492 matches
-
silvestris, și ea ca și mine, posesoarea unui biocâmp excedentar, motiv pentru care caută numai locuri deficitare. Unul e bradul, altul e molidul, ca plante cam vechi. Și În ei pândește ea vreo veveriță care tot prin astfel de arbori hălăduiește, și din același motiv; nu numai pentru că acolo găsește conuri... Precum eu pândesc șoarecele, și el un excedentar energetic, adică ce mi place să bag În burtică, șoarecele fiind bună rubedenie veveriței. Înțelegi, cred, că trebuie să te Înconjori de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu mai ajungi acasă... Ai dreptate, Moti. Și am să te completez: așa cum pe Terra au trăit până acum vreo 80 de miliarde de oameni, astăzi fiind numai 6, iar În antichitate doar 250 de milioane, pe aceeași Terra au hălăduit undeva Între 10 și 30 de milioane de specii, astăzi existând doar cele aproape două milioane de care vorbeai tu; dar, cu cât coborâm În adâncurile istoriei naturale, există tot mai puține. Se vede treaba că, În Înțelepciunea sa, Natura Își
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
interioară, lichidul interstițial adică, cu o compoziție sacralizată, aceea a mării propriu zise din vremea nașterii primelor pluricelulare; asta ca să fiu simplistă... Așa vorbind, sunt tentată, eu, picătura de apă, să vă plâng, pe voi dar și pe alții care hălăduiesc pe sare, precum dacii lui Cristi pe oricare prunc: băgați În voi, iar amicul Cristi face din sarea brută un fel de nafură, sarea unei mări de odinioară, cu o compoziție cu totul deosebită, deci incompatibilă vremurilor de astăzi. Sunt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și al ardeleanului, și al munteanului, adunându-i laolaltă; pare-mi-se că prietenul Nicu nu prididește să promoveze acest lucru. Tot despre memorie fiind vorba, eu, picătura de apă, nu uit pe nimeni dintre cei Întâlniți pe unde am hălăduit: factori fizici chiar, precum vreo radiație, vreun câmp magnetic ori chiar electric; iar ființele Îmi Împrumută din biocâmpul lor. Și mi se pare firesc ca tot ce-am aflat de la toți să devină o influență, deloc neglijabilă, adresată altor ființe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
roșii... Iar eu am fost singurul, dintre frații mei, negru... Cristi mi-a spus Belzebut. L’am convins - ca să n’am probleme cu superstițioșii - să-mi spună Moti; dar el Îmi spune Motișor... Pe unde locuiesc eu, lângă Grădina Botanică, hălăduiesc mulțime de veverițe; toate roșcate. Le dă laba. Dar mai la vale, la Universitate, traversează ditamai bulevardul provocând scrâșnetul frânelor, niște veverițe - sunt animale antropofile - cam negricioase. Ca aceea care zburdă În curte la Radio Iași. Dar duceți-vă la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu sânge rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
intraseră niciodată în conflict cu legile Statului, câștigându-și traiul zilnic prin muncă onestă. Și atunci? De ce?? Familia Butu nu avea motive de bucurie. Că bătrâna încă mai era printre cei vii, era un miracol: o parte din sufletul ei hălăduia deja prin lumea umbrelor, căutându-și rudele și cunoștințele plecate înaintea ei la loc de odihnă veșnică. Un șuierat ușor, cu prelungiri înalte și opriri alarmante, ieșea din pieptul ei slăbit, iar trupul i se făcuse atât de mititel încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gălbui și fierbinte. Mai încolo, am cotit-o pe drumul de miriște țepoasă care era strada numărul 3, mergând pe ea până la intersecția cu strada numărul 9, unde urma să ne ridicăm noi casă. Eram Micul Prinț al lui Saint-Exupéry, hălăduind pe minuscula-i planetă în căutarea unui prieten ipotetic. Locul viitoarei case era situat pe un teren mai înalt, după care urma o vale. Mama era afară din bordei, neliniștită de întârzierea mea. Apoi m-a zărit de acolo, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adevărată minunăție; de ce să-l iau în cătare? Poate lui Sardino n-o să-i convină, dar îl orânduiesc oarecum în aceeași categorie: face parte tot dintre visătorii ce nu-și poartă carabina în peisaj ca să împuște, ci mai mult ca să hălăduiască. De altfel, și zice: "simpla deplasare în teren reprezintă o ocazie de a mai ieși din cotidian". Rezon. Nu se mai vânează pentru