1,450 matches
-
În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decât năluca visului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În adâncurile neguroase pe deasupra cărora bâjbâiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce‑l strângea la piept pe câinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgân, purtându‑l peste abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ar fi Îmbrățișat principiul etic, iar nu cel poetic (și cine mai știe dacă există o delimitare netă!), nu ar mai fi avut pe conștiință o existență umană, pe care acum trebuia, constrâns de legea morală, s‑o salveze din hăul În care se găsea. Și ca tânărul zdravăn de altădată să nu se contamineze de Învățătura sa, măcar prost Înțeleasă și greșit tălmăcită, el n‑ar fi trebuit ca În noaptea aceea să vegheze asupra acelui text cu o caligrafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lumea cealaltă, cu un realism care‑i singularizează nu numai intuițiile, ci și revelațiile primite de la Dumnezeu. Îmi amintesc de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
speriată și pierdută, amăgindu-l iarăși, trezindu-i speranțele adormite. Lacrimile amare i-au luat mințile. La fel și trupul perfect, dăruirea totală, necondiționată, împletirea deplină cu inima și dorința lui. Urcară mână în mână până la nori și căzură în hăul cel mai adânc de atâtea ori, sortiți pierzaniei, că nimic nu mai putea opri dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adevărul adevărat. Cum ar putea să-ți lipsească cineva de care nici măcar nu-ți amintești!? A Încercat să aibă un astfel de sentiment pentru Johan, dar tot ce a resimțit a fost o mare pace, care a Început să umple hăul dinainte. Putem să-l găsim, i-a spus Zubaidah, putem să-l găsim dacă vrei. Nimic nu-i cu neputință. Adam Însă a refuzat. De ce? s-a mirat ea. Numai că el n-a fost În stare să-i dea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă tot mângâia și căcat! e simpatic, dar nu te-ntinde, mai ales, ce naiba? hai la mare amândoi, vii? zice, așa, ca moșii? ne dăm întâlnire? nu trebuie să fie acolo o atracție, o dorință, un mister, o senzație de hău care să te cheme, să-ți ia mințile, să te conecteze în celălalt adânc, de să nu mai conteze altceva, să vină de undeva din carnea ta și a strămoșilor tăi cu senzația că el e, cunoscut atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în parte, tot dimensiunea albastrului însuși e de vină. Conștiința faptului că pe măsură ce înoți spre el, acel zid albastru devine din ce în ce mai mare, până când suprafața lui e imposibil de masivă și te înconjoară din toate părțile, iar fundul mării coboară spre hăuri negre. Însă adâncimea nu o deranjează deloc pe Clio. Ea a făcut și parașutism și schi extrem, deși nu vreau să vă creez impresia că ar fi o maniacă a sănătății sau mai știu eu ce. Suntem amândoi mari amatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ființă care e liberă de a parcurge geometric pătratul distanței dintre viață și moarte, nu prin vreun labirint, așa cum e viața, nu prin tunel, ca metroul, nu cu telefericul, așa cum călătoresc unii oameni, aproape de cer, știind că dedesubt se află hăul mișcător al vieții, mișunând de destine, eu, numai eu și cu Miorița, păpușa mea în brațele mele, mergând în cerc, un cerc sub formă de pătrat, latura lui este egală cu raza cercului, ceea ce înseamnă că orizontul e drept, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa Fabricii de bere. Am luat-o vânjos pe Mioara de mână și am fugit spre locul nostru lăsând în urmă pe vizionarii Bau, Ghiborț și Cargobot. Încă puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre lumina proiectoarelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tăcerii într-un Univers de Gălăgie. Numai că tăcerea era dominată de Noapte, în timp ce în jur era soare continuu. Refugiat în el, ascuns în cavernele de beznă, înconjurat de liniștea dureroasă, era normal ca ochii să vadă soarele umbrit de hăurile sale. Cu această peșteră în suflet, avea să-și parcurgă zilele sub soare. Nu a tulburat pe nimeni, nu a lăsat nicio urmă decât cele 35 de pagini din roman. Zilele trecute când m-am întâlnit cu el lucra la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar rupt de existența pe care o percepeam doar ca fiind compusă din noapte și zi. Nimic nu-mi mai aducea aminte de mine decât faptul că respiram cerul tare al înălțimii ce era sub