1,981 matches
-
slăbiciune, În care ești? -Cu gree-uu. Fă-ce-am câ-țivaaa pașiii și mă odihnea-mmm. Am crezut că o să moo-r. -Unde ai locuit de când ai dispărut, hidră de apă curgătoare? Te-a lăsat inima să mă părăsești fără veste? Nu vezi În ce hal ai ajuns? -Am vr-uut să mor depar-te de ghe-touu. Ca un câinee vagabond lângă un mai-da-n pără-ssit.... Antoniu Îl ajută să se ridice În capul oaselor, așezându-i cu grijă picioarele pe pământ, lângă pat și vârându-i-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cunoscut-o și tu. — Doar am făcut cunoștință cu ea, am spus, deși mare lucru nu-mi amintesc despre ea. E fix genul de femeie-cadru universitar, după părerea mea. Cum de ajung toate femeile astea să arate într-un asemenea hal? — Toate! exclamă Georgie râzând. Și eu fac parte dintre ele, iubitule! Oricum, e o persoană cu multă forță, fără îndoială. — Și tu ești o persoană cu multă forță și nu arăți ca o căpiță de fân. — Eu? spuse Georgie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ai îndurerat pe amândoi și suntem amândoi preocupați de soarta ta. Pentru noi, dar și pentru tine, trebuie să stai de vorbă cu noi și să o faci cât se poate de sincer. — Cum ai putut să mă minți în halul ăsta, Martin? zise Antonia, reușind în sfârșit să se uite la mine. Se oprise din plâns și era mai liniștită acum. Am rămas uluită, continuă ea. Sigur că mai mint și eu câteodată, dar pe tine te consideram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în mintea mea explicația suferinței mele. Era ceva nou și în același timp, fapt pe care l-am priceput chiar în clipa aceea, ceva îngrozitor. Durerea mea putea fi comparată doar cu aceea cauzată de o boală incurabilă. În așa hal îmi tremurau mâinile încât abia la a treia încercare am reușit să formez corect numărul din Pelham Crescent. Mi-a răspuns slujnica. Doctorul Anderson și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și domnișoara Hernshaw, care și de data asta erau la curent cu situația mea înainte de a le informa eu, îmbinaseră cu mult tact felicitările discrete cu atenția respectuoasă. Acceptau convențiile fără a se preface, însă, că nu observă în ce hal de dărâmat și amărât sunt. Erau pline de atenție față de mine și, în general, mă tratau ca pe un om bolnav, totodată arătându-și bucuria de a mă vedea din nou la lucru într-o manieră care, venind din partea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pâlnie din mâini și trase cu urechea. — Cântece de luptă menșevice. Ne protejează astea de teroarea soarelui? Am dat din umeri și l-am Întrebat dacă s-a descurcat În apartamentul Dorei. Abia acum și-a dat seama În ce hal eram. Arătându-i rănile, i-am explicat ce mi se Întâmplase. — Și nu ți-au luat nimic? — Doar smalțul de pe față, i-am răspuns, așezându-mă la birou. Din cauza buzelor umflate vorbeam dificil. Am Încercat să le dau la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu ceva ce i-am spus? Sau poate că el era cel care nu-mi spusese tot adevărul despre Dora. M-am blestemat În gând pentru berile băute la Crama Albastră. Dacă nu m-ar fi durut capul Într-un hal fără de hal, eram sigur că mi-aș fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta cu vizitatorul care răsfoia documentele. Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce i-am spus? Sau poate că el era cel care nu-mi spusese tot adevărul despre Dora. M-am blestemat În gând pentru berile băute la Crama Albastră. Dacă nu m-ar fi durut capul Într-un hal fără de hal, eram sigur că mi-aș fi dat seama dacă ceva nu era În regulă. Iritat, am ridicat privirea și am observat că Röser discuta cu vizitatorul care răsfoia documentele. Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că erau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici o treabă cu geniul orașului. Totuși, dacă vroia să ne facă o vizită, nu l-ar fi deranjat să schimbe câteva vorbe cu ea. — Frate, mormăi, lăsând pernele pe care le cărase până aici, e ca dracu’ să trăiești În halu’ ăsta! Ieșind din nou pe coridor, Ivan era pe punctul de a-i descrie situația și mamei lui, care aștepta la parter, cu privirea Îndreptată În sus, prin golul creat de balustrada sinuoasă, când l-am tras Înăuntru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii? Cine mi-a luat pălăria?“ Asemenea atâtor bărbați evrei din generația lui, care își slujeau familiile într-un mod atât de feroce și de autodistructiv, tata le slujea pe mama, pe soră-mea Hannah, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o să te mai batem la cap? Doctore Spielvogel, o singură viață am și-o trăiesc în miezul unui banc cu evrei. Eu sunt fiul din acest banc cu evrei - numai că ăsta nu-i banc! Cine ne-a ciuntit în halul ăsta, rogu-te frumos? Cine ne-a făcut așa de morbizi și isterici și slabi? De ce, de ce-o țin tot pe-a lor cu țipetele astea gen „Ai grijă! Nu face asta! Alex - nu!“ și de ce, singur-cuc în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe placul părinților, iar când e singur se trage de puță! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pună mâna pe ceea ce am zis că-i al meu! Din păcate, eram mult prea emotiv la bătaie ca să prind echipa liceului. La testele de selecție pentru lotul elevilor din anul întâi mă balansam prea tare și ratam în așa hal mingile tari, încât, până la urmă, antrenorul m-a luat deoparte și m-a întrebat ironic: — Măi, flăcău, tu chiar nu porți ochelari? - și mi-a dat papucii. Dar în ce formă eram! Ce stil aveam! Iar în campionatul de softball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
