799 matches
-
de frumusețile pe care / se întîmplă să le întîlnești / ca pe niște scrîncioburi însorite / la picioarele patului cîinele/ roade încălțările îngerului” (Un secret bine păzit). În direcția unei înscenări vizionare avem a face cu un Înger deghizat care operează în hățișurile unui suflet stăpînit de dubii, măcinat de angoase (În altă parte). Uneori umoarea dezolării se mărturisește fără ocol prin mijlocirea unui concret ce implică o stare-limită a poeticii, prin reducția pînă aproape de sacrificiu a imaginarului, fapt de pe urma căruia tensiunea lirică
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
poți asista - grație acestei "mașini de creat speculații" - la desfășurarea vieții altora și poți fi martor - fără nici un risc - la jocul vieții și al întâmplării." Ca și în "Lola...", Tykwer stăpânește la perfecție limbajul cinematografic, se mișcă cu nonșalanță prin hățișurile și meandrele poveștii, dând forță și suspans fiecărui cadru. Dar, dincolo de acestea, ceea ce face cu adevărat valoros și atașant acest film și-l deosebește de un exercițiu perfect, dar rece, de stil și virtualitate cinematografică - sunt personajele și, mai ales
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
căpitan știa că pampasurile, pe care se presupunea că le străbăteau urmându-l pe Harris aveau anumite caracteristici: "„apa și pietrele erau inexistente, copacii la fel; abundența scaieților în timpul anotimpului ploilor, scaieți care se transformau în arbuști și formau adevărate hățișuri de netrecut, apoi, de asemenea arbori pitici, arbuști cu spini - toate acestea oferind acelor câmpii un aspect arid și pustiu. Or, nimic din toate acestea nu era astfel”". Explicația lui Harris este aceea că zona străbătută de ei este un
Căpitan la cincisprezece ani () [Corola-website/Science/311321_a_312650]
-
la care-l obligă intențiile auctoriale, să zburde în contradictorii, extrem de riscante aproximații... Dar examenul cel mai important pe care-l are de trecut o scriere de un astfel de tip este cel al selecției numelor de poeți. Socotind că hățișul concepției textualizante este exclusiv apanajul exegetului ( ne e greu să presupunem că altcineva l-ar putea prelua cu rol de busolă), antologarea poeților implică nu doar asumarea unor reacții subiective, ci și pe cea a unei sporite responsabilități publice. Una
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
era mai Încolo? Ei bine, În mod evident, ceva și mai și. Fără să pună la Îndoială autoritatea noului lider, Începură să-și croiască drum prin vegetația deasă a junglei, pășind În urma lui Pată Neagră care tăia o cărare În hățiș. Bennie se lovi peste frunte. —Walter ne-a spus că o să mergem puțin pe jos. Halal eufemism! Precum niște școlari cuminți, Îl urmară cu toții pe Pată Neagră În pădurea tropicală. Nici măcar nu știau cum Îl cheamă. Și totuși, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care mai rămăseseră resturile de mâncare. Făcu cu mâna și strigă: —Bună, mama! E minunat aici! Și mâncarea e bună. Miam-miam. Marlena Încercă să spună ceva despre smochinii strangulatori. Noua noastră casă... zise ea pe un ton sarcastic arătând spre hățișul de liane. Chiria e superieftină. În preț sunt incluse o grădină extensibilă și mulți copaci. Ne mutăm. Rupert fu imortalizat arătându-le celor din trib un nou truc cu cărți. Se uită În sus spre cameră și, zâmbind larg, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu mine și prietenii mei, Înainte de dispariție. Belinda se prefăcu surprinsă. —O, Doamne, vorbești serios? Se mai perindară și alte fragmente din trecut și nici un semn care să anunțe dezastrul. Privind scenele de zece-douăzeci de secunde, mintea Îi era un hățiș de griji. De unde venise caseta? Oare chiar era de la TV Myanmar? Greu de crezut. L-ar fi sunat să-i spună ce-i trimit. Atunci cine i-a trimis-o? Inima Începu să-i bată nebunește, neștiind ce să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceilalți la o ascunzătoare, dar În schimb s-a Întors În locul În care iubita lui fusese capturată de armată. Un bunic care refuzase să-și abandoneze casa În flăcări. O soră, de numai doisprezece ani, târâtă de șase soldați În hățișurile pădurii, unde a urlat, apoi s-a oprit, a urlat și s-a oprit, până când o Împușcătură a redus-o la tăcere pe vecie. Fusese curajoasă. Cu toții fuseseră curajoși. Cei care ascultau acum vor Încerca să fie și ei la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oprit respirația. Cel mai mare scriitor român în viață ajunsese chiar lângă noi, se pregătea să-și ia paltonul. Cu-o mișcare expertă, Mihnea i-a tras sacul pe cap. V. Două secunde Derapajul nu mai putea fi controlat. Un hățiș de situații neprevăzute invadase planurile mele exacte: acum, suprapunerea arăta monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai