2,011 matches
-
o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns la Fântâna cu răchiți. Hliboceanu a cerut să se adape boii. Când animalele și-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treabă și cu vorbă bună, Dumitre. Nu degeaba se spune: „Vorba dulce mult aduce”. Miam data seama mai de mult că acest om n-o suferit pe nimeni să-l încontreze... După figură și fire, el aduce mai mult a haiduc. Și aiștia nu prea dau seama de ce și cum fac... L-am drămăluit eu multă vreme... Mai știu eu unul care nu avea nici un Dumnezeu, până într-o zi. Adică până într-o seară... Apoi să știi, Dumitre, că îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cât timp Hliboceanu a stat de vorbă în poartă cu Costache Măriuța nu s-a arătat, ca altădată, dar... cu fără voia ei, privirile îi fugeau spre geamul dinspre poartă al bucătăriei... Îl vedea pe Hliboceanu cu înfățișarea lui de haiduc: înalt, bine legat, cu chip negricios, ochii tăciunii înfipți sub fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra buzelor pline... Sub
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte și pălărie cu boruri largi. Pe umeri purta o jiletcă neagră de culoarea pantalonilor. Acum însă... După această clipă de descumpănire, Măriuța și-a revenit și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
soțul plecat pe șantier. Hă-hă-hă! rîde amuzat Săteanu. Ai tresărit, pui de lele ce ești. Bravo, mă, bravo! Să vadă și madam Camelia că-n satul meu sunt si urmași de adevărați bărbați... Ia zi, o fi adevărat că acela, haiducul, trăia în ficera zi cu cîte una din cele cinci fete ale grecului? Lasă, nu te mai roși ca un morcov, cine nu vă cunoaște pe voi, Vlădenii?!... Da' vă place s-o faceți și pe nebunii... lovește Săteanu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se înfurie Săteanu. Sigur că-ți plac... dă el încet din cap, neluînd în seamă că aruncă în jur stropi din paharul cu whisky. Ce, nu vă cunosc eu neamul?! Alde Vlădeanu! face el un gest larg cu brațele. Urmașii haiducului Vlădeanu, acela de-i îngropat sus, la Crucea Vlădeanului... Tat-tu, Neculai Vlădeanu; cumătru-su Ion Vlădeanu, ginerele morarului Drăgulin... Vasile Vlădeanu de pe Vale... ăsta-i mai tînăr; am auzit că s-a prostit, a luat una de la oraș... Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la miliție, să dau socoteală, dar nu s-a întîmplat. Sînteți un cinic, domnule Vlădeanu spune calm și apăsat Muraru, privindu-l lung. Cinic, nu cred; violent, cu siguranță; e ceva genetic; străbunul meu de pe la 1800 se zice că era haiduc; două zile haiducea iar cinci se odihnea, în fiecare zi cu cîte una dintre cele cinci grații ale boierului Caraiorgu; așa scrie în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire rîde Mihai ca de o glumă bună, în timp ce se ridică din scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui, clătinînd din cap. Nu s-ar zice că-n sufletul tău n-ai o bucată de ură împotriva mea, dar nu de-aici, din oraș; e-o ură de-acolo, din Sînzieni; veșnica voastră grandoare, a Vlădenilor neam de haiduci! Ion Vlădeanu a preferat să stea fugar, să muncească la Spații Verzi, ce, crezi că nu-i dădusem de urmă?, dar l-am lăsat Dracului în pace; era din sat cu mine, trebuia să-l acopăr; dar tot neam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu!; ce picioare, ce trup, ce piept, ce zîmbet!... Una ca ea trebuie mîncată încet, cu dichis, degustată îndelung, ca o cină la un restaurant de lux așa m-a învățat Doamna Ana, <<strunește-ți foamea cărnii, neam degenerat de haiduc ce te dai! Crezi că fetele lui Caraiorgu s-ar fi dat oricui, dacă bărbatul acela n-ar fi știut să le facă să se simtă adevărate prințese, chiar și pentru o zi pe săptămînă?! Învață arta de a iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stingă neamul... Rămîneți voi, Vlădenii, că tot știu de la Theo că sunteți dați Dracului... De două sute de ani suntem trei vițe, ca trei rădăcini puternice, înfipte adînc în Sînzieni; mă mîndresc cu asta! Găsești motiv de mîndrie că străbunul vostru, haiduc sau hoț, ce-o fi fost el, a trăit cu toate cele cinci fete ale boierului Caraiorgu? Ziua și fata... Uite unde stă moralistul! Poate că stă, Maria, sigur stă, cum și-n tine stă, cred, o fărîmă din marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a temperamentului, a tipului de personaj întruchipat de fiecare rol în parte. De regulă, personajele pozitive, ce exprimă devotament și curaj, au fața vopsită în roșu; cele care exprimă forță și istețime, au fața neagră; cele cu roluri secundare, precum haiducii, au fața în albastru sau verde; cele care ilustrează personaje negative, ce exprimă perfidie și răutate, au fața vopsită în galben sau alb; iar sfinții și diavolii au fața pictată în galben și argintiu. Măști la Opera în stil Beijing
