1,498 matches
-
mute domiciliul, inundat odată cu topirea zăpezilor. Lupino nu se lăsă înșelat. Doar pentru că nu le întîlnise, nu însemna că nu erau pe undeva, prin zonă. Își dădu seama că tactica de evitare, lecție vitală pe care și-o însușise în haită, nu avea să dea prea multe roade. De data asta, deplasarea fără a-și deranja semenii nu era prioritară. Greșise cînd alesese să înainteze prin zonele-tampon dintre teritorii. În felul acesta ocolea necazurile, e drept, dar avea nevoie să întîlnească
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
concluzii! Ascultă-mă pînă la capăt. Privirea lupului căpătă culoare. Mulți dintre noi și-au amintit de tine. Tu trebuie să fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-a găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit în familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese ochii pe el și se pregătea să-i facă de petrecanie. Era să ajung prada unui rîs? Acum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
consultat unii cu alții ca să știm încotro să te îndrumăm. Și ați găsit... Nu, de găsit n-am găsit noi. Va trebui să cauți tu și să găsești singur. Ascultă aici: cam la vremea la care tu "uceniceai" deja în haită, un animal înfiorător la vedere și-a făcut veacul la marginea dinspre răsărit a pădurii acesteia. Biet suflet: înfățișarea îi era atît de înspăimîntătoare, încît mamele își ascundeau odraslele din calea lui, ca să nu rămînă speriate pentru toată viața; era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era aproape sigur că-i încă primăvară. Cum aveau s-o scoată la capăt dacă și vara avea să fie la fel? Căldura îi înnebunise pe toți. Diminuîndu-le forțele, îi făcuse, în schimb, mai irascibili și mai violenți. Apropierea de haitele de lupi devenise pentru Lupino extrem de periculoasă. Fără să mai țină cont de vîrstă, de rang, de rolul deținut în cadrul haitei, săreau toți să-i pedepsească obrăznicia de a se fi apropiat și să-l alunge. Lupino reușise să-și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fel? Căldura îi înnebunise pe toți. Diminuîndu-le forțele, îi făcuse, în schimb, mai irascibili și mai violenți. Apropierea de haitele de lupi devenise pentru Lupino extrem de periculoasă. Fără să mai țină cont de vîrstă, de rang, de rolul deținut în cadrul haitei, săreau toți să-i pedepsească obrăznicia de a se fi apropiat și să-l alunge. Lupino reușise să-și păstreze mintea limpede. În schimb, fizic, se resimțea. Atîtea confruntări, atîta mers fără odihnă... Puiandrul se mai înălțase, ajungînd acum de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
i se conturau ostentativ sub blana colbuită. Noroc de mușchi, pentru că altfel ar fi fost doar piele și os. Înfățișarea lui nu mai păstra nici o urmă a copilului rotunjor care fusese. Probabil că dacă ar fi întîlnit vreun membru al haitei sale, ar fi durat ceva timp pînă să fie recunoscut. Privirea, singura rămasă cea dintotdeauna, senină și înflăcărată deopotrivă, l-ar fi dat de gol. Desigur, Lupino nu era nici conștient, nici preocupat de acest aspect. Ceea ce-l rodea cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F usese de-a dreptul copil cînd își imaginase că, rupîndu-se de haita care-l găzduia, avea să umble încoace și-ncolo cîtva timp (un sfert de anotimp sau, cel mult, jumătate), drum la capătul căruia aveau să-l aștepte, cu inima deschisă, părinții lui. Fusese rupt de realitate. Era, iată, plecat de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la destinatarii chemărilor lui... Dar unul era Lupino. Și acel Lupino n-a abandonat vreodată numai pentru că încercarea s-a dovedit a fi surprinzător de grea. Și nu avea de gînd să o facă acum. Nu se putea întoarce la haită așa cum plecase. Cu forțe proaspete, mări pasul. După calculele lui, doar o zi îl mai despărțea de lupul înțelept. Părea ca apropierea să fie cu noroc. Undeva, în zarea îndepărtată, neguri promițătoare se întindeau spre răsărit și spre apus, deopotrivă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă dreaptă, și-i învinsesem. Alții nu avuseseră curaj să încerce măcar să-mi țină piept. Dar acum se uniseră toți. Din trei haite diferite se adunaseră, nemernicii. Pentru o cauză dreaptă nu s-ar fi putut pune de acord. Dar, ca să mă înfrunte pe mine, să mă atace mișelește, fără să-mi lase demnitatea de a mă apăra, s-au înțeles... Nu știu cum gîndești
