487 matches
-
de pomul acela. BĂTRÂNUL(depărtându-se): Trage-ți, maică Ană, sufletul lângă aceste creștine că mă întorc cât ai clipi din ochi. (Către sine) Eu plec la drum cu o babă pe care o caută moartea pe acasă, iar ea hălăduiește prin străini. Dispare în partea dreaptă) BĂTRÂNA ( așezându-se lângă Lia și Ruth): Ce să-i faci, Doamne! E cam slobod de gură omul asta al meu, în schimb să știți că nu este rău la suflet. RUTH: Se vede
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
ambuteiajelor urbane. În timpul nopții se adăpostesc în cartierele dormitor ale Bucureștiului. Folosesc, în general, autoturisme de mic litraj, cumpărate la prima mână. Ca și suratele lor, sunt o pradă sigură pentru tigrii și șacalii din savană. Maimuța - o primată care hălăduiește în cete; îi place uneori să își asume riscuri în șofat, dar poate renunța oricând la această plăcere. Nu se poate spune despre ea că este prea prudentă în conducere, dar rămâne suficient de realistă cu privire la situațiile întâlnite, asumându-și
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
naufragiate pe un țărm al așteptărilor. Aceasta își transformă gândurile în adevărate flori, așteptând o mână delicată să le culeagă. Sufletul sensibil are aripile larg deschise spre noi orizonturi, spre noi căutări. Captivată de mirajul vieții, își lasă imaginarul să hălăduiască pe cărări necunoscute, încercând să inspire prospețime și frumusețe, căutând “cu ochiul minții, / poteci de floare peste munți”.... Încărcat de semnificații, asemenea unui pom care dă în rod, cuvântul, purtând amprenta misterului, uneori, răspândește în jur o lumină diafană, catifelată
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
ai legii, slujitori ai sănătății sau ai bisericii, ziariști, reporteri de televiziune, studenți, au fost, pentru două ore în acea seară de noiembrie, fascinați de forța versului, de rostogolirea de rouă a cuvintelor înveșmântate în mireasma grâului tânăr, în care hălăduiesc macii, privighetorile și noi, oamenii, cei care ne rezemăm de o umbră, repede trecătoare suflare de viață. Afară, melancolii-unduiri-ale toamnei, chemări spre departe, doruri frânte precum gâturile lebedelor în trestii subțiri, pe Nil, în umbra sfidătoare a Piramidelor. Înlăuntru, fețe
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
multă, dar puțin- Prilej, sub nuc un vers să mai scriu Și așchii de umbră în lumină să păstrez În rima poeziei scrisă-ntr-un târziu Pentru o lume-n care să mă așez. ...și iar un dor de-a hălădui prin lume Mă cuprinde chiar dacă e plină de venin Și-un cântec de guguștuc fără nume Mă urmărește pe urme de senin. Un nou cicliu dor de umbra nucului bătrân Mă cuprinde să mă-ntorc acasă Dar frunzele lui uscate
SUB NUCUL CU UMBRĂ DEASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342509_a_343838]
-
mai solid. - După felul în care te exprimi, presupun că iubești literatura. - Îmi place foarte mult să citesc. Mai întâi m-au pasionat marile descoperiri geografice. Îmi plăcea să mă duc, cu ajutorul cărților, la Polul Nord, sau pe diferite meridiane, să hălăduiesc prin spații necunoscute și pline de surprize. La liceu, profesoara mea de literatură ținea la mine. Ea mi-a deschis o fereastră: Hemingway. Mi-a dat și alte cărți. Mi-au plăcut mult, la vremea aceea, Cezar Petrescu, Camil Petrescu
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
a reușit să muște din piele... Rușița este averea familiei, cea care asigură masa de fiecare zi, o strachină de lapte în care înmoi bucăți de paine veche, uscată. Suntem nedespărțiți. De când dă colțul ierbii și până la zăpezile din noiembrie hălăduim împreună. Nici nu știu cine pe cine conduce. Din grajd și până trec de holde o țin de lanț, strunind-o să nu ajungă la lucernă, la porumb. Ea încearcă, întinzând gâtul, holbând ochii și scoțând o limbă cât mâna, eu scutur
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
numele de „Koloszvar” - după cum se vede, greșit reținut și în evocare, este de fapt Kolozsvár -, va fi înlocuit cu numele românesc. Până în data de 3 iunie, când este întâmpinat la gara din București de Randall și de soția acestuia, Morgan hălăduiește prin Transilvania, pe urmele flautistului fermecat din Hamelin, pe care crede că le-a detectat la Sibiu. Copiii blonzi cu ochi albaștri, cu aspect curat și prietenos, dar puțin cam placizi, copiii ademeniți de flautul fermecat se regăsesc pe străzile