carne, ca-n epoca de piatră, ori ca-n "epoca de aur", când măcelăriile erau goale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în mai multe. Oricum, azi este prima parte a acestei povești rezumate la maximum. Până la începutul secolului al XVIII-lea, noi n-am avut contacte directe cu rușii. Ei erau departe, între noi se afla "pustia", Ucraina de azi, unde hălăduiau și se băteau cazacii și tătarii. Petru cel Mare ajunge la Prut, se aliază cu Moldova lui Cantemir, dar este înfrânt sever la Stănilești, pe Prut, de turci (1711). Rușii s-au îndepărtat din nou, românii rămânând, mai departe, la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
minte că printre primii din generația noastră a venit, în Frasin, Nicanor Sava - profesor de matematică, băiat frumos, elegant, galant; în același timp a venit și Ilie Mereuță - inginer la TCMM - o fire plăcută, mai rezervat din fire, care a hălăduit și el, ca și Nicanor, mai mulți ani pe aceste meleaguri, până ce viața i-a chemat în alte părți. Dorin Ignat - fost coleg și de liceu, cu doi ani mai mare decât mine, profesor de biologie - a funcționat o perioadă
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
care ne-au însoțit anii tinereții când, abia ieșiți din adolescență, ne avântam pe pieptișul abrupt, dar atrăgător, al publicisticii, la ziarul bârlădean Steagul roșu. El, junele din Priponeștii Tutovei care încă nu-și pusese pirostriile, descifra alfabetul ziaristicii și hălăduia pe coclaurile fostei regiuni Bârlad în căutarea de date și fapte pentru știri și reportaje. Eu, dascăl începător, cu responsabilitatea conducerii unei școli în spate și a unei familii care s-a rotunjit prin venirea pe lume a celor doi
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o femeie tânără și zveltă, ce pare să cunoască rostul locului. Eu sunt Maria Casian, femeia de Încredere a boierului, și mă ocup de rânduiala lucrurilor văzute și nevăzute de pe aici. Puteți pofti, căminarul e plecat la oraș, jupânul Mihai hălăduiește ca de obicei pe la lac, iar dintre frați doar Șerban și Niculae sunt prin preajmă, dar și ei sunt pe ducă la un ovrei să tocmească plecarea la Cernăuți. Îi spunem că vrem să deprindem și noi ceva din atmosferă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cincizeci de ani de când l-am văzut. Era o toamnă întârziată, într-un Iași zdrențuit de războiul care încetase cumva, într-o doară; dar războiul se simțea totuși, în atmosfera mizeră a orașului căzut la pământ. Coloane de ostași ruși hălăduiau, cântând aspru, nostalgic, în mână cu câte o pâine. Mai ales studenților din provincie le era greu; lungile chemări ale locomotivelor, la gară, ne ademeneau acasă, unde era "mai bine". Cursurile au început târziu, odată cu frigul, și ne-au dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
redevine Mircea cel Bătrân, iar Ministerul Educației și Învățământului sub girul căruia este tipărit devine Ministerul Învățământului și Științei. 37 Cronica nu insista pe detaliile jenante, consemnând pe scurt că "însuși craiul, rănitu de săgeată foarte rău, de abiia au hălăduit pre poteci, de au ieșit la Ardeal" (Grigore Ureche, op. cit., p. 85). 38 Idem, Istoria Românilor. Manual pentru clasa a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1991, p. 51. 39 Ibidem, p. 54. 40 Ibidem, p. 55. 41 Ibidem
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Înțelepți. Putem Întâlni În agora numeroși indivizi inteligenți și cu bun-simț (e posibil ca aceștia să fie chiar În majoritate), dar care, de obicei, traversează piața În grabă și În tăcere; ei sunt o prezență mult prea discretă. Tot acolo hălăduiesc Însă și semenii noștri mai gălăgioși, și mitocani și imbecili și mulți gură-cască: oameni de toată mâna, Înzestrați Însă cu toții, În mod egal, cu dreptul la opinie și la expresie. Lucrurile stau cu totul altfel În spațiul academic, În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sau false. (1983: 157) Aceste istorii primite și incertitudinea valorii lor ficționale sau reale stau în inima concepției antice despre poezie. Poetul este cel care (re)transmite cîntul și întîmplările auzite atît în tîrguri, cît și în locurile pe unde hălăduiesc creaturile mitilogice. Lumea apropiată a tîrgului și lumea îndepărtată a munților și a ființelor mitice care-i populează sînt, în aceeași măsură, spații de unde poți scoate la lumină întîmplări. Traducerea prin cuvîntul franțuzesc auteur este prea aproape de concepțiile noastre moderne