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino?! Formau, de bună seamă, o echipă indestructibilă. Străbătură pădurile, mergînd voinicește, preț de cîteva zile. Nici nu realizau trecerea timpului. Întîmplări inedite, noi și noi amintiri venite din trecut, le țineau companie. Rîdeau împreună de isprăvile puiuților năbădăioși din haita în care crescuse Lupino, sau se întristau, deopotrivă, cînd își răscoleau sufletele rănite. Uneori, simțeau nevoia să tacă și să-și asculte propriile gînduri, și atunci nu se sfiau să înainteze în deplină liniște. Altă dată, Lupino se oprea extaziat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe Lupino printre copaci, cum îl acceptase, cum îl crescuse ca pe propriul său fiu. Încercă din nou copleșitoarele emoții care-l descumpăniseră atît de tare la plecarea puiandrului, amarul zilelor care urmaseră, dorul lui și al celorlalți membri ai haitei. Cînd crezi că le-ai văzut pe toate în viață, tot se mai găsește ceva care să te surprindă", concluzionă, rememorînd, încă uimit, cum, treptat, chiar lupii tineri începuseră să regrete plecarea lui Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino, Arus avusese timp să chibzuiască. Un pui de lup, abia zburătăcit, își găsise tăria și curajul necesare pentru a acționa după chemarea inimii. Era un exemplu pe care nu-l putea ignora. Acum, el, conducătorul, trebuia să-și adune haita, să pornească la luptă pentru a-și recăpăta drepturile pe care le avuseseră altădată. Ar fi fost un semn de lașitate să lase asta în seama generațiilor ce aveau să vină. Găsise, iată, răspunsul la frămîntările sale. Fără să stea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina pe camarazii lui Lupino cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi aruncă șefului haitei priviri amenințătoare. Era descumpănită. Întoarse iarăși capul spre Lupino, îmbrățișîndu-l cu privirea ei caldă, care i se înăsprise pentru o clipă: aștepta lămuriri. Venise timpul ca Arus să vorbească. E vremea răzbunării noastre acum. Ai fost despărțită de copilul tău
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
șoptindu-i apoi tandre cuvinte de consolare și iubire. Lupino aștepta indicațiile căpeteniei, încrezător în judecata acestuia. Oricare i-ar fi fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul haitei mele dacă mi-aș pune mintea cu un pui. Spune, lupoaico, cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul haitei mele dacă mi-aș pune mintea cu un pui. Spune, lupoaico, cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita lor ni l-a făcut, mormăi mai mult pentru sine. Doi Oameni pot trăi aici, la marginea pădurii noastre, fără să ne deranjeze prea mult, adăugă. Apoi, cu voce tare, anunță: Îi vom lăsa în pace! Lupino înclină privirea, copleșit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
noua viață care sta să-nceapă. O făptură minunată, căreia-i dusese dorul neîntrerupt, la care-și lăsase o parte din suflet cînd plecase și pe care-o regăsise mai prietenoasă, mai înțeleaptă, mai frumoasă. Acum ea era Hana, mîndria haitei. Și cine știe? Avea să devină, poate, într-o bună zi, Hana lui, a lui Lupino, a neînfricatului lup legendar... Cuprins Odată, demult. Filă de poveste / 5 CAPITOLUL 1 Lupino și haita / 11 CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului și ale prezentului
