302 matches
-
Parcă-ai fi străin, nu?! Ce vorbești domnule? Se poate să spui asemenea absurdități?! Acolo unde nu e moral, acolo e corupție! Guvern de bandiți! Îți place ce fac mizerabilii!? Ce citești porcăria aia, domnule? Ești un mișel! Destrăbălați, derbedei, haimanale! Te opresc, măgarule! Ba al dumitale, mojico! Amice, ești idiot! Murdar! Curat murdar! 8. Intră Rică, în uniformă de sergent de gardă civică sau vardist. Fluieră cu un fluier și grupul tace. Mai fluieră odată, grupul se retrage din gradene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aliniază. Mai fluieră o dată și toți fac la dreapta scurt, rămîn înșirați. Mai trage un șuierat. Toți rămîn drepți. Rică vine și-i interpelează militărește. RICĂ: Dar adicătele, ce poftiți dv.? Adicătele cum o ieși o ceată de dalauci, de haimanale de-ale dvs. în uliță cu reteveiul, guvernul... (vine spre public și se adresează publicului cu aroganță și dispreț) Dumneavoastră, oamenii inteligenți sînteți de vină, fiindcă stați indiferenți. Ia să fi mers dumneata cu mine și cu dumnealor toți (arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
dumitale se mai duce pe la fetele Tananicăi... observă gazda. - Dă, nânașă, știu eu, se mai duce... zise Vică strâmtorat. - Să nu-l lege vreuna, că nu știu cum focu’ fac de leagă așa bărbații. Și tare-s răulence, niște leneșe și niște haimanale. Nu s-a însurat bietul Nechitoaie cu o Tananică ? Și cât câștigă el cu meseria, îl vezi că are vreun spor ? Chirfosește tot Tananica lui. Și Ion a’ Paraschivei lui Murgoci, la fel. Și Vasile Sprivac tot așa. - Asta așa
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu zarzavaturi la piață și-i le atârna plancarde pe spate și În față cu Înscrisul, Speculant. Îi plimba prin străzile centrale ale orașului, făcând zarvă mare, scuipându-i și lovindu-i cu unele obiecte improvizate În timp ce o droaie de haimanale acompania cortegiul. Abuzurile continuând fără oprire, producătorii dela țară au renunțat să-și mai prezinte produsele. O foamete teribilă Își făcea apariția, ce se va dezlănțui În vara anului 1947 când țigăncile noaptea furau știuleți de porumb de pe locurile Însămânțate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
diplomatice,ce totuși aveau absolvite unele studii profesionale la jocurile de barbut, la tâlhării și violuri, conferința a decis ca țara noastră să fie atribuită În sfera de influență a rușilor, implicit a ideologiei comuniste. Mai mult: delegația română de haimanale au permis rușilor să ocupe Basarabia ce la câteva zile a Început deportarea românilor În Siberia și, repopularea cu populație rusescă ce a continuat până la moartea asasinului Stalin În anul 1953 când abuzurile au fost sistate. Dar, ce s-ar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
demn! Ia aminte că eu, din demnitate, am refuzat să primesc vreodată primă, spunând la orice loc de muncă, de fiecare dată, când am fost Înscris pe o asemenea listă, că nu vreau să fiu tratat În același mod cu haimanalele, cu hoții, chiulangiii și cu delatorii. Mi-ar trebui mii de pagini ca să-ți Înșir toate pățaniile, Însă nu mă pot abține, bunăoară, de la evocarea, În fugă, a faptului, că am fost lovit premeditat de un jeep milițienesc, la 2
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Noi am fost opt copchii, că tata murise și unchiu ne-a ajutat. De când a murit el, eu nu pot zice ceva de bine de comuniști. Să mă iertați, că nu știu cine sunteți... Mai bine glonțu’! De ce ne trebuie mânăstire Trei haimanale de securiști l-au împușcat, da’ nu i-a ajutat Dumnezeu, că m-am dus și am luat sânge de-al lui de pe ulucă și de pe pământ am strâns. Cu tot cu pământ, așa... Mi-a arătat o măicuță unde-a murit
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
