262 matches
-
muguri de capere împreună cu surorile, mure sălbatice, smochine sau cicoare. Și cât era el de mic, învățase și o mie de povești din Biblie. Era asta, cumva, lucrarea Diavolului? Ceilalți mici păstori se uitau la el cum citește, râzând și hârjonindu-se-ntre ei ca o turmă de porci. Numai cine le-a văzut cu ochii lui, poate să descrie dezolarea acelor câmpuri. Am străbătut Calabria Citra și Lucania, cu sate sărace, pârloage pustii, întinderi de copaci bolnavi, câmpuri ce au
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ci și ca să-i facă să se pocăiască. E-adevărat, dar în zilele ciumei, cel puțin la noi, spaima ni se trăgea din orice ungher și din orice umbră. Noi copiii nu mai știam nici măcar să râdem sau să ne hârjonim. Dacă tuna, credeam că e semnul vreunei pedepse pe cale să sosească; dacă murea vreo găină, chiar și fiindcă s-ar fi înecat cu vreun vierme prea mare, strigătele se răspândeau în tot satul, sigur că murise de ciumă. Ne trezeam
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
doar chinuiau strunele și scoteau sunete ce zgâriau auzul, alții își exersau vocile sau descifrau notele unei bucăți muzicale pe care o aveam de pregătit pentru ora de muzică vocală, alții susțineau pe vioriști bătând tactul în pupitre, alții se hârjoneau sau jucau leapșa. Puterea de concentrare a atenției era așa de mare asupra acelor citite, încât nu auzeam și nu vedeam nimic din ceea ce se petrecea în jurul meu. Dar cele mai plăcute și mai gustate clipe de lectură erau cele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
indiferenți!... (oricum, sala a scos un elocvent "Ooooohhhh!!!"). La Timișoara, un alt actor creștea papagalii din Mutter Courage, păsări care, odată decedate, au fost imputate milosului histrion ... Mda! Iar la Brăila, la repetiții, uneori și la spectacole, o pisică se hîrjonea pe scenă, indiferent de acțiunile simultane ale actorilor... Acum șase ani, tot la Bacău, cînd am ieșit din cabina situată la etajul doi, mi-a zburat pe lîngă tîmplă un... liliac! Actorul Puiu Gheorghiu l-a și prins, cu plasa
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-De fapt cine ești tu Grațiani, de unde vii? -Din altă dimensiune, conte. -spuse astrologul magician înghițit de neant. Groful Racoși se mai îmblânzi, acordând multe drepturi și libertăți iobagilor români. Noapte de noapte armata de draci lăsată de Grațiani, se hârjonea în jurul castelului și în castel, chițcăind, grohăind, răgând și nechezând. Contele trăi o sută de ani. Plictisit de viața amară făcută de draci, într-o zi se blestemă cu voce tare: -Să mă ia dracu. Sufletul meu să se ducă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în mod deosebit să nu ia niciodată mai mult de una pe zi și să le folosească numai atunci când sănătatea sa era într-o stare bună, iar vitalitatea îi era „înfloritoare”. Întorcându-se într-o seară acasă beat, după ce se hârjonise toată seara cu o curtezană într-o cramă, eroul nostru este confruntat de Lotusul auriu, furioasa și lacoma lui soție Numărul 6. Trăgându-l în pat și cerându-și satisfacția meritată, ea își dă seama că este prea beat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și durabilă, m-a atras pe dealurile din apropiere. După vreo oră și ceva de mers, am trecut de prima culme și, pe un plai larg, undeva Între două case răzlețe, fără garduri, am văzut cei doi cîini care se hîrjoneau. Totul era alb, soare și ger. CÎinii se zbenguiau Îndelung, cu voluptate. Fără să le pese. Empatizam cu ei. Mai mult, Îi invidiam. Respectuos. Admirativ. Restul am pus de la mine. Și-n bună parte de la cei care, vorbind românește, mi-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pentru o vreme și pe la „balamuc“, cum i se spunea Spitalului de la Socola din Iași, și doftorii socotindu-l nepericulos, l-au lăsat liber acasă“..., se mai vorbea pe la colțuri. Un cârd de copii se ținea dupa el, pe uliță, hârjonindu-se, unii chiar îngânându-l. El nu se mânia, îi privea și râdea cu ei. „Plecați!... plecați, măi plozilor și lăsați omu‟n pace... îi mai sărea în ajutor câte cineva, cu milă și inimă bună. Lăsați-l cu Dumnezău
