204 matches
-
dârz, sfătos și fatalist. Povestirile din Falimentul proprietății Chistol et Company (1981) prezintă lumea unei așezări rurale care ascunde mari drame, configurată pe dimensiuni atemporale, cu propensiuni în fabulos și exotic. Cartea probează posibilitățile autorului prin performanțe în realizarea miracolului halucinatoriu (Pasărea din vis), a hibridului om-animal (A doua înfrângere a lui Ion Roteanu), a fantasticului care relativizează spațiul și timpul (Chiriașii de la Casa șchiopului), a alegoriei privind creatorul și creația (Capcana albă). V. se situează astfel evident pe direcția scrisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
sociologică. Când însă e vorba de a evoca priveliștea siberiană, C. Stere capătă un patos extraordinar. Fără ca paleta să-i fie bogată și vocabularul afară din comun, el are o înfricoșare religioasă de geologicul pur, care-i dă o percepție halucinatorie a singurătăților virgine. G. CĂLINESCU SCRIERI: În voia valurilor (Icoane din Siberia), București, [1916]; Patru zile în Ardeal, București, [1916]; România și războiul european, Iași, 1915; Marele război și politica României, București, 1918; În literatură, Iași, 1921; Un caz de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Dimisianu, Onirismul subversiv, RL, 1992, 10; Un roman în dezbatere: „Nunțile necesare”, CNT, 1992, 17 (semnează Ioan Groșan, Traian T. Coșovei, Florin Sicoie, Gheorghe Iova); Cornel Ungureanu, Țepeneag și ai săi, O, 1992, 20; Corin Braga, Onirism estetic și onirism halucinatoriu, RL, 1992, 21; Florin Manolescu, Miorița în versiunea postmodernă, LCF, 1992, 21; Ioan Urcan, Apocalipsa mioritică, APF, 1992, 5; Mihaela Ursa, Exerciții de zbor și arta fugii, APF, 1992, 5; Fevronia Novac, Singurătatea autorului, RL, 1992, 26; Gheorghe Iova, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
dureroasă." Comparația cu doliul introduce în ecuație morbiditatea, căreia melancolicul i se consacră. Freud explică doliul printr-o rezistență la retragerea libidoului în absența, la dispariția obiectului iubit, conducând în anumite situații la "o menținere a obiectului printr-o psihoză halucinatorie a dorinței"378. În cazul melancoliei, cea mai actualizată este situația în care obiectul nu a murit în mod real, ci "a fost pierdut ca obiect al iubirii"379, iar în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]