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
multă, dar puțin- Prilej, sub nuc un vers să mai scriu Și așchii de umbră în lumină să păstrez În rima poeziei scrisă-ntr-un târziu Pentru o lume-n care să mă așez. ... și iar un dor de-a hălădui prin lume Mă cuprinde chiar dacă e plină de venin Și-un cântec de guguștuc fără nume Mă urmărește pe urme de senin. Un nou cicliu dor de umbra nucului bătrân Mă cuprinde să mă-ntorc acasă Dar frunzele lui uscate
SUB NUCUL CU UMBRĂ DEASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343816_a_345145]
-
Când alergam, câlcând cât zece, părând că totul e anost, Cum te adulmecam; instinctul nu mă părăsea în noapte, Și orice ușă toleram să se deschidă, în fața mea, cu pietate. Îmi amintesc, prin urbă, nopți cu sânge de metal, crispate, Hălăduiau în mine nu doar în weekenduri, ci-n fiece noapte, Bălți cu pucioasă, înveninate, se luau de pașii mei, împoșcând Inima de mamă, ce venea pe urmele de fiu, tobele să-i ia din gând... Venin de șarpe cu dulceagă
PRESIMȚIRE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342823_a_344152]
-
nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar daca-aș fi, Ți-
MĂ IARTĂ, TOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342854_a_344183]
-
bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia cu turma printre dealurile și văile din Dobrogea sau printre munții din Mărginime, ci trebuia să-și cultive pământul primit în posesie. Interesul administrației locale era să se dezvolte agricultura și în această parte a țării. Să i se schimbe
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
el, trăia cu frica lui Dumnezeu, fiind o fire evlavioasă de felul său, stare de spirit moștenită din moși-strămoși. Bunicul, se îmbrăcă cu cele mai bune haine ale sale și încălțat în niște botine luate de la un negustor grec, care hălăduia în căruța sa cu coviltir din sat în sat să facă trocul cu țăranii, dându-le cele necesare traiului ce lipseau din "prăvălia" sătească, contra produselor agricole de care avea nevoie. Se repezi până în grădinița bunicii din fața casei, de unde rupse
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
treburile mele erau acum făcute cu jumătate din mine, cealaltă jumătate însoțind solidar eroul romanului fie în infernul de la Kolâma, participând la caznele condamnatului la muncă silnică, doar pentru că existența lui avea sens cu Eminescu - și nu cu Stalin -, fie hălăduind prin sălbăticiile înghețate sau dezghețate ale Siberiei, hăituit de câinii-gardieni, întru mântuirea prin libertate. În această perioadă a lecturii - recunosc, la vârsta mea ar fi trebuit să fiu mai detașat de lumea plăsmuită de scriitor -, mi-am reactivat și mecanismele
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului De nu plecai, aș fi stat de veghe tristeților tale nărăvașe ca o herghelie de cai lăsați slobozi pe un câmp de maci în plină floare. Doar că la mine, hălăduiau prin suflet. Bolnavă de o sinceritate nevindecabilă, aș fi îndurat rătăcirile inimii tale prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele sparte, luminată ca un brad
LANŢUL DEZAMĂGIRILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377467_a_378796]
-
stăpâna acestuia. * Nerun nici nu-și putea crede sieși de curajul său când se hotărî să intre în curtea cea mare boierească, așa, nitam-nisam. Doar ce deschise o poartă și se trezi în curte, stârnind o hărmălaie de câini care hălăduiau în ceată în jurul casei. Zarva puse în alertă și slugile casei care ieșiră să vadă pricina. Când îl zăriră pe Nerun în curte, intrat fără ca cineva să-i fi dat voie, s-au supărat tare mult, mai să-l ia
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
le lipsea! Numai ce-a răsărit luna, spoind cărările cu o luminiță gălbuie și-adâncind tainele pădurii. -Mă nărodule, mă, ține-te de mamă-ta c-aici te las! Lupii-s de tine! Numai din cauza ta m-o prins noaptea hălăduind prin pădure! Auzi? Că nu ești mâță s-ai 9 vieți; jumate din ele oricum ți le-ai mâncat, îl boscorodi Vasile pe mânz, nu atâta că-i era a-l certa, dar ca să-și facă curaj! Hututui ai venit