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o păzea cu strășnicie, așa cum i-a poruncit stăpânul dimineața, când a pornit în pădure... „-Măi, Pârvule, s-o păzești pe Anuca, ca pe ochii din cap!“ Și, el n-o slăbea din ochi,o clipă... era umbra ei, se hârjoneau, se fugăreau și când îi punea labele pe umeri, ea cădea în iarbă și râdeau amândoi. Iubea toate micile ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și îl purta în brațe, numai... L-a îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trebuie să mi-o scriu, când m-a pus azi meșterul să frec roșu cu apă de var am scăpat prea multă apă de var, nu mai știu câte părți de roșu câte părți de apă de var, băieții se hârjonesc tot timpul și nu pot fi atent din cauza lor, cine să le țină minte pe toate, de aceea trebuie să scriu, m-a și croit meșterul cu două palme după ceafă, dar n-am fost eu de vină ci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la alta fără nici o legătură, aveam mereu casa plină, oaspeți, slugi, a uitat ce voia să-mi spună despre fratele lui Nicolae, întâiul în clasă, iar la conac, Nicolae o ascultă cuminte, așezat corect pe canapea, fetița și băiatul se hârjonesc cu mâțele și pe doamna Angela n-o sâcâie defel gălăgia copiilor, cu tot aerul bătrânesc și vetust casa asta trăiește într-un fel anume, n-aș putea spune cum, dar, rostogolită în fotoliu, cu halatul strălucitor de mătase, legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Parlamentu locurile alea Îi cade fața dă rușine. Da io, când mi se pune pata pă ceva, sunt fundamentalist. Zău că nu m-am arătat la moacă pă niciunde, nu care cumva să se prezante fără somație vrunu care să hârjonea la bâlciu dân Obor și știa să tragă o fugă până-n Unșpe. Bojocii mei afla bucurie În aeru bun dân Obor, plin ochi cu o ciotcă dă grătăroaie și friptane, da m-a luat cu sfârșală și m-am perdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
printre genele ce i se strânseră încetișor, făcând întuneric. Adormise? Era între veghe și somn... ... Tudorel își bălăcea picioarele în apa limpede ce curgea alene pe sub podul de lemn pe care se așezase și încerca să numere peștișorii care se hârjoneau în grupuri micuțe aproape de malul acoperit de vegetație bogată. La vreo cincizeci de pași de pod, prin păpurișul des, crescuseră trestii din care Tudorel alesese una mai mare, pe care o tăiase cu briceagul cu două limbi primit în dar
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Phoebe, apoi rămase la oarece distanță de ei, sprijinit de balustradă. — Cred că soțul lui Hilary ar fi pus piciorul în prag, șopti Phoebe. Ultimul ei pilot era un specimen ca un zeu. Au venit o dată aici și s-au hârjonit goi pe peluza de croquet, aproape tot weekendul. Nu-l văd pe ăsta făcând același lucru. — Atâta timp cât știe să piloteze un avion, nu mă interesează ce face, spuse Michael. Să mă ducă în siguranță acasă după-amiază. La mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
săpuni absentă, privindu-se în oglindă și studiindu-se cu atenție, încercând să descopere în trăsăturile femeii pe care o contempla ceva, oricât de puțin, din fata care fusese. Zări pentru o clipă o siluetă subțire, în canadiană neagră, care se hârjonise cu colega ei în ninsoare, trăgând cu coada ochiu lui la o făptură neclară care se mișca în depărtare și aruncân du-se apoi în zăpadă, cu ochii închiși, declarându-și fericirea și jurându-și că nu va uita niciodată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile vetuste, ale burgheziei, un pluton din masa mare a poznașilor muncitori petroliști ieșea în curte. Se așezau la ușa latrinelor de scândură, fumând, chicotind, hârjonindu-se, procedând, în munca lor de luminare a țăranilor, încredințată de Partidul clasei muncitoare, cu o răbdare atât de statornică, încât îți venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt a closetului, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce se prăvălea pe capul Profesorului, care, mai devreme, îi echivalase în aur