departe spre sud-vest, În adâncurile Balcanilor. Căutările aveau să fie realizate spre mare, spre Adrianopole și poate pe direcția Istanbul. Dar În nici un caz la fosta frontieră dintre regatul bulgarilor și ținuturile sârbești și de acolo spre sud, În hățișul de nepătruns al pădurilor Bosniei. Era un drum lung, de mai bine de o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cuprinși de panică. Spre Suceava se auzeau semnale de ajutor și ordine de repliere. Răzeșimea condusă de Ștefan cobora și ea, eliminând ultima rezistență a ienicerilor. Căpitanul ajunse și el În pădure, căutându-l cu privirile pe Ștefănel. Dar În hățișul codrului nu se puteau vedea decât umbrele hăituite ale turcilor Încercând să-și caute salvarea. Armata Moldovei cobora spre dealurile Sucevei, cucerind pas cu pas prima ei bătălie În fața sultanului. Răzeșii se Împrăștiaseră, În căutarea otomanilor care fugeau. Dispozitivul ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
et va à l'institution". Mă gândesc că aici este ascuns secretul și viciul de funcționare al democrațiilor: "capul" este fie tăiat, fie prea plecat în fața instituțiilor, pentru a căuta avantaje imediat sau, mult mai simplu, pentru a supraviețui în hățișul birocratic. 10 augut 2004 Timpul se accelerează. Îl aștept pe profesorul Sorin Antohi, CEU Budapesta, la aeroportul din Geneva. Sosește pe neașteptate, aceeași figură de renard intelligent , privire cercetătoare pe care îmi este greu să o înfrunt. Ofer un mic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
remarcat este faptul că proiectul iluminist promovează conceptul de cetățenie națională, adică ideea ca un cetățean să se poată deplasa prin regat și să se supună acelorași condiții drepte și egale de care se bucură și ceilalți compatrioți. În locul unui hățiș de mici comunități obscure, familiare locuitorilor lor, dar de neînțeles celor din exterior, se prevedea crearea unei societăți naționale uniformizate, perfect lizibilă pentru cei de la centru. Susținătorii acestei idei Înțeleseseră foarte bine că nu era vorba doar de o facilitare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
impozitele aferente, ei deveneau uneori proprietari ai unor sate Întregi de cultivatori care crezuseră că proprietatea comună fusese pusă la libera lor dispoziție. Dar, desigur, noii intermediari Își foloseau câteodată cunoștințele pentru a-și ajuta compatrioții să se descurce În hățișul juridic. Indiferent de conduita lor, faptul că erau familiarizați cu limbajul funciar - astfel conceput Încât să fie clar și transparent funcționarilor din administrație - corelat cu analfabetismul populației rurale, pentru care noul sistem de proprietate era indescifrabil, au determinat o schimbare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
control sau să le Înăbușe ușor. După cum era de așteptat, statele și urbaniștii au făcut mari eforturi pentru a rezolva problema acestei ilizibilități spațiale și a face ca geografia urbană să fie inteligibilă din exterior. Atitudinea lor față de ceea ce considerau hățișul orașelor neamenajate se aseamănă cu cea a silvicultorilor față de bogăția naturală a pădurilor sălbatice. S-ar putea ca la originea localităților cu structură geometrică regulată să stea o logică pur militară. O tabără pătrată, ordonată și lipsită de particularități, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
importante. Ca și rețeaua de străduțe din Bruges, unitățile de măsură locale sau complicatele forme de proprietate funciară cutumiară, complexitatea procesului de atribuire a numelor are legătură directă și, frecvent, de ordin practic cu nevoile locale. Pentru cineva din exterior, hățișul de nume poate fi un obstacol important În calea Înțelegerii societății respective, iar găsirea unei persoane, ca să nu mai vorbim de situarea În cadrul unei familii sau de stabilirea ordinii de succesiune a unei proprietăți, devine o adevărată aventură. Dacă, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
programul din fabrici și de tehnicile de producție concepute de oameni. În cazul noilor proiecte industriale, cum era complexul siderurgic de la Magnitogorsk, planificatorii puteau practic Începe de la zero, cum se făcuse și cu Brasília. În schimb, țăranii activau Într-un hățiș de mici gospodării individuale. Tiparul așezărilor și organizarea lor socială aveau o logică istorică mult mai profundă decât cea halelor industriale. Unul dintre scopurile colectivizării era de a distruge aceste unități economice și sociale ostile controlului autorităților și de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