găsească tâmplarul. Undeva pe lângă Piața Mare, pe lângă Bărăție. Muti nu-și mai amintea exact unde avusese tâmplarul ei atelierul, așa că au orbecăit amândouă de braț o bună bucată de vreme. — Cocoane cu pălărie ! Cocoane cu pălărie ! strigau după ele niște haimanale. Pierduseră aproape speranța, se și întunecase, când, în sfârșit, au nimerit strada din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de uși... Ca să afle că tâmplarul lui Muti se prăpădise cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-ar fi preocupat de ce-i pe masa de scris. Ce-ar fi putut el să-i răspundă, cînd nu îndrăznește să-și formuleze nici măcar pentru sine gîndul?! Hai-hai, că te-ai înroșit tot! Mereu plecat, cine știe cu ce haimanale umbli prin hoteluri!... Mihai a început să amețească; orice discuție de felul ăsta e ca o anchetă. În una din cărțile sale, a inserat în amintirile unui intelectual și scena de la anchetarea acestuia, de mult, cînd ar fi spus: "Domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
evenimentelor trăite în chip nemijlocit.) 4 iunie Observația Hannei Arendt că "plebea", the mob ("gloata", "vulgul"), spre deosebire de "popor", este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale, este scursura acestora, și tocmai ea este vânată și manipulată de haimanalele politice care o flatează și în care plebea, apoi, se recunoaște. Prin acest pact făcut între declasații societății și cinicii guralivi este apoi zdrobit și aliniat poporul, componenta onestă a societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Însă, Cano se trezi spunînd că ține cu Sport Boys, o echipă din Callao. Încercă să organizeze un grup de suporteri, dar nu l-a sprijinit nimeni. Unii au Început să șușotească despre cei de la Sport Boys că erau niște haimanale din port și cînd s-au uitat la Cano și-au dat seama că purta o cravată foarte veche și că avea ceva special, În orice caz nu era ca toți ceilalți. Fiindcă n-a putut să se apere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timp de o clipă deveniră complici. Apoi contemplară Împreună spectacolul pe care-l oferea piața din fața Arenei: nelipsiții marinari nord-americani ori francezi care veneau beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma lor strigînd mister și cerșind sau Încercând să le vîndă ceva sau să-i fure poșeta lui Susan; băiețandrii care vin cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mea! Mi-e de ajuns și chiar prea mult și nu mai am nevoie să-mi spui și tu ce trebuie să fac! Acum termină repede mîncarea și la culcare imediat! Sau vrei să mă ocup personal de concedierea acestor haimanale: Albinețu și tovarășii lui?! — Darling, eu cred că Albinețu ăsta s-ar putea să fie un om periculos... Arhitectul la modă făgădui să termine casa la toamnă. Susan Își petrecea toată ziua răsfoind reviste despre locuințe și grădini, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
porți, făcând preziceri mincinoase ? Mărturisește, jură-te că nu ai auzit niciun cuvânt despre păcatele străvechi ale acestei case ! Apoi, își amintește că Apolo a pedepsit-o să-i fie respinse prevestirile : A trebuit s-aud că mi se spune „haimanaua”, ca unei ghicitoare de răspântii, ca unei biete cerșetoare hămesite. Ea se resemnează cu lipsa de ecou a cuvintelor sale : De-mi dați sau nu crezare, mi-e totuna. Ceea ce trebuie se va-ntâmpla, iar tu, cuprins de milă, vei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sau să-și rezolve unele probleme personale. Este autor a cincisprezece cărți de poezie. Poemele lui au fost traduse în peste 25 de limbi. Cum se va constata din acest dialog, are un adevărat cult pentru poezia lui Dylan Thomas, "haimana prin New York și trântor prin Swansea, un geniu burtos și un pilangiu evanghelic, veșnic cu un chiștoc prins în colțul gurii" (Stuart Kelly). În mare, acesta ar fi/este portretul din cuvinte făcut lui Stanley H. Barkan, cel care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lui. Vine să te vadă mâine. O luminiță de aducere-aminte, ca sideful aruncat pe o plajă nisipoasă, se aprinse fugar în ochii lui Ralph. O să aducă și câinele? Pe Rover n-or să lase să intre, mă tem. Nu primesc haimanale ca el. Ralph zâmbi și păru că vrea să se ridice. Poate că voia să meargă la o plimbare. Jack sări să-l ajute, simțind în acel moment un miros puternic, acru, de urină stătută. — Îmi pare rău, Jack. Ralph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
