348 matches
-
poate să compenseze decât parțial greșelile făcute. Am îmbătrânit eu, poate, dar nu sunt o pradă ușor de digerat... - Oferta ta este... este inacceptabilă, îi răspunse bâlbâit Kaan. Începu să respire într-un ritm greoi și sacadat ca un animal hăituit. Fața i se înroșise din cauza nervilor, iar transpirația îi curgea în pârâiașe pe fața buhăită, de parcă tocmai terminase niște exerciții de gimnastică imposibil de realizat pentru cineva de gabaritul său. - Cred că am intrat pe un făgaș fără întoarcere, căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
biroul meu. Sinceră să fiu, nu pari deloc supărată de faptul că Phil a fost concediat fără nici un motiv. Dawn n-a spus nimic. Apoi ochii au început să-i alerge în ambele direcții ale holului. Semăna cu un animal hăituit. După o clipă, a părut satisfăcută de constatarea că noi două eram singurele persoane care puteau auzi discuția. — Dacă-i arăți că ești supărată, mi-a șoptit ea atât de stins că abia o auzeam, atunci a câștigat. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în biroul domnului Morris. — Regret că sunt nevoit să vă deranjez din nou, spuse el, dar mai avem nevoie de unele amănunte legate de colegul dumneavoastră Wilt. Șeful Catedrei de Studii Liberale își ridică privirea de pe orar, cu o expresie hăituită. Dusese o luptă disperată încercând să găsească pe cineva care să preia anul IV Zidari. Price nu voise s-o facă, fiindcă el luase anul II Mecanici Auto, iar Williams pur și simplu nu voia nicidecum. încă de ieri dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, când Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătând din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic mai mult. Domnul Harper va intra, poate va schimba câteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să se termine postul. A uitat, da, s-a lăsat ispitită și pe urmă n-a mai fost în stare să-și țină pofta-n frâu, de hăituită ce-i de sărăcie și de necazuri, și-i singură și străină pe lumea asta în care nimeni nu-i întinde o mână de ajutor și-i e frică, și are doi copii pe care n-are cu ce, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Își observă prietenul: și-a schimbat turbanul negru cu un altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă, având drept unică zestre această boccea și acest turban, iar tu Încerci să te măsori cu un imperiu care se Întinde de la Damasc la Herat! — Tu vorbești despre ceea ce este, eu vorbesc despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască În capcana halucinantă care-l pierduse pe el. Trebuie să mă comport ca un om de știință, Îmi spuneam. Oare vulcanologul ia foc ca Empedocle? Frazer fugea oare hăituit prin pădurea Nemi? Haide, tu ești Sam Spade, ne-am Înțeles? Trebuie doar să explorezi adâncimile mici, asta-i meserie. Femeia care a pus gheara pe tine trebuie să moară Înainte de sfârșit, și, pe cât posibil, de mâna ta. Bye-bye Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai rece decât Curentul Labradorului, se stârnește din senin și, zvâcnindu-și tâmpla, Avocatul încremenește... Îngheață! În pragul ușii, este Șobolanul! Cumplit la vedere, exact ca un diavol, hăituit și hăituitor. Cu îmbrăcămintea tăvălită, sfâșiată și plină de praf și cu o rană urâtă în creștet, de unde sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
face mai bun.“ — L-am dojenit, continuă Stella. I-am spus un anumit lucru care l-a înfuriat foarte tare. Și atunci a pierdut controlul asupra mașinii. — Se înfurie cu prea mare ușurință. — Aseară, George era înnebunit, ca o vulpe hăituită. — Totdeauna-i așa, și totdeauna va fi așa. Și, într-o bună zi, o să meargă prea departe. Dacă o să se întâmple așa ceva, va fi mai bine pentru el. — Vrei să spui că se va căi? — Nu. — Tu îi găsești întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios, dintre tufișuri și zid. Încerca să-l zărească pe George, de a cărui proximitate nu se putea hotărî să se despartă. Sus, în salonul cald, iluminat, din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost? Am pierdut șirul zilelor. Ce-i azi? Joi. Diane nu-l mai văzuse pe George din seara de la Papuc când, din ascunzătoarea ei de sub tufișuri auzise cântecul mulțimii și-l zărise pe George alergând prin grădină, ca un câine hăituit. Nu știuse nimic despre incidentul cu Hattie până nu citise articolul din Ennistone Gazette. A doua zi, îl citise și pe cel din The Swimmer. De atunci încolo, tot felul de gânduri îi tulburaseră și-i încâlciseră mintea. Nu uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar conveni să efectuăm operația.“ Alex le răspunse imediat că, probabil, e vorba de o eroare, că ea nu văzuse niciodată vreo vulpe, nici sălbatică, nici domestică, și că în grădina ei nu există nici o vizuină. Se simțea speriată și hăituită, de parcă ea ar fi urmat să fie zăgăzuită și gazată. Era și furioasă. Cum de aflaseră cei de la primărie? Probabil că Ruby pălăvrăgise în dreapta și-n stânga. Alex ar fi vrut s-o scarmene zdravăn pe Ruby dar, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afirmă că ele nu se mai simt subordonate medierii clerului, că faptele și virtuțile comune le par superflue. Morala, mai ales în domeniul sexual, perimată. Liberul Spirit conduce la libertinaj 91. În sensul sociologic al termenului, el este anomic. Suspectați, hăituiți, membrii săi vânați și adesea arși pe rug, Liberul Spirit, prin deificarea pe care o propune ("am devenit Dumnezeu": ich bin Gott worden), poate clarifica religiozitatea panteistă care