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înțeleaptă, mai frumoasă. Acum ea era Hana, mîndria haitei. Și cine știe? Avea să devină, poate, într-o bună zi, Hana lui, a lui Lupino, a neînfricatului lup legendar... Cuprins Odată, demult. Filă de poveste / 5 CAPITOLUL 1 Lupino și haita / 11 CAPITOLUL 2 Umbrele trecutului și ale prezentului / 23 CAPITOLUL 3 Hotărîrea / 32 CAPITOLUL 4 Plecarea / 41 CAPITOLUL 5 Istoria se repetă. Părinții / 45 CAPITOLUL 6 La drum / 52 CAPITOLUL 7. Dispariția / 63 CAPITOLUL 8. Prima zi.../ 70 CAPITOLUL 9
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trei oameni foarte apropiați: Tata, „Unchiul” Gh. Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul antibolșevic, ultimii doi având și „stagiu complet” în temnițele comuniste. Era dorința de a-l împușca pe N. Ceaușescu, „lupul sur” din respectiva proză, capul haitei la ale cărei „pofte tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel” (ed. cit., pag. 140). „Vânătoarea” cade în sarcina celor tineri (cum se va întâmpla și în decembrie 1989), pe când eroul care incită la uciderea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
folosi la nimic, dacă l-ar avea, nici măcar permisul ridicat în '52, în urma unui denunț răuvoitor. Vânatul s-a împuținat, unii tovarăși de odinioară au murit, alții s-au risipit prin țară, așa că aproape nu regretă. Se înmulțise în schimb haita flămândă, bălegarul ei te întâmpina pe potecile mai retrase, dar îl găseai și în praful drumului mare! La poftele-i tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel... Dar cu cine să-l organizeze? Pe cine
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mușcă noaptea.Se înmulțesc prea repede ? Sunt clonați ? E o conspirație a iubitorilor de animale ?... Nu ! Sunt aduși din sudul țării.La început sunt dezorientați. Apoi,maidanezii “riverani” îi lătra și-i pun pe fugă.Mai târziu se coalizează în haite. Au apărut boli noi printre câinii comunitari. Incet,încet sunt integrați în decor.Unii răman “citadini”,alții ajung în mediul “folcloric”. Lângă blocuri fac alianțe cu pisicile. Inadaptații devin “rutieri” pe DN 24. Aici se joacă ruleta rusească printre camioane
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lancea intră în carne, după ce străpunge platoșa. Acum este soare, amice, însă un pic mai târziu - o să vezi că am dreptate, nu dau greș atunci când este vorba despre chestii de-astea, am căpătat experiență își va trimite moartea norii cenușii, haite întregi. Miza este batista frumoasei domnițe, presupun... Aș zice că miza este chiar viața, dar încă nu te-ai dumirit pe de-a-ntregul, așa că îți las timp pentru revizuirea acestei atitudini sceptice. Uită-te în jur, plimbă-te prin cetate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ca o fată părăsită. Toți vor aplauda, vor suferi alături de învinși, se vor bucura atunci când moartea își va lua porția. Una consistentă, de altfel. Vrei să vezi sânge? Vrei să simți mirosul fricii? Deasupra cetății se buluceau câțiva nori cenușii. Haitele morții? Îl privi pe pictor drept în ochi. Sânge sau vopsea, amice? Frică sau emoția spectatorului care reușește să intre în scenariul scris de niște meseriași plătiți foarte bine pentru asta? Încă îți păstrezi scepticismul, amice... Hai să mergem, atunci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
au fost traduse doar în maghiară. În al doilea rând, această inițiativă vine exact în momentul în care eu am sentimentul foarte puternic al ne-desăvârșirii. Pe lângă aceste efecte pozitive, am descoperit însă și altele negative. Am fost aruncat în mijlocul haitei de invidioși care sunt foarte mulți și care cred că am făcut pe dracu-n patru ca să ajung printre cei cinci nominalizați, deși eu nu concurez cu nimeni, eu am culoarul meu. Iar cea mai bună armă a acestora este
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]