m-a luat de mână într-o după-amiază, m-a scos pe stradă și m-a dus până la micul cimitir din cartierul nostru, un cimitir aproape părăsit, năpădit de ierburi și de păsări. Intrasem de multe ori acolo, cu celelalte haimanale cu care mă înhăitasem, cum zicea tata, să ne jucăm printre morminte, dar niciodată nu-mi trecuse prin cap să pătrund singur. Dar ziua aceea mă aștepta să mă împartă în două ființe, una care eram și una care vroiam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de care vorbea lumea, ce mai, aproape o celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, "nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?" Nu, n-am înțeles", i-am replicat obraznic. "Cum n-ai înțeles?" s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: "Numele pe care-l porți tu nu e
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întâmpinare și nu-și face simțită prezența, iar ea e convinsă că e singură în casă, până dă cu ochii de el și tresare, i se ridică un nod de lângă inimă până în gât, dar îi și place. Aha, nu umbli haimana! De fiecare dată îi spune același lucru, încât chiar și atunci când uită să-l spună e ca și cum l-ar fi spus și vorbele răsună în capetele amândorura. Andrei Vlădescu o privește cum se învârte după ibric, zahăr și cafea, prelungind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre? Am fost leneș, dar el m-a iubit. Privirea lui de plumb era numai oblonul ce acoperea o duioasă iubire pentru haimanaua de treisprezece ani, pentru nepăsătorul de optsprezece și mai târziu pentru nefericitul semiconștient de douăzeci de ani, cu toate drumurile închise. Azi încă, două decenii de când m-am împotrivit cu încăpățânare să-i privesc chipul pentru totdeauna adormit, surâsul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ne despartă, căci plecam de acasă și uitam să mai revin. Dar la urma urmelor, tot cununată cu mine a rămas până în ziua de azi. Degeaba îi bagă în cap neamurile că e tânără încă, și că scăpată de o haimana, și-ar mai putea face un rost în viață. Trec pe la dânsa numai pentru rufărie și la plecare o sărut pe frunte ca pe mama...” ...„Afară se făcuse ziuă, cu zarea fumurie și cerul verde spălăcit”, încheie povestea pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis, mai am și alte slăbiciuni. Bunăoară atunci când trebuie neapărat să plâng, zic „scârț”, mă așez pe joben și scot panglici pe nas și pe gură. După fiecare spectacol, cam de felul ăsta, mă bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Nu mă judeca greșit, fiule. Nu sunt un om rău, dar nu pot îndura la nesfârșit. De zece ani tot încerc să fac din Paradisul Vânzătorilor o organizație respectabilă. Dar nu-i ușor. Oamenii cred că negustoria mea-i pentru haimanale. E-o mare problemă să găsesc vânzători serioși. Și când fac rost de unul, de îndată ce iese cu marfa, îl jefuiesc golanii. Cum de-ți trimite Dumnezeu atâtea greutăți pe cap? — Nu trebuie să cercetăm căile Sale. — Poate că nu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca vânzător de crenvurști! Dă-o naibii! croncăni Santa. Cum adică vânzător de crenvurști? Vrei să zici, afară pe stradă? — Afară, pe stradă, dragă, ca o haimana. — Chiar haimana, fetițo. Ba și mai rău! Am citit uneori prin jurnal note de la poliție. Toți sunt o șleahtă de vagabonzi! — Nu-i groaznic? — Cineva ar trebui să-i dea băiatului ăstuia un pumn zdravăn în nas. — Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]