conchide ea, fiindcă: — Alexander e băiat mare, Jack, are dreptul să hotărască singur, i-am spus asta dintotdeauna. Ce-ai făcut tu dintotdeauna? Ce-a zis? Ah, de ce-i tot dau înainte cu astea? La ce bun să fiu în halul ăsta de obsedat? La ce bun să fiu așa obtuz? De ce să nu iau lucrurile în glumă, ca Sam Levenson, să râd de toți și de toate - păi, nu? Da’ stai să termin. Urcă, așadar, în taxi. — Pupă-l, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cucoana are dreptate! — Hai, fă frumușel pișulică, bubale, fă un pișulică mumos pentru mămica - îmi cântă ea în timp ce, de fapt, ceea ce fac eu acolo, în picioare, cu mâna ei pe ciucălăul meu, reprezintă, după toate probabilitățile, viitorul meu. Imaginează-ți! Hal de situație ridicolă! Uite-așa se plămădește caracterul cuiva, uite-așa se modelează un destin... sau, vai, poate că nu... Oricum, în caz că informația asta are vreo importanță, niciodată nu pot, pur și simplu, să-mi golesc udul în prezența cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
are patru litere! Au trecut deja două luni de la agațamentul de pe Lexington Avenue și, vezi tu, aceleași torente de sentimente mă târăsc în voia lor: pe de-o parte, dorința, dorința delirantă (de când mă știu nu m-am abandonat în halul ăsta în brațele unei femei!) și, pe de altă parte, ceva ce a aduce tare de tot a dispreț. A punere la punct. Nu mai departe decât cu câteva zile mai înainte făcuserăm o excursie în Vermont, în weekend-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
talpa sandalei în pieptul meu. Sau poate c-o să-mi tragă o bătută soră cu moartea. Mi-am adus aminte de vremurile când eram un mic școlar ce-și prindea în caiet rezerve de hârtie. Cum de-am ajuns în halul ăsta? — „Impotent în Israel, la-la-laaaa“, am început eu pe melodia Cântecului de leagăn din Țara păsărilor. — Iar te ții de bancuri? — Iar. Și iar și iar. De ce să fiu nemulțumit de viața mea? La care ea a zis o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe Lauren decât să poarte un rubin indian inestimabil atunci când era În pat. — Poate că ar trebui să o invit pe Tinsley Încoace, ca În felul ăsta să mai stea la umbră. E nebună să se expună la soare În halul ăsta, spuse Lauren, puțin mai târziu. Trebuie că divorțul e de vină. Tinsley crede că se distrează, dar, de fapt, e din ce În ce mai dusă cu pluta. Acum a ajuns să-și schimbe costumul de baie de șapte ori pe zi, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mi-am spus În sinea mea. Și apoi, Lauren Îmi spusese ceva groaznic despre bărbați care se poartă cu și mai multă afecțiune față de soțiile lor exact atunci când calcă strâmb. Trebuia să mă conving singură. Vă puteți imagina În ce hal eram când am ajuns la MOMA la 6 fără 10 și am văzut coada care șerpuia de-a lungul străzii 53, până pe Sixth Avenue. Sute de iubitori de artă nerăbdători stăteau liniștiți - ba nu, de-a dreptul fericiți - la coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care le-ați achiziționat recent, vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“, zice anunțul. După care dă un număr de telefon unde puteți suna, dar degeaba. Pielea de pe gâtul lui dom’ sergent atârnă într-un asemenea hal, încât, dacă-l apuci de ea, când îi dai drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în New York să existe toate păsările pomenite de Shakespeare. Și, în telefon, Stridie zice: — Nu, stimate domn, numele dumneavoastră va rămâne strict confidențial. Helen închide clapeta telefonului, își acoperă nasul și gura cu mâna înmănușată și zice: — Ce pute în halul ăsta? — Sardele-cenușii moarte. Din 1921, de când au refăcut canalul Welland, pentru a dezvolta traficul naval în zona cascadei Niagara, zice, lipitoarea de mare a infestat complet Marile Lacuri. Paraziții ăștia sug sângele peștilor mari, cum ar fi pătrăvul și somonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă sparge o altă bășică. Lichidul galben împroașcă o mică explozie și pe prosop ajunge jumătate dintr-un coș de fabrică. Îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și fiere. Îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, că te-am făcut! Tot trupul mi se strânge într-un spasm scăldat în sudori. Helen zice: — Chiar credeai că mami ar putea să cadă în limbă după tine în halul ăsta? Și c-o să-și arunce căcatele ei de bijuterii scumpe? Râde, și sângele și soda caustică îi bolborosesc în gâtlej. Chiar credeai că mami ar fi în stare să-și mestece căcaturile ei de diamante pentru că tu n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit oftează soția, observînd cum copilul scoate mîncarea din gură, întinzînd mîna spre gura tatălui și, dacă acesta nu o ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii sau al hainei. Să mănînce, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]