496 matches
-
popular super-erou, manifestând existența unei credibile dimensiuni lăuntrice cu care publicul se putea identifica. I-au urmat toți ceilalți neadaptați, Hulk (alienatul, "eroul western al erei atomice", eșecul civilizației și al tehnologiei, eșec al umanității pe care tot ea îl hăituiește), Spider-Man (individualist solitar, prima vedetă a "telenovelei super-eroice" în care trebuie permanent să revii la episoade precedente pentru a înțelege intriga, un soi de James Dean cu mască), Thor (zeul nordic prins între Asgard și Terra, nicăieri acasă, torturat de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o deosebită predilecție pentru scenele de brutalitate, de violență, de degradare colectivă. Petrecerile acestor pseudoumani oferă pagini antologice: scena în care un procuror și amanta sa ling câinește dintr-un lighean cu whisky sau scena în care o femeie este hăituită de urmăritori ori lunga descriere a unei reuniuni mondene de proaspeți capitaliști, preocupați să se șantajeze cât mai eficient unul pe altul, și câte altele. Alcătuită în cea mai mare parte din confesiuni și alte intervenții cu caracter monologic, narațiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
Freud, 1938/1987). În concluzie, există două persoane în una singură, persoane care se ignoră reciproc: cea care trece la act, în cea mai brutală realizare pulsională a sa, și cea care, ținând cont de realitate, trăiește „ca toată lumea” și, hăituită în vis de imaginea victimelor sale, se prezintă la organele de poliție. Cu prilejul proceselor sau expertizelor judiciare, mulți subiecți mărturisesc că nu se recunosc în actul criminal, ca și cum ar fi vorba despre o cu totul altă persoană, fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
faptul că "legea secretului" era o bună pârghie metodologică pentru a înțelege realitatea interioară a triburilor postmoderne. Procesul de complementaritate pe care se fondează ele. Pe scurt, această societate la negru a scăpat dintotdeauna puterilor instituite. Și a fost dintotdeauna hăituită de ele85. Tribalismul este acum o realitate inconturnabilă, chiar și pentru cei care, disprețuitor sau cu aciditate, i-au fost denigratori energici. Lucrul este înțeles! Nu mai putem nega, fie și numai pentru a-i regreta efectele, că tendința este
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
legionar și a dictaturii militare, la război și la ocupația sovietică. Direct afectat, mai cu seamă ca evreu, de toate măsurile antidemocratice, diaristul își exprimă solidaritatea cu neamul său prigonit, considerând că ar fi imoral să nu împărtășească soarta celor hăituiți „de două mii de ani” pe considerente absurde. D. Sebastian este un scriitor prin excelență inteligent. Ceea ce prețuim în scrisul său este netăgăduita posibilitate de a disocia, de a analiza idei și stări sufletești. Structura sa ni se pare mai curând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
și ea să stea pe tușă. Iar alta să-și lămurească prietenul: Da, cu... Nu, nu pot să mai continui. Mămăliguța lui moș' Vasile Unele imagini ale vieții nu le poți uita și uneori te urmăresc obsesiv, te chinuiesc, te hăituiesc cu înverșunare și te fac să suferi. Poți uita totul, dar acele clipe care ți-au marcat sufletul cu fierul roșu rămîn și mor doar o dată cu tine. Aveam cinci ani cînd o cumplită foamete ucidea Moldova, cînd oamenii lihniți se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cui ne plînge. Azi nu vreau să mai cred în asta. Dar e-ngrozitor ce ți se tot întîmplă, dragul meu! Nici nu știu ce să mai zic! E stupid că dau atîtea rele peste tine, mereu. Și mereu altele! Prea ești hăituit, prea nu-s deloc îngerii de partea ta. Sau nu știu! Cert e că-mi pare rău întotdeauna cînd nu te știu bine! Poate te-ai refăcut, prietene, poate l-ai spînzurat pe dracu. Îmi vei spune. Între timp, puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să vii și mai tîrziu, bine că exiști! Eu, étudiant într-adevăr, trec printr-o iarnă lipsită de profunzimi, agasat de lecturile obligatorii pentru sesiunea din aprilie (n-am nici un curs după care să învăț!), fără să fi scris ceva, hăituit de cățelandrii unor stil-uri mai puțin poetice, deși tot ce fac se petrece în marginea cărților, între cărți, cu cărți. Poate că unica bucurie reală este minunea aceea de paisprezece ani, T., din cauza căreia am scris o carte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un calvar, greu de imaginat și de suportat, înregistrând atât un șoc psihic, dar și unul fizic. Erau legați doi câte doi, închiși în cala vasului, în întuneric, în condiții inumane de hrană, apă și igienă. Strașnic păziți, bătuți, chinuiți, hăituiți de câinii special dresați, mureau cu zecile de boli, de subnutriție, de torturi, mulți ajungând la destinație într-o stare fizică deplorabilă sau orbi. Primeau două "mese" pe zi una între 9,30-10,00 și alta la 15,30-16,00
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
avea dreptul dna Roberts să adopte deviza. Dacă voi nu mă știți, eu vă vreau! Tot ceea ce știu este că se simte, încă o dată, o stafie - votul nemulțumirii. Un asemenea comportament electoral nu a rezolvat nicăieri și niciodată problemele care hăituiesc o națiune. Mai degrabă le-a cronicizat. A da mere pă pere e un sport național care ne-a dus la multe dezastre. Înțeleg nemulțumirea, chiar disperarea unui electorat aruncat cinic din dezamăgire în dezamăgire. Dar dacă nu vom învăța
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
câștiga pentru partid scaunul de primar al Bucureștilor. Greu de aflat răspunsul. În ceea ce-l privește, cred că dl Geoană n-a devenit insomniac întrebându-se: „Ce mă fac, dacă nu câștig?”. Mai degrabă cred că întrebarea care l-a hăituit a fost: „Ce mă fac, dacă înving?”. Nu este treaba mea să căinez un candidat ori altul, dar întrebarea de principiu rămâne - e înțelept să deturnezi viața unor profesioniști numai din cauză că partidul e la ananghie? Și cum poate un partid
