273 matches
-
hotărîtă brusc, arată hîrlețul: Ce zici? Nu crezi c-ar sta mai bine în mîna unui bărbat? Mihai o privește lung, întrebător, dar cînd Liliana clatină afirmativ din cap, dînd de înțeles că nu-i mai pasă de vecini, prinde hîrlețul și o urmează în curte. Se oprește lîngă cele cîteva brîndușe încă în viață, le admiră, apoi începe să sape unde-i arată Daniela. Imediat ce se reîntoarce în cameră, aude telefonul sunînd. Afară, Daniela țipă, speriată. Mihai renunță să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fost turnător, lucru care nu se putea afirmă despre brigadier. A doua zi după sosirea În lagăr, la ora 6, am plecat spre punctul de lucru, unde am ajuns după ce am mers vreun kilometru. Aici trebuia să săpăm pământul cu hârlețul și să-l transportam cu roaba la vreo 50 - 60 m (și chiar mai mult). Pentru treaba asta trebuia să luăm fiecare câte o roaba, un hârleț și o lopată; dar așa cum se Întâmplă În „socialism”, activitatea noastră nu s-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
am ajuns după ce am mers vreun kilometru. Aici trebuia să săpăm pământul cu hârlețul și să-l transportam cu roaba la vreo 50 - 60 m (și chiar mai mult). Pentru treaba asta trebuia să luăm fiecare câte o roaba, un hârleț și o lopată; dar așa cum se Întâmplă În „socialism”, activitatea noastră nu s-a putut desfășura conform dispozițiilor primite, din cauza ca pe șantier nu erau suficiente scule ca acelea amintite mai sus, așa că am fost repartizați câte doi „coloniști” la câte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dar așa cum se Întâmplă În „socialism”, activitatea noastră nu s-a putut desfășura conform dispozițiilor primite, din cauza ca pe șantier nu erau suficiente scule ca acelea amintite mai sus, așa că am fost repartizați câte doi „coloniști” la câte o roaba, un hârleț și o lopată. Așa cum Îmi aduc aminte de primă Înjurătură, prima palmă, prima bătaie la tălpi și prima celulă de la penitenciar, tot așa Îmi aduc aminte de primul meu companion de roaba, cu care m-am Înțeles perfect cât am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
primul meu companion de roaba, cu care m-am Înțeles perfect cât am lucrat Împreună (vreo zece zile), un cetățean la vreo 40 de ani. De la magazie (de fapt un șopron, care avea numai acoperiș) iau Împreună cu colegul meu roaba, hârlețul și lopată și, după ce normatorul ne fixează porțiunea de pământ ce trebuia s-o lucrăm, colegul meu se oprește, pune hârlețul și lopată În roaba și foarte ceremonios mi se adresează, Întinzându-mi mâna: „Domnul meu, dă-mi voie, te
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vreo 40 de ani. De la magazie (de fapt un șopron, care avea numai acoperiș) iau Împreună cu colegul meu roaba, hârlețul și lopată și, după ce normatorul ne fixează porțiunea de pământ ce trebuia s-o lucrăm, colegul meu se oprește, pune hârlețul și lopată În roaba și foarte ceremonios mi se adresează, Întinzându-mi mâna: „Domnul meu, dă-mi voie, te rog, să mă prezint: sunt Leon Humulescu, ziarist din București; dumneata?” Mă prezint și eu, ne strângem mâna și apoi convenim
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
voie să ne oprim din lucru; cu supravegherea brigăzii se ocupă brigadierul Niță, care ne tot Îndemna: „Nu stă, nu stă! Da din mână, că numai așa te reabilitezi! Ce, ăsta-i roaba Încărcată? Ce, așa se sapă?”... Din nefericire, hârlețul nostru nu era prea bine ascuțit, iar coadă de lemn Îi era destul de noduroasa. (Din lipsă de experiență, nu ne-am repezit la venirea pe șantier, la Împărțirea sculelor, să luăm un hârleț ascuțit, cu coada lucioasa și o roaba