reapare în prezent. Diversele tehnici ale New Age contemporan, "Sinele" jungian și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în ultima clipă." INVENTATOR După ce am citit Omul invizibil al H.G. Wells, adolescent fiind... Dar nu, mai bine reiau... De fapt, ca să fiu sincer, înainte de citi romanul am ascultat la radio adaptarea lui radiofonică. Îmi amintesc sfârșitul, când Omul Invizibil, hăituit fiind în mijlocul unei mulțimi de oameni (care nu-l vedeau, ci doar îi simțeau prezența malefică), a trebuit în cele din urmă să fie ucis. Fundalul sonor al acelei scene, în ciuda superficialității cu care mă obișnuiseră adaptările radiofonice, mi s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Deodată, ca și cum se hotărâse să spună ce avea de spus cu orice risc, a început să vorbească. Avea, în vocea strangulată de emoție și de grabă, ceva neobișnuit, necunoscut, un amestec de îndîrjire și frică. Era glasul unui om încolțit, hăituit, care, probabil, se uita în jurul lui tot timpul, simțindu-se pândit, urmărit, studiat. Așa cum eram eu însămi în perioada aceea, de fapt. Mă temeam să umblu pe stradă, mă temeam să vorbesc până și cu vecinii sau cu colegii despre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a îndepărtat. Toate aceste urmăriri i-au confirmat că nu se înșelase și că bănuiala lui era întemeiată. A stat un timp acasă. De câte ori ridica receptorul auzea acum respirația aceea șuierătoare și un mârâit. Se simțea din ce în ce mai singur și mai hăituit. Soției sale i se făcuse la început milă de el și se frământa sfătuindu-l să fie atent. Apoi, când i-a încolțit gândul că din cauza lui ar putea pătimi și copiii, și-a schimbat atitudinea și a încercat să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cred că după vreo trei săptămâni... Nu, două. ― Ai observat ceva deosebit la el? Iarăși ezită. ― La început, nu. ― Și apoi? ― Un fel de nervozitate, zise ea. Și parcă se temea, avea din când în când o voce de om hăituit. În cele din urmă, îmi vorbi și despre scrisoarea pe care i-o dase un individ pe stradă. ― Raporturile dintre voi s-au schimbat după aceea? am întrebat-o. ― într-o oarecare măsură. ― I-ai reproșat ceva? ― Ce să-i
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
invocând circumstanțe atenuante pentru criminal, eu voi căuta să invoc circumstanțele atenuante de care trebuia să beneficieze victima și care i-au fost refuzate. De ce ar avea dreptul la circumstanțe numai criminalii, nu și victimele? Iată, victima era un om hăituit. Un om care a acționat din dragoste de adevăr. Puneți-vă în situația lui. Să fii urmărit, să trăiești acest coșmar care e relatat pe larg în dosar și asupra căruia nu mai vreau să insist, să te simți tot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înfățișa ca un vagabond, neras, cu părul vâlvoi și în veșminte ponosite și jegoase, duhnind de la o poștă, ci era bărbierit, tuns, îmbrăcat îngrijit. Ca să nu mai amintesc de figura și starea lui de spirit, care nu trădau un ins hăituit și disperat, ci unul calm, senin și sigur pe el. Nu privea și nu se comporta ca o fiară în captivitate, ci surâdea și se simțea în elementul său. Nimic însă nu arăta că ar fi într-atâta de prost
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
important. Toți împreună, dar în genunchi și cu capul plecat. Nu-i oare mai bine să trăiesc după chipul și asemănarea societății și pentru asta nu trebuie oare ca societatea să-mi semene? Amenințarea, dezonoarea, poliția consfințesc asemănarea aceasta. Batjocorit, hăituit, siluit, pot, în sfârșit, să-mi dau întreaga măsură, să mă bucur de ceea ce sunt, să fiu așa cum firea mea o vrea. Iată de ce, iubite prieten, după ce am salutat solemn libertatea, am hotărât pe ascuns că trebuia dată, fără întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
continuat de politrucii lui Gheorghiu-Dej, Ceaușescu și ai lor, dublați de fel de fel de cozi de topor, paraziții și lingușitorii lui Athenaios (Cartea a VI-a). M-am oprit asupra cazului Iacovlov întrucât merită și lui i se aseamănă hăituitul ofițer în armata română, Gheorghiță Savel. Deși, oficial purta pistol, ajunsese la cheremul vânatului comunist. Și cum funcțiile în armată au fost repede preluate la toate nivelurile de ofițeri din unitățile “Tudor Vladimirescu”, “Horia, Cloșca și Crișan”, constituite în lagărele
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști la comuniști
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
circulă mult mai ușor, românii-au renunțat la dor, la demnitate și la geniu. Se-mprăștie voit în lume, pe unde pot, pe unde-apucă; unii renunță și la nume pentru a banilor nălucă. Abia sunt la-nceput precum e cel hăituit, pornit s aducă tot ce de suflet ne usucă dar vede acolo și-alt trai cum e. Ai spune că sunt niște glume ale istoriei, uitucă dată de-a dura ca o nucă pe ale valurilor spume. Așa-i când
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
sigur, cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet blînd și reținut ce-i Înflorește pe buze cînd trece. În alte locuri, bărbați și femei cu ochi Întunecați, cu fețe Întunecate, cu fețe cenușii, cu un aer febril, hăituit, mizer, chinuit, forfotesc Încolo și-ncoace, dar parcă lumina strălucitoare și vraja zilei i-au fermecat pe toți cu puterea unui descîntec, așa Încît și ei parcă sînt plini de speranțe, de veselie, de bunătate, parcă sorb, ca dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic Într-un spațiu ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]