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
n’est pas? Pe masa de biliard a politichiei românești, dl Băsescu este tacul negeluit care nu se sfiește să rupă de fiecare dată postavul verde al competiției. Privind cu un ochi la slănină și cu altul la făină, Domnia sa hăituiește bilele cu o violență de neaflat pe scările Richter și Mercalli. Pentru dl Băsescu, cele șase găuri ale mesei de joc nu sunt decât șase gropi de gunoi în care ține să-i îngroape definitiv pe „ăilalți”. Deși posesorul uneia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
sensibilități moderne a compozitorului, omul contemporan confruntat cu legenda. O fotografie mai puțin cunoscută a lui Enescu m-a impresionat În mod deosebit: nu era figura convențională, senină, olimpiană, care ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului istoric zbuciumat (secolul XX, Între cele două războaie), timp În care Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Am fost fată de director de bancă, de director de filială a Băncii Comerciale - deci nu bancher, ci salariat. Și nepoată de mic fabricant, cu șaisprezece muncitori. Cădeți, domnule Paraschivescu, în ideea eronată a celor de la Cadre, care mi-au hăituit și mi-au otrăvit toată tinerețea. R.P. Am folosit cu bună știință formula cadriștilor - poate că trebuia să pun mai apăsat ghilimelele. Îmi cer iertare. A.R. Passons. Țin minte însă că, ori de câte ori treceam prin fața biroului de Cadre, tremura inima
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la fel. Făcu o mișcare blândă, tremurătoare, iar durerea din sufletul lui umbrit de ghinioanele vieții era tot mai vizibilă. - Tată, mă faci să ma simt ca un pui de găină când e părăsit de cloșcă sau ca un câine hăituit de lume. Când știu că trebuie să plec mi se frânge inima. Fără tine nimic nu mai e la fel ca atunci când erai sănătos, când scoteai cu găleata vin și ni-l puneai la toți în față fără restricție, când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de vreo câteva ori în urma lui, în apa verzuie și înghețată parțial a râului pe care-l lăsă în urmă. Ajunseseră ca niște animale hăituite lângă niște dealuri împădurite. Aici se frecară cu zăpadă unul pe altul cu ultimile lor puteri pentru a-și reveni în simțiri și a conștientiza că încă sunt vii și nu morți. Se lipiră doi câte doi spate în spate
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ani. Așa a început lunga și amara mea pribegie: cinci ani de surghiun, ocrotit de Iancu Corvin de Hunedoara, voievodul Transilvaniei; și de Domnul Țării Românești, Vladislau Dan, ce-mi era un fel de unchi. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam, hăituit de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei care-mi voia capul: "puiul de năpârcă" era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a căzut nasul în gură! Mă întreb și eu, ca prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mucalit. Dar n-apucă turcaleții să lipească geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o să-mi pară. Dar am să mă păzesc. N-am să mai cad prostește În capcană, acum că știu despre ce e vorba. Îngăduiți-mi să mă duc. știu să citesc urmele prin păduri. În tinerețea mea am urmărit și hăituit vânatul nu numai o dată. — Lăsați-l să meargă, spuse pustnicul. Omul are un gând bun și e cinstit și de Încredere. Cu ce mai află el, cu ce mai bănuim noi, vom dibui până la urmă, cu ajutorul Domnului, ascunzătoarea unde puiul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așez lângă tine, frate? Conrad se Înclină, mulțumind pentru cinstea care i se făcea și În câteva clipe se aduseră Încă un talger de argint și bucate proaspete. Ai avut o vânătoare bună, nobile frate? Întrebă el. — Da, minunată. Am hăituit un mistreț care se ținea prin lunca Rinului. Era cât un vițel și nu pot spune că nu m-am străduit din răsputeri ca să-l Împung cu furca. Păcat că n-ai venit și tu! — O, frate, știi că nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Exerciții de admirație și face o apreciere asupra omului Cioran: De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memoraliștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și a calităților umane de om de societate, ale acestuia: "De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă, în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memorialiștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
luni după răsturnarea regimului. Toate acestea s-ar fi putut întâmpla, teoretic, altfel... La vremea aceea, toate astea ni s-au prezentat, mie și multora din jurul meu, ca un miracol, ca ceva în același timp neașteptat și minunat. Obosiți și hăituiți de lupta zilnică pentru supraviețuire, ni se părea că Ceaușescu este etern, căci până atunci nimic, nici Gorbaciov, nici căderea zidului Berlinului, nu reușiseră să-l zgâlțâie din jilț. Dar iată că miracolul era posibil și cu acel posibil se
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
erau manifeste țărăniste, pe care le luase de la București, ca membru în conducerea „Tineretului Țărănist”. Pentru propagandă, cei de la centru dădeau bani („puteai să ceri o valiză”) și manifeste avînd ca simboluri „Ochiul” („Votați ochiul, ca să vedeți soarele!”) și „covrigul”. Hăituit de adversari, n-a mai apucat să le răspîndească. Le-a ascuns la mama, care le-a dat utilizarea amintită. Alegerile - fapt sigur - au fost măsluite, responsabil cu măsluirea, pe Moldova, fiind un udeștean de-al nostru: generalul Nicolae Ciubotaru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]