748 matches
-
3-4; Mircea Anghelescu, Dicționare..., LCF, 1996, 42; Al. Săndulescu, „Dicționarul presei literare românești”, RL, 1997, 3; Săluc Horvat, Presa literară românească, TR, 1997, 22; Gh. Bulgăr, Presa literară în istoria modernă a românilor, LCF, 1997, 25, 26; Iordan Datcu, Ion Hangiu și presa literară, RL, 1999, 8; Constantin Parfene, Un manager abil al presei literar-științifice, CL, 1999, 7. I.O.
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
revistă apărută la București, trimestrial, începând din 1972. Editată de Societatea de Științe Filologice din România, în primii ani a fost tipărită sub îngrijirea unui colectiv din care făceau parte Al. Bistrițeanu (redactor responsabil), Mircea Frânculescu (redactor), Emil Giurgiuca, Ion Hangiu, G.G. Ursu, profesori de liceu și elevi (Diana Adamek, Liviu Papadima, Florin Iaru). Din 1975 titlul se schimbă în „Limba și literatura română”, cu subtitlul „Revistă trimestrială pentru elevi”. Noua redacție, menționată în numărul 1/1978, este alcătuită din Ion
LIMBA SI LITERATURA PENTRU ELEVI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287814_a_289143]
-
G.G. Ursu, profesori de liceu și elevi (Diana Adamek, Liviu Papadima, Florin Iaru). Din 1975 titlul se schimbă în „Limba și literatura română”, cu subtitlul „Revistă trimestrială pentru elevi”. Noua redacție, menționată în numărul 1/1978, este alcătuită din Ion Hangiu, redactor-șef, Mircea Anghelescu și Mircea Frânculescu, redactori. Medalioane critice, analize literare și contribuții documentare semnează G.G. Ursu, Florin Mihăilescu, Al. Dima ( G. Călinescu estetician), Al. Balaci (Francesco Petrarca), Zoe Dumitrescu-Bușulenga (Tudor Vianu), D. Murărașu (Liviu Rebreanu), D. Micu (St
LIMBA SI LITERATURA PENTRU ELEVI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287814_a_289143]
-
fac parte Al. Bistrițeanu, Gh. Bulgăr și Emil Manu. În 1963 redactor responsabil devine Perpessicius și redactor adjunct - Emil Boldan, iar din 1965 funcția de redactor responsabil e îndeplinită succesiv de Al. Graur, Al. Dima, Boris Cazacu, Mircea Frânculescu, Ion Hangiu și Florentina Sâmihăian. Revista se adresează cadrelor didactice din învățământul mediu și superior, propunându-și să aducă „interpretări noi și, în parte, materiale necunoscute”. Rubricile obișnuite sunt „Lingvistică”, „Istorie și critică literară”, „Folclor literar”, iar în 1956 se adaugă „Texte
LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
Rebreanu după un veac, îngr. Mircea Zaciu, Cluj-Napoca, 1985; Ornea, Actualitatea, 145-150; George, Petreceri, 105-111; Niculae Gheran, Tânărul Rebreanu, București, 1986; Adrian Dinu Rachieru, Pe urmele lui Liviu Rebreanu, București, 1986; Centenar Liviu Rebreanu (1885-1985), îngr. Gheorghe Pârja, pref. Ion Hangiu, București, 1986; Râpeanu, Scriitori, 113-129; Cristea, Fereastra, 32-46; Dimisianu, Subiecte, 30-38; Drăgan, Clasici, 264-268; Popa, Clasici, 27-31; Liviu Rebreanu, îngr. și pref. Paul Dugneanu, București, 1987; Poetica romanului românesc, îngr. Mircea Regneală, pref. Radu G. Țeposu, București, 1987, 119-126, passim
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
arhaico-mitică, în care un leneș „Dănilaș cel poznaș” (un antierou aproape) alungă spre Bosfor leul care ucidea turmele bătrânei Vineri, apoi, vrând să se însoare cu „fata de apă”, zâna Dunării, dispare înghițit de valuri, iar Pentr-o puică de hangiu relatează, într-un limbaj plin de regionalisme, povestea unei trădări și a unei răzbunări haiducești, Sân Gheorghe Nou debordează de o imaginație hâtră, demitizantă, enormă. Plictisit să își joace rolul sacru-eroic, Sfântul Gheorghe coboară în lume, „la făgădău”, ca să bea
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