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
inima...” Venirea în lume este ademenitoare și, de ce nu, promițătoare (Lumea Amăgitorului). Interesant a fi „nenăscutul prunc” dăruit vieții „ca bobul spumii”, nobil triumf. Prologul celui de-al doilea volum al Trilogiei nașterii este mult mai explicit: „Sunt nenăscutul care hălăduiește / prin văi opaline. / Prin alte bucovine pline / de obcine și daline. Debordând de lumine...” Cu subtilitate, poeticul surprinde anatomicul increatului: „cu genunchii la gură”, „cu ochii ca doi bănuți întorși”. Este doar un „ou viu”, rătăcind prin „cețuri primordiale”. Merită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
viața culturală din nordul moldav și nu numai. Pe necunoscuți i-am contactat prin intermediari binevoitori care s-au convins că munca de cercetare a zestrei spirituale se află pe un făgaș rodnic. Orașul care prezenta interes era Fălticenii, unde hălăduiau muzele, multe la număr, râvnite chiar de mari așezări de pe cuprinsul țării. Încrederea se câștigă greu, prin muncă perseverentă, prin răbdare și respect pentru cuvântul dat. Urmăream mereu date noi din cultura zonei (după îndemnul profesorilor în liceu), utile întocmirii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
soața bătrână cu caier de lână”: hiperraționala împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești prin lume. Nomadul, migratorul, turistul nu cugetă; ei văd lumea, adică „vizionează” lucrurile și ciudățeniile ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ilogice. Am fost la București, mai mult de zece zile. Un București înghețat, inhibant din acest motiv, greu suportabil. M-am întîlnit și cu cine nu țineam să mă întîlnesc, am reușit să le dăruiesc prietenilor prima mea carte, am hălăduit prin zile oarecum posomorît, oarecum indiferent, cel mai des uimit de cîte ceva. Mircea Martin, D.R.-ul, Petre Stoica Dora lui Nichita (Stănescu n. red.) , Eugen Suciu, Nedelciu + Iaru, Bădiliță, don Cezar (minus figurile de la adunarea aceea a lui!), Dinu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să aflu că prelucrate, se foloseau pentru ornarea temeliilor sau pentru pietruirea căilor de acces din gospodării. Înainte ca șoseaua să intre în pădure, apăru hanul Braniște despre care știam că fusese locul preferat de popas al lui Sadoveanu, pe când hălăduia pe acolo. Mi-am potolit setea cu o apă minerală la local, căutând - frără succes - semne ale trecerii pe acolo a scriitorului. Mergeam printre brazi înalți, pe munte în sus, și-mi testam rezistența fizică. Aș minți dacă n- aș
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
poate din această cauză, am găsit greu casa măicuței pentru care aveam o altă scrisoare de recomandare. În copilărie, poposisem vreo două săptămâni într-o casă aflată în apropierea mormântului Veronicăi Miclea. Căutând acel loc, savuram noroiul de pe jos, pe când hălăduiam prin ploaie, pe alei înguste. Măicuța nu avea o mână și se trăgea din satul bunicilor mei. Mă primi cu ospitalitate, rapid îmi pregăti o gustare care, trebuie spus, mi-a prins tare bine. Ploua mereu, până seara mai era
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la noi au fost exagerări. Te uiți în spi‑ tale, de exemplu, unde vezi fel și fel de corpuri de pază, cu numeroși paznici care Doamne ferește să pună mâna pe o lopată când dă ninsoarea sau să alunge câinii care hălĂduiesc până și pe culoarele spitalului. Tot așa și cu femeile de serviciu angajate de la companii din afară și așa mai departe. A.M.P. : Așa este. Cu certitudine, astăzi e foarte criticabil acest sistem al externalizării tuturor serviciilor. SĂ dăm exemplul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de crezi că aiasta îți aduce un strop de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește șchiopătând, cocoșat, copleșit, cufundat în el, căutându-și gândurile răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate, flutură steagul verde al Profetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]