mine, galeriile subterane ale trecutului, hăurile tinereții, râul negru din petrol, alteori din smoală fierbinte al anilor care au trecut pe deasupra, pentru că eu, sub acest fluviu negru, mă întorceam inocent cu gașca elevilor din clasa a X-a a liceului tuturor catifelelor, tinichelelor și baizdrugilor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu Înțelegeau nici În ruptul capului cum ar putea cineva să le priveze de dreptul lor de a sta cu iubitul lor prim-nepoțel, Îngerul și călăul lor zilnic Așa se face că Într-o seară târzie și mohorâtă, când hăul nopții acoperise toată lumina caselor și verdele pomilor, ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri a lui Victor Olaru, intuite dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou plin de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
retorică emfatică, în versuri cu ritm sacadat și rime previzibile (sau imprevizibile, dar forțate). Și o face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a declanșat blițul. (Dispersia luminii este, de fapt, o resuscitare a sângelui.) Zâmbiți, vă rog, cu toate arterele deodată, zâmbiți, dragilor, chiar dacă sunteți fotogenici doar atunci când prin vene alunecă somnul, când sub unghii, noițele devin violacee, buzele pământenii, ochii două hăuri adânci, tot mai adânci! Avea brațele lungi, dezordonat căzute pe lângă corp, un fel de îmbrățișare pe verticală, ancore legate de niște grinzi invizibile. Cine s-ar fi încumetat să meargă cu o furtună de mână? Pașii simetrici, parcă înșirați de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acolo unde nu se înțeleg ochii între ei, acolo unde inima se rupe în două părți inegale și fiecare parte râvnește același trup, acolo unde inelarul mâinii stângi se ceartă cu inelarul mâinii drepte de la aceeași Evă, acolo se deschidea hăul. Petru împletea punte din sânge, fire putrede într-un țol de cordele peste lume. Ochiul trupului privește, primește, cerne, reține, oferă; ochiul sufletului, ca un copil mofturos, face valuri în sticla cu lapte. Terapeutul urmărea fondul psihologic al sintetizării, percepției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o lumină s-a înălțat la cer. Îngerii, alergici, strănutau la fereastră. Domnișoara director, trezită ca din hipnoză, și-a șters ochii, a îngânat o scuză, a mimat o amețeală, un echilibru cu punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dulce în nedefinire. Dumnezeu secționează timpul felii fără să-și privească ceasul. Primești moartea, primești viața atât cât te lasă inima; edenul, genunea, casa bonusuri pentru un exercițiu al răbdărilor irepetabile. Genia, marginile sunt perceptibile doar atunci când te temi de hău, așteaptă-mă, vin în curând să-ți alung spaima. Om drag, icoană, contur, umbră, nisip, înger, așteaptă-mă, mai am de lepădat o singură cămașă. Sufletul meu greu se lasă convins să umble gol prin lume. Privește-i veșmântul: mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în focul veșnic. A chemat Iadul și i-a poruncit: Ia-l pe acest cap al răilor și ticăloșilor și păzește-l până când îți voi porunci eu! și Iadul, luându-l cu sine, s-a cufundat sub picioarele Domnului în hăul cel adânc. Regăsim, în vrac, elementele propuse de Dionisie din Furna și înțelegem că, ratând întâlnirea cu Evanghelia lui Nicodim, ratăm implicit întâlnirea cu una dintre cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vârful unui turn imens, de unde acesta vede ce se va întâmpla cu elefanții, cămilele, măgarii, aștrii și taurii. Unul din grupul celor patru arhangheli punitivi înșfacă primul astru căzut din cer, îi leagă mâinile și picioarele și-l azvârle în hău. Altul scoate o sabie și o dă elefanților, cămilelor și măgarilor ca să se ciopârțească între ei. În sfârșit, un al treilea arhanghel îi adună pe toți ceilalți aștri căzuți, îi leagă fedeleș și-i aruncă într-o cută a pământului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la jumătate, ci venim și cu argumentația necesară. ― Furat de imaginea momentului revederii celor doi cercetași, am pierdut - pentru o clipă - din vedere faptul că dumneavoastră nu admiteți Într-o frază decât semnele de punctuație și nu „găuri negre” În hăul cărora se pierde adevărul... La auzul acestei fraze, profesorul s-a oprit, și, cu ochi adumbrit, a recitat: „Căci unde ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște”. Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]