbahnführer. Mal se abținu și se uită la Dudley. Durul de Dudley îi răspunse la semn: ne păstrăm cumpătul. — Vom ignora acel comentariu din respect pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fiecare fereastră era acoperită cu perdele În culori țipătoare. Pe pervazuri se vedeau borcane de sticlă În care erau puși la murat castraveți În sare, cu usturoi și frunze de mărar și pătrunjel. Fima avu deodată sentimentul că locurile acelea guturale, construite În jurul unor curți interioare cu puțuri străvechi de piatră pentru colectat apa, locurile acelea care emanau mirosuri de carne friptă, ceapă, mirodenii, coptură și fum, Îi ofereau răspunsul direct și simplu la Întrebarea pe care până acum nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prietenia dintre trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de pregătiri febrile pentru intrarea sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch cel mânjit grosolan, complexat, dat În stambă, bădărănos. Tocmai când Sammler voia să se odihnească. Să-și revină puțin. Să se pună În ordine. Iar spectacolul dadaist neastâmpărat, gutural al lui Bruch era contagios. Du-te, Walter, du-te odată ca să pot să mă rog pentru tine, Îi venea lui Sammler să spună, picând În stilul lui Bruch. Dar apoi Bruch Întrebă: — Și când Îl aștepți pe ginerele dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu căpitanul! Chiar și rănit, va ucide prea mulți dintre voi! Retragerea cu un pas! - Doamne... Doamne... repetă Simion, În neștire. Îl omoară pe căpitan... Spune-mi Doamne ce să fac, că nu știu, netrebnicul de mine... Un nou strigăt gutural se auzi din curtea conacului. Alt val de săgeți Îl lovi pe Oană. Pieptul, umerii, brațele și genunchii ambelor picioare erau străpunse. Căpitanul Își propti spada cu vârful În pământ, Încercând să se sprijine. Se gândi, o clipă, că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prin ieșire laterală din luptă, În spatele crângului! Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub adăpostul scuturilor, la atac! strigă Oană. Vârful de atac al Apărătorilor se transformă, deodată, Într-o suprafață albă de scuturi ridicate unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]