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Încărcată? Ce, așa se sapă?”... Din nefericire, hârlețul nostru nu era prea bine ascuțit, iar coadă de lemn Îi era destul de noduroasa. (Din lipsă de experiență, nu ne-am repezit la venirea pe șantier, la Împărțirea sculelor, să luăm un hârleț ascuțit, cu coada lucioasa și o roaba care să nu scârțâie din toate Încheieturile). Prima noastră zi de lucru a fost o zi de vară dobrogeana, cu aerul uscat și cu o boare fierbinte ce venea de pe Bărăgan, așa că toată lumea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pretorului zări un doctor cu ceasul în mînă: "Nu-i doctorul Meyer... nu, nu..." La picioarele gropii recunoscu apoi pe Klapka, cu ochii plânși, îngroziți, care-l obosiră, încît întoarse capul. La doi pași, în stânga, stătea un țăran sprijinit în hârleț cu capul gol, cu părul asudat și lipit pe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. "Uite groparul... Vidor..." se gândi dânsul cu bucurie și vru să-i facă un semn. Dar tocmai atunci pretorul sfârși citirea cu glas ascuțit și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
biroul său. Iar eu rămăsei acolo, pironit ca un tăntălău. — Vorbești de trei zile, a urmat Josăphine, dar m-a ținut închisă o săptămână porcul, numai cu pâine și supă de mazăre, servite de o infirmieră la fel de amabilă ca un hârleț... Vaca! Ești sigur că a crăpat? — Sigur. Cu atât mai bine! Dacă iadul există, probabil că acolo se află! Sper că a avut timp să-și vadă moartea și că a suferit câteva ore... Și celălalt, împuțitul ăla care fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îi strângea într-o năframă, legată nod ca nu cumva să le piardă și să n-aibă pe ce ne cumpăra niște hăinuțe sărăcăcioase nouă, celor patru copii ai ei. Parcă-i văd mâinile înroșite de frig cum scoteau cu hârlețul sau cu hacul sfecla de zahăr sau de furaj toamna de sub zăpadă, cum o curăța de lut, tăindu-i frunzele cu secera sau cu o cuțitoaie mare, apoi cum o încărca în remorci sau în niște mașini hodorogite cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
sau nimeni altcineva. Poate că pasiunea era ceva ce ar fi trebuit evitat. Stevie, își zise, deși nu-i spuse nimic lui Fran, mincinoasă bătrână ce ești. Oi fi tu o babă cu picioarele pe pământ care la lopată spune hârleț și în majoritatea timpului rânește bălegar cu ea, dar știi că pasiunea e singurul lucru care contează. Fran zări îndoiala din ochii lui Stevie și se apropie ea. — Uite ce e, Stevie, îl ador pe Laurence. Și e normal. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
au ajuns până la el. Noaptea, s-a dus în cimitir. A ochit unde e mormântul lui Petru Cărare, cel care murise cu câteva zile în urmă. S-a dus, pe urmă, în spatele bisericii, acolo unde știa că ține popa cazmalele, hârleții și târnăcoapele, după care s-a apucat de lucru. Când a ajuns la sicriu, a simțit cum îl furnică pe șira spinării. “Trebuie să fiu tare pân’ la capăt!”. Și a fost. A scos cadavrul din sicriu, a îngropat coșciugul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
despre transatlanticul Berengaria și era bucuros să-l recompenseze. Săpă În pămîntul moale. Ca o măsură de precauție, cînd mai erau Încă În stare să facă așa ceva, prizonierii excavaseră parțial mormintele Înguste. Dar efortul de a mai da Încă o dată cu hîrlețul era acum prea mult pentru văduvele misionare. Morții erau Îngropați deasupra, pămîntul scos fiind adunat În jurul lor. Ploile abundente din lunile musonice netezeau mormanele, conturînd siluetele trupurilor de sub ele, de parcă micul cimitir de lîngă aeroportul militar voia cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la portiță. -Hai să vedem dacă sculerle sunt în bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele trebuincioase pentru săpat erau în cea mai desăvârșită stare. --Părinte, eu zic să luăm doar un hârleț și o sapă. Eu am să sap și sfinția ta are să mărunțească bolovanii... Bătrânul a privit la mine cu întrebarea pe chip: “Adică eu nu mai sunt în stare să sap?” “Asta nu-i treabă pentru sfinția ta. Lasă-mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