podoaba ei capilară. Dimpotrivă, ea îi luă apărarea cu patos și cu simpatie: Please! Ia să ne vedem de ale noastre! Noi ne-am odihnit, ne-am hârjonit... Pik-nikarea în aerul curat de pădure a fost o splendoare, tinerii cu care ne-am plimbat pe aleile codrului s-au priceput a fi foarte drăguți... Ce mai vrem? Iar în timpul acesta, Profesorul s-a dedicat științei... Făcu cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-o și n-am prins-o! Unde nu și-a pus fundul! Pe capota mașinii, în spate pe portbagaj, înăuntru pe banchetă, pe scândura unde își schimba mereu picioarele și eu simțeam că îmi cade motorul pe mine. Ne-am hârjonit noi așa până spre seară și odată o aud că îmi spune! Mi-e frică! să nu dea cineva peste noi. Gata! Eu plec. Nu mă conduce, e mai bine! Și a rămas să-i dau un telefon și să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu verva lui inepuizabilă, rubicondul care păstra în conștiința lui ca un blazon, ca un trofeu, gândul că o frumoasă doamnă din orașul nostru trecuse, înainte de a se mărita (și măritișul îl aranjase tot el!) prin garajul său unde se hârjoniseră împreună lă-sîndu-i pe zid urmele tălpilor ei goale. Îmi amintii și de Bacaloglu, cel care ne ținea fișe la toți, cu sugestia că, la venirea anglo-americanilor, acele fișe își vor spune cuvântul... Alo, atenție, domnul Calistrat... Da și pe Calistrat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Jorden avea în primul rând aspectul caracteristic al persoanelor care trăiau pe Acheron de mai mult timp: pielea închisă și uscată de vânt. Mai puțin accentuată, această descriere se potrivea și soției lui, Anne, dar nu și copiilor care se hârjoneau în spatele cabinei centrale. Se urmăreau prin materialul de prelevare portativ și lăzi, ferindu-se să se lovească de pereți. Strămoșii lor învățaseră să călărească un animal ciudat numit cal. Mișcările tractorului nu se deosebeau prea mult de acelea ale acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că o să fie lăsat să pună și el mâna; nu știu de unde venea convingerea asta a lui, clară și liniștită, dar credea dumnezeiește-n ea: „Băi-băi, odată to-tot mi-o dă și mie!“ Altfel, fetele nu lipseau din cartier. Se hârjoneau sub nasul nostru, bine-mersi, ca pe-o plajă. Unele săreau coarda (așa i-au spart lui „Bucată“ un dinte), altele plonjau de pe garduri pe barele metalice de atârnat covoarele, altele plimbau câte-un cățeluș, zâmbind mârșav, caragialian. Nu le băgam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
contrapunctarea momentelor „înalte”, ideologice, morale, politice, cu frânturi „omenești”, „din viață”, care le înalță și mai mult pe primele. Tov. Stoian dă la păstrăv pe râu. Întoarce o privire lungă către cuplul tânăr Duma- Ana, ea în costum de baie, hârjonindu-se pe pajiște. E o privire de bărbat de multă vreme singur, privire care pregătește o scenă extraordinară între Stoian și Ana. Rafale de armă automată. Legionarii din pădure atacă. Șoferul primește el gloanțele destinate lui Stoian. Intervin securiștii din
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Era lună plină și senin, dar zăpada viscolită mai obtura vederea largă spre conac și ne șfichiuia fețele cu cristale dure de gheață. Uite trei lupi, spune unchiul Victor. Unde? întreabă ceilalți, oprindu-se. Acolo, între bulhace, uite cum se hîrjonesc! Lupii erau cam la un kilometru de noi, preocupați cu joaca lor, dar eu vedeam lup pentru prima oară. Părul, atît cît era de mare, s-a ridicat sub căciulă. Stăteam pe loc și în lumina aceea misterioasă pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ne răsturna, ne săreau ochelarii de pe nas și ne amețea de-a binelea. Apoi marea se liniștea și noi reluam joaca. Valul cel nebun venea la intervale regulate, apoi din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la pămînt. Raluca se ridică amețită, tușește puțin și nu realizează că nu mai are sutien. Pudicii se uită fugitiv, lacomii boldesc ochii, iar Ionică țipă disperat: Fii atentă... Ce? întreabă Raluca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]