26,356 matches
-
rătăceam pe dealuri, fără țel. Îndrăgostit de liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea de oglindă nesfârșită a câmpului ars de secetă pe care nu se ivea nici un chip de
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
orizontală În echilibru fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
îi pîlpîia glasul cum o lumînare) și oare ai putea-o uita pe cățeaua Cuța masivă și domoală aidoma unui deal? atîția morți în preajma cărora devii mai tînăr tot mai timid nu-ți mai stau la-ndemînă nici vorbele cum o haină care se-ncheie cu greu privești năuc bărbații și femeile trecînd pe stradă (anul acesta sunt la modă sandalele romane) cu picioarele goale proaspete ca apa Gilortului aripile ventilatoarelor feliază văzduhul ca pe-o pîine cuțitele se-ascut de-acum
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
O treabă de luzări, prostovani Ce n-aveau avioane, video, celulare... Modele depășite, cu softuri de copii, Care-au trăit degeaba atîtea mii de ani. Care credeau în vise: simplă defragmentare A creierului, overloaded peste zi. În Pivniță Înconjurați de haine vechi și de saltele, Mustind de jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog, ameninț, plîng... Îți
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
bine era și marius ianuș acolo cu fața lui de pușcăriaș scria un poem, amărâtul naibii se uita la țicnitul care ardea și scria un poem mie îmi venea să urlu nimănui nu-i trecea prin minte să arunce o haină peste tâmpitu ăla mi-am scos-o pe a mea iar hienele de la televiziune nu au ratat momentul acum eram peste el mirosea grețos a carne arsă, a fum în câteva zeci de secunde eram dat la o parte iar
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
scriind poemul și țin minte că i-aș fi înfipt creionul ăla-n jugulară l-aș fi făcut să-și răcnească poemul în gura mare să îl audă lumea și să crape de rușine. mă simțeam ca un prost cu haina aia arsă țin minte că am rătăcit apoi prin cartier până dimineața fără să-mi mai fie frică. Liviu Dascălu s-a născut în Bârlad, la 16 septembrie 1977. A absolvit Filosofia la Iași - facultatea în 2001, masteratul în 2003
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are Întreaga lume la picioare. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Măicuța îndurărilor Măicuța întristărilor, Regina vindecărilor, acoperă cu haina ta cea îngerească arsura minții mele din focul relelor și vindec-o cu mila ta împărătească. Vino ca șoapta, vino ca suspinul și, cu un strop din slava ta, cea nelumească, alină-mi chinul și-ndreaptă mintea mea. Vino ca
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
cum mi se băgase pe sub piele și-n patul propriei mele soții de ce l-am ras cu atâta atenție ar fi meritat să-l mai și tai din când în când cu mâna lui tremurândă l-am și îmbrăcat cu hainele mele din dulapul meu și l-am dus să se uite la actele mele de identitate care-l arătau tot pe el poliția română falsifică acte striga el în numele meu și până la urmă dacă stau să mă gândesc mai bine
substituirea sau pe cine rad eu dimineața și cine mă rade by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/5479_a_6804]
-
nu-mi pot stăpâni nici răsuflarea - Atâtea ghirlande de dușmani la gâtul atâtor cimitire? Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima mea Așa cum scoți ghimpii din labele unei sălbăticiuni 2) Dumnezeu își încordează arcul. Săgeata Lui îmi înșfacă haina Și mă plimbă pe cer Dedesuptul meu îngerii saltă acoperișurile clădirilor Ca pe capacele unor bomboniere Văd casele în care am mințit și am fost mințit Încăperile în care am înșelat și am fost înșelat Coridoarele pe care aproape am
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime *** Euridice e aici, se încruntă, îmi spală hainele, mi-a făcut copii, e concretă, doar uneori o senzație de ceață o ascunde, dar asta e doar o părere, se mută în senzațiile mele, într-un fel de suc al zilelor trecute, se ascunde acolo și cred că stă
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