refuzat să-i dea măcar acolo niște vreascuri, să-și poată face o oală de mâncare. Ultima iarnă a vieții a petrecut-o Natalia Ilașcu fără lemne de foc, în frig.) Dacă uită ceva prin curtea casei, topor, foarfece, sapă, hârleț, totul este furat: „și foarfecele de pe pragul casei mi l-a luat. Tot țin în casă. Tot îmi fură și-mi fură. și nimeni nu mai vine pe la mine și nici Nina, vai de capul ei! Zicea Iura că are să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dintre care nu văzuserăm nici una. Moșul lui Zoli știa ceva mai sus o groapă galbenă cu lut moale, bun pentru uns casa lui măruntă pe dinăuntru și pe dinafară. Ajunși la fața locu lui, am dat și noi, băieții, din hîrlețe și din lopeți cum ne-am priceput pînă cînd, Încet-Încet, un dîmbuleț galben, bine rotunjit a ajuns să umple carul. Ne-am cocoțat veseli deasu pra, Înfi gînd lopețile În lutul cleios și rece. Schimpf bácsi mîna mulțumit calul pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bună. Era singura care-l putea scoate din necaz. Iar ceilalți vor înțelege și vor accepta această rezolvare. Nea, slăbătură! Ieși pe poartă puțin mai luminos la chip. Aproape fără să-și dea seama apucă din mers și coada unui hîrleț și porni în urma vacii tîrîndu-l după el. Virgil ajunse într-un suflet la poarta Ilincăi. Fără Ilinca putea să găsească o sută de comori și altele pe deasupra, că tot n-ar fi avut nici o valoare. S-a urcat pe gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu putea să se cheme decît Virgil Năsturel! Iar pentru a le dovedi celorlalți că el nu-i așa mîncăcios, cum lăsase impresia la început, nu mușcă nici măcar dintr-un biscuit. Îi puse pe toți trei în buzunar și luă hîrlețul în mînă. Darul Ilincăi, mai bine zis gestul ei, îi dăduse puteri să rabde la nesfîrșit! Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima deci, era formată din Ilinca și Tomiță. A doua din... credeți că din Virgil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
au primit Ausweis (aprobare) de la Bitzirk (regiune) să îndepărteze acel holm de la Sirete, iar pe terenul dobândit să-și așeze două gospodării cu grădini și cu pometuri lucrate lipovenește. Și așa, escavatoarele mele cu barbă, înzestrați fiecare cu câte două hârlețe, două lopeți, două cazmale și două tărăboanțe s-au apucat să mute ditamai muntele! Lucrau zi-lumină, iarna-vara, fără întrerupere, nu mai puțin de cincizeci de ani, măi fraților! Adică numai tata că bunicul după vreo douăzeci și cinci s-a prăpădit. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
purpurie chiar lângă trupul făr' de tichie, cuprins de spasme. După un moment de liniște apăsătoare și derută, s-a declanșat o adevărată harababură și gâlceavă generală: Apă! Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
acoperit-o cu stuf. A săpat fântână în curte. Și-a cumpărat o capră care să-i dea lapte, făcându-i și țarc. Apoi a mai făcut un coteț pentru câteva găini. Spre toamnă s-a apucat să desțelenească la hârleț o parte din imaș, pregătindu-l astfel pentru a-l însămânța în primăvara următoare cu ceva porumb, cartofi, fasole și legume, căci avea apă cu ce să le ude. Uneori, la asfințitul soarelui, când era frumos, se așeza pe prispă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Lucram cu îndârjire, cu disperare, dar și cu spor. Munca îndârjită și oboseala mă făceau să uit de situația grea, disperată în care mă aflam. Parcă îmi era rușine când mă întâlneam pe drum cu cineva. După îngropatul viei, iau hârlețul tatei și plec la vie, ca să uit de mine însumi. Am luat pe rând la desfundat toate haturile și poienile cu vița lipsă din vie și le-am desfundat pe toate, până în jur de 20 noiembrie, când a început să
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Pun-te!“ (râde). Când întindea mâna să-i dau banii, nu-i mai dădeam nimic. Mâncătoare de bani! Am găsit o moldoveancă. Dar n-am ținut-o, că nu i-a plăcut lui tata când, în loc să ceară sapa, a zis „hârlețul“, și: „Ia hârlețul și du-te la mă-ta!...“. Și-a gonit-o. (Râde.) De ce-ați furat? Pentru bani. S-aduc bani în casă, ca să fie mulțumiți. Să nu mai fie scandal, să nu mai fie îmbârligături, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]