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prezent, cu numele străzilor pe care locuise: Cetinska, Împărăteasa Milica, Gavrilo Princip, Regele Petru I, Prințul Miloš, Požeška, Kamenička, Brankova; numele autorilor de manuale, de geografie, de geometrie și planimetrie, titlurile unor cărți Îndrăgite de el: Împăratul munților 2, Stanko haiducul 3, Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și‑a aprins prima țigară, În closetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umane. Uite, toate astea mi‑au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai până În noiembrie, precum haiducii, Își căra teodolitul și trepiedul pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și numele unui sat oarecare, Gledić de lângă Kraljevo, cu toate acele particularități care fac posibilă acea fuziune dintre om și natură? Fiindcă aici este descrisă venirea tatălui meu „pe teren“, șederea lui În perioada mai‑noiembrie, cum se zice, ca haiducii. Numele lui Jovan Radojković (la a cărui cârciumă geometrii beau În fiecare seară vin rece, pe veresie) este consemnat aici alături de numele unui copil - Svetozar - al unuia Stevan Janić pe care‑l va boteza tata; de asemenea, numele doctorului Levstik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cam sălbatic. Arăta a flăcău de țară. Tuns prost, în cămașă destrămată la guler, cu pălărie veche de pai și mers împiedicat de pantofi grosolani, "pe puncte". M-a dus să-mi arate (bucuria era reținută; vorbea din ce în ce mai puțin) "mormântul haiducului". Găsise, săpînd adînc, o sabie, cîțiva bani de aramă, un coif... L-a pus pe cap și o dungă de rugină i-a curs pe fruntea jilavă. Am dat să i-o șterg. S-a ferit cu o mișcare iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soarele era înfipt fix în mijlocul cerului. Rusalin se apăsa în gard, în felul țăranilor. Spatele îi era încă vînăt de la șfichiul grindinei. Ce vulnerabil îmi apare acuma băiețandrul încruntat, cu pieptul înfipt în gard ca-n vîrful săbiei din "mormîntul haiducului". N-am întors capul, dar știu că m-a urmărit cu stomacul strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care doar o toamnă tîrzie o poate provoca prin ochii lui Bogdan Bîrleanu sau Constantin Tofan... Mașina se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în fântână. Tocul ușii trăda orice înscenare de suicid. Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
murături; un fel de harnașament cazon peste burta ofițerului rus; la capătul chingii, o verigă, un lanț, un belciug de oțel, un pripon înfipt în perete. Caii cavalerilor traci dormeau sub șa. Noaptea, peste pijama, li se punea pardesiul. Gata haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare, răsari, soare-frățioare, că la inimă mă doare. Frunză verde foi de nuc, m-a făcut mama haiduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
haiducilor! V-am înțolit de ceremonie! Sunteți numai buni pentru bal! Ghiță, să cânte muzica! Frunză verde de cicoare, m-au legat în cingătoare, răsari, soare-frățioare, că la inimă mă doare. Frunză verde foi de nuc, m-a făcut mama haiduc, neștiind unde s-apuc m-au băgat la balamuc. Stinge lumina, Ghiță, tonul la vise! Să vină, să vină curva, zâna măseluțelor, înhămată la trăsură, călare pe pulă, nesătulă, fudulă, destulă, la mine în sulă. Toți 8 repetau în cor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe valea Milcovului.) Tovarășul a ieșit la pensie, partidul a avut grijă să-l dosească de mânia nepoților lui Sterian, banditul ce a băgat spaima prin anii '60 în toată miliția județului. Frica înnoda vipușca. Huliganii erau un fel de haiduci moderni, își făceau de cap prin masivul Podul Călăului. Revoluția a descătușat ura, iar mândria că sunt urmașii celui mai de temut partizan din Întorsura Buzăului le-a îndreptățit răzbunarea. Viața este o continuă compensare a întâmplării că existăm. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște pogorăminte: puțină nevoință, puțină râvnă, puțină smerenie. Cereți-vă iertare și intrați în rând cu obștea! Aici un singur duhovnic avem, unu, și acela-i Ioan. Ori vă spovediți la el, ori vă caterisesc. Eu nu am nevoie de haiduci în mănăstire, e clar? Această ultimă poruncă a fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Informația zilei din Satu Mare: beculețul de la gura de sus a hornului era Înlocuit de o sonerie activată Într-o ascunzătoare a comandoului. Înclin să cred că au fost declanșate ambele semnale. Vasile Blidaru a fost un machisard anticomunist, deci un haiduc al celei de a doua jumătăți a secolului XX, un lup singuratic, liber chiar și de Întovărășirea cu alți lupi asemenea lui. Singur maiorul Soponaru i-a inspirat Încredere Întru asociere din cînd În cînd. S-a haiducit, precum con
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
muncit-o cumplit și au doborît-o. A murit În 1973, la numai cincizeci și trei de ani, răpusă de cancer, așadar, chiar În anul În care tata mi-l evoca pe Vasile Blidaru. Pe patul de moarte, i-a cerut iertare văduvei haiducului, iar fiica acestuia, Maria, a venit la Înmormîntare. Citind și alte documente despre rezistența armată anticomunistă din munții României, atît de diversă, de necoordonată, de idealistă și, după 1956, atît de văduvită de spe ranță, am dat peste o coincidență
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
în Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și o lăsase în pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă în acel moment (sic!). Iată motivele condamnării sale la moarte. Vom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]