voi fi. Si totuși ai fixat Bunăvestirea Fără să mă întrebi. Sau, poate, n-ai fost nici tu întrebată? Ai fost și tu pusă În fața faptului împlinit? La urma urmei, Ce-aș fi putut hotărî Înotând în lichidul amiotic, Iubind Haina de carne fierbinte Care se pregătea să mă dezbrace, Să mă asvârle în lume Gol, Învelit ca-ntr-o placentă-n poveste... Spune drept: ți-era frică de mine? De felul amenințător în care creșteam În adâncul tău, înlocuindu-te
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
De lângă o catedrală din secolul XI Pe care o privesc fără să o vadă, Pentru că se gândesc la altceva Si fără să se întrebe Cine este cel ce a locuit cândva Într-o casă atât de mare. dulce confuzie Port hainele tale, Pe care corpul meu le ocupă Mirându-se de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
vadă, Pentru că se gândesc la altceva Si fără să se întrebe Cine este cel ce a locuit cândva Într-o casă atât de mare. dulce confuzie Port hainele tale, Pe care corpul meu le ocupă Mirându-se de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu ai crezut. Fă-mă și pe mine să cred, Lasă lumina ta să
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
de mare. dulce confuzie Port hainele tale, Pe care corpul meu le ocupă Mirându-se de potrivire Si hainele se miră Ca și cum chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu ai crezut. Fă-mă și pe mine să cred, Lasă lumina ta să mă aprindă Si hainele să se miște singure, Zărindu-se pe la cusături Strălucirea sâmburelui Trecut dintr-un secol într-altul.
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
chiar tu ai fi revenit - Dulce confuzie Menită s-ascundă Sâmburele trecut dintr-un secol într-altul. Port hainele tale pe străzile unde tu ai crezut. Fă-mă și pe mine să cred, Lasă lumina ta să mă aprindă Si hainele să se miște singure, Zărindu-se pe la cusături Strălucirea sâmburelui Trecut dintr-un secol într-altul.
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
nelegiuirile împăraților vor rezista mi se pare că nu aceasta e problema vieții noastre traăiesc în eroare fără a imagina un cerc în jurul tăcerii cînd vine arșița se adîncește muntele în jocul celor apropiați gesturile dispar spre izvorul din piatră haina ta are textura unui denunț inovația își propagă sensul prin ce s-a întîmplat cîndva simpla transcriere e sprijinirea unui trandafir de un obiect artistic prin care suflă vîntul am ales un loc de unde se vede sfîrșitul drumului dinspre marele
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
într-un tatuaj decupat de pe pielea de sub care Dumnezeu a ieșit pentru ultima oară, nici el nu mai poate suporta fărămițat în ochii celor care-l privesc prin sita prin care el i-a cernut, plictisit ca o umbră sub haine de împrumut, om ca toți oamenii se face nevăzut și nevăzut rămîne - (această imagine stă ca o fotografie între alte o mie de fotografii, nimeni n-o vede, nici măcar eu, care am descris pînă acum orice detaliu din această vizuină
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și cămașă de miere și pantofi de lapte și haină de lapte cînd timpul e bun nu-ntorc nimănui spatele și mai cu seamă nu-mi ascund nimănui fața cînd timpul e foarte bun cînd timpul bun e cel mai bun sînt pregătit să muște din mine cu drag toate
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
Adrian Alui Gheorghe Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre nord, pe acolo pe unde intrau în oraș Învingătorii. Toți îl loveau cu coji de fructe, cu semințe de vorbe, El le prindea din zbor, multă poftă de viață îți trebuie Ca să pui în
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
oscioare pe care firișoarele de viață Stau ca viermii care se visează fluturi. Cu limba pe aer scria Cîntecul pe care oamenii îl așteptau ca pe-o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
amușinau cu boturile lor cerul; O, '................! Cerul era umed, igrasios, îngerii se dezlipeau Ca abțibildurile lipite provizoriu Cu limba, Lunecau de pe înălțimile rugăciunii Ca de pe tobogan Oamenii îi îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe acolo pe unde ieșeau din oraș Învinșii. În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]