poate recunoaște în totalitatea științelor de azi. Theodor Codreanu procedează riguros și metodic. Cartea sa nu este destinată lecturii, ci conspectului, trebuie adică citită cu creionul în mână și cu teancuri de fișe pregătite pentru ordonarea ideilor Autorul pătrunde în hățișul filosofiei, ideile circulă alert de la vechii greci la Schopenhauer, de la Kant la Hegel, de la filosofia extrem orientală la Heidegger, spre a demonstra falsitatea ca imagine a imobilismului eminescian în conceptele kantiene, depășite de cunoașterea budismului, de ideea unei cosmogonii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conducere științifică a societății, singurul în măsură să slujească Ideea Întunecimii Tale". Roman realist cu valențe simbolice, roman de dragoste și roman eseu, eroii săi, ca și ai lui Camil Petrescu sunt ființe hipersensibile și hiperlucide: "Mă rătăceam, astfel, în hățișul presupunerilor ca într-un labirint. Iar eu aveam nevoie de certitudini", afirmă profesorul Dimitrie Cristea. Funcția iconică, însă, a cărții este intersectată de funcția imaginară cu acea "smintire a formelor" generată de ciudata băutură crospec, de viziuni coșmărești (o extraordinară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întreabă, mai mult retoric, "de ce atât de târziu intră Eminescu în conștiința culturii universale?" (p. 59). Și, mai departe, ipotetic se spune că " Pentru poetul român soarta pare a fi lucrat de-a piezișul și ar trebui să dezlegăm un hățiș de cauze, care și astăzi mai încorsetează spiritul critic. Se pare că geniul eminescian i-a derutat, mai întâi de toate, pe criticii români, ispitiți ei înșiși de modelul cultural europocentric, înclinați fiind să-și judece propriile valori prin referențiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un necesar Avertisment "nucleul prim", el adaugă 21 de noi capitole și, bineînțeles, schimbă miza lucrării. Va discuta, așadar, într-o demonstrație strânsă despre mitul Eminescu ca "mit viu", cu temeiuri ontologice și va înainta, inventariind conștiincios toate opiniile, în "hățișurile demolării", cercetând prob argumentele pro și contra. Dosarul, se știe, e voluminos. Dl. Codreanu reușește performanța de a stăpâni materia, dovedindu-se un maestru al conexiunilor. Informații disparate, de circulate, totuși, sunt cercetate acribios în ramă contextuală și ordonate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gata să distrugă lumea în care trăiește, cu experiențele sale deșănțate, cu politicile iresponsabile. Autorul cărții zăbovește mult asupra apelativelor. Specialiștii în domeniu au utilizat diverși termeni: postmodernism, paramodernism, globmodernism, post-postmodernism, paradoxism, premodernism, transmodernism. Th. Codreanu face lumină în acest hățiș și pune lucrurile la punct. Unii autori separă postmodernismul de modernism, considerând că el reprezintă o epocă distinctă, deoarece propune o nouă paradigmă culturală a omenirii. Alții, printre care și Codreanu, consideră postmodernismul o fază a modernismului, care nu reușește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
paradoxurile postmodernității românești. Conceptul cu pricina, atingând clasicizarea (epuizarea, de fapt), suportând presiunea altor modernisme (hiper-, paraetc.), a deschis calea transmodernității, declară ferm criticul. Și observă că, în 1988, Radu Enescu contrapunea (e drept, fără consecințe) cei doi termeni. În hățișul noului ev cultural, în plin haosmos, într-o lume opacă, cucerită de spiritul schizoid, Theodor Codreanu invocă salvator antropologia creștină. Teoria postistoriei i se pare "un gând luciferic" (p. 61); civilizația minorităților, stilul de viață gay, hedonismul consumist, cultura feelings
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În labirint, oamenii sunt orbi și când li se dă "lumină"". Rătăcire, inutilitate, pierdere a identității ("simplu număr în labirint"), adulmecare primejdioasă a indivizilor între ei: În labirint, românii au devenit un popor de urmăritori". Salvarea vine prin retragerea din hățișul politico-social în imaginarul "real" al labirintului cărților și, de acolo, ca scriitor, prin insinuarea în psihologia umană: "Un mare artist trebuie să se joace prin labirintul sufletului omenesc". Volumul I al cărții Numere în labirint semnată de Theodor Codreanu îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
expresia luptei dintre mondialiști/globaliști și periferici/națiunile; "Cei ce nu iubesc națiunile nu pot fi decât susținători demagogi ai noii Europe", spune Theodor Codreanu, p. 379), Schimbarea la față (I și II; "Schimbarea la față a României e un hățiș de contradicții, de paradoxuri în care te poți lesne rătăci", scrie Theodor Codreanu, p. 449), " Culpa" generațiilor fericite (Cum a fost asigurat succesul compromiterii "generației fericite"). Ultimul capitol, al nouăsprezecelea, intitulat A doua schimbare la față? aduce în prim plan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]