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
noaptea Fantasmele ce-n mine trec râzând, De după colț, atent, pândește moartea Indiferent îi spun să stea la rând, Mai am încă în mine-un dor ascuns, Ce gându-mi chinuie la ora când Chemări așteaptă doar să-mi răspuns Hălăduind prin sufletul flămând... Referință Bibliografică: Ora când... / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ORA CÂND... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379587_a_380916]
-
toți codri și-nainte și-napoi.Și din valurile vremii, te întreb: De ce nu-mi vii?Tu Luceafăr, tu speranță a întregii Românii.... II. IREPETABILE IUBIRI (SONET XXIII), de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016. Hălăduind în timp prin amintiri, Redecorez plictisul c-un tapet De gânduri în albastru desuet Ce-ncet, se derulează în priviri. Îmi fac din amintire șevalet Și desenez imagini din trăiri, Le-mbin și cu-a mele născociri, Să-mi fie
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
mai estet. Mă-ncearcă apoi sfâșietor regret, De-acel real trăit cândva sublim, O arie cântată în duet, Pe care prea târziu o prețuim. O arie trecută ca un vis Și fără de putință... a da bis. 02-01-2016 ... Citește mai mult Hălăduind în timp prin amintiri,Redecorez plictisul c-un tapetDe gânduri în albastru desuetCe-ncet, se derulează în priviri.Îmi fac din amintire șevaletși desenez imagini din trăiri,Le-mbin și cu-a mele născociri,Să-mi fie visul lung și
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
poate timpul, că nu mai aud nimic. E un gol, cum s-ar spune un gol-plin, consistent și obositor, simțit de unii atenți la împrejur, de unii care au mai rămas. Nu durează mult neauzitul, nu lasă natura omul așa hălăduind prin ea fără sunet. Pe la cine știe ce orizonturi, își face pornirea o altă bătaie de tunete. Undeva, nu prea departe, bat din nou clopote de biserică. Referință Bibliografică: Undeva, bat clopote de biserică / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
tentației de-a mărturisi, nu bucuria lecturii, ci, acel ceva care înseamnă mult mai mult, precum cititul unui volum de „critice”! După ce am închis copertele cărții la care fac referință, am trăit senzația că întreg peisajul scriitoricesc, prin care am hălăduit este opera unui arhitect vizionar, nonconformist. Franchețea, vocabularul, care te duc cu gândul la marile personalități din Micul Paris, forma vie care face punte între Literatură și lumea politică, curajul cu care „taxează” moravurile tipic dâmbovițene, sunt detaliile care mă
DAN C. MIHĂILESCU – „VIAŢĂ LITERARĂ*II” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374943_a_376272]
-
suspendat și cum îl căptușesc! Și-n primăvara asta vreau ca să vestesc C-aș vrea să pot din nou să te iubesc.. Dar știi că primăvara asta-i... capricioasă tare! Și rătăcește iar și iar pe-a vieții neștiută cale Hălăduiește aiurea și-aduce potopul de petale! Iar potecile-s gătite cu albul-rozul dumisale. Aș vrea să pot să te iubesc dar iartă neputința, Cum n-a mai fost,cum nu mai este ...ea dorința! Dar cui să-i spui că
AȘ VREA SĂ POT SĂ TE IUBESC de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374023_a_375352]
-
lună adormind Lupii l-au atacat din umbră, lăsându-l în sânge zăcând. Lupul Alb neclintit nu s-a apărat, a oftat ca un semn din cer, I-a iertat mirat, reînviind din mit, trimișii zeilor nu pier. De atunci hălăduiește singur printre destinul dușman, Își așteaptă lupii albi, adevărații frați regăsiți peste ani. Cu ochi înlăcrimați ca de stea mai stă de strajă la cetate, Când o Forță a Cerurilor ne va renaște din țărână și ape. Referință Bibliografică: Balada
BALADA MARELUI LUP ALB de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374107_a_375436]
-
de-azur recidiva de-a fi ocnaș al poemului pur surghiunit în casa paingului pradă să-ți descânte-n tăciunii aprinși o pirandă să ai preț de nimic printr-un calcul mizer cu cătușe la mâini, despuiat și stingher să hălădui pe câmpuri chinuit-arătare coapsă zămislită de zori neatinsă de soare din reflexe-azurii să crestezi un fetiș miez de noapte răsucit ca o lamă-n tăiș vin aezi deghizați cu arcuș și vioară - jurii falși dau verdictul condamnându-mă iară ... Deznădejde
MEDITAŢII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371212_a_372541]