împărați „întocmai cu apostolii”), cea care născută prin anii 248-249 d.Hr., la Drepanum (numit mai târziu Elenopolis, astăzi Yalova) lângă Nicomedia în Bitinia (sau la Edessa, în Mesopotamia? sau în Naissus la sud de Dunăre?) ca fiică a unui hangiu, a devenit creștină în ultimii ani ai copilăriei și i-a infuzat, probabil, credința în Hristos și fiului ei (înrâurire ce ar explica suficient faimoasa convertire a împăratului din anul 337). Elena - descoperitoare mai târziu a „sfintelor leamne” și binefăcătoare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, A.[lexandru] (11.II.1875, Urziceni - 15.VIII.1954, București), poet și traducător. Este fiul Zeliei și al lui Leibu Moscovici, hangiu și negustor de coloniale. Prenumele la naștere era Solomon; va adopta oficial pseudonimul, ales, se pare, de I. L. Caragiale, cu prilejul publicării unui poem în „Epoca literară”, în 1896. Utilizase, la începuturile activității literare și publicistice, și alte pseudonime: Endymion
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
O mare sinteză, CNT, 1979, 51; Z. Ornea, „Dicționarul literaturii române” - un eveniment cultural, „Era socialistă”, 1979, 24; Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; C. Trandafir, O sinteză de amploare, ATN, 1980, 1; Hangiu, Dicț. presei rom., 36, 67, 154, passim; Z. Ornea, Iudaismul în estetica lui Fundoianu, RL, 1999, 48; Paul Cornea, Fundoianu inedit, „Cahiers Benjamin Fondane”, 2000-2001, 4; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 442-443; Florin Faifer, O privire ageră, CL, 2003, 1. F. F
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
al omului, îngr. și introd. Mircea Martin, București, 1975; Trei primăveri bănățene ale lui Camil Petrescu (în colaborare), Timișoara, 1975; Studii de stilistică, îngr. Cornelia Botez, postfață Sorin Alexandrescu, București, 1975; Studii de metodologie literară, introd. Al. Dima, postfață Ion Hangiu, București, 1976; Scrieri despre teatru, îngr. și introd. Viola Vancea, București, 1977; Scrieri de călătorie, îngr. și pref. Gelu Ionescu, București, 1978; Scriitori români din secolul XX, îngr. și postfață Mihai Dascal, București, 1979; Studii de filosofia culturii, îngr. Gelu
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Dimitri Șișmanov, „Literatura bulgară”, SDM, 1936, 4; Traian Georgescu, Dimitri Șișmanov, „Literatura bulgară”, „Pagini basarabene”, 1936, 4-5; Piru, Varia, I, 282; Dumitru Micu, „Dicționar de pseudonime”, CNT, 1973, 41; Marin Bucur, „Dicționar de pseudonime”, RITL, 1974, 3; Î.H. [Ion Hangiu], „Dicționar de pseudonime”, LL, 1974; Carianopol, Scriitori, ÎI, 125-136; Dicț. scriit. rom., IV, 408-410. C. Pp.
STRAJE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289968_a_291297]
-
petrece în Oltenia, în 1860. Conflictul se declanșează între Traian, un tânăr întors de la studii din străinătate, numit judecător de noua administrație a lui Al. I. Cuza, și tatăl său, boierul Colfescu, care se asociază cu un spoliator al țăranilor, hangiul Vlaicu. Traian e ajutat de Matei Triteanu, ginerele lui Colfescu, pe care vrea să îl îndoctrineze cu ideile lui Saint-Simon și să îl transforme într-un „adevărat element de cultură pentru satul nostru atât de înapoiat”. Tânărul judecător îi îndeamnă
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Luisa, 21 apartamente, București str. Sft. Ion Nou 19. 441. Bița A. Virgiliu, 18 apartamente, București, str. Valeriu Braniște 60, str. Vânători 1 A, str. Lt. Ganovici D-tru 6. 442. Branescu Alexandru, 10 apartamente, București, str. Th. Speranța 19, str. Hangiului 5. 443. Brățea Mihaiescu D, 8 apartamente, București, B-dul 1 Mai 209, 211, str. Virgil Plesoianu 40. 444. Botez Ion, 7 apartamente, București, str. Petre Poni 4. 445. Bolocan Gheorghe, 7 apartamente, București, str. D. Zosima 8. 446. Bosoanca Mihail
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
pentru ca între 1936 și 1938 să se angajeze redactor la „Tribuna tinerimii”. Își intensifică activitatea publicistică în anii studenției: este redactor la „Gazeta Basarabiei”, secretar de redacție la revista „Din trecutul nostru” și colaborează cu articole, versuri, nuvele (Șilimon Pălămariu, Hangiul de la Cușmariica), fragmente de roman (Nasturii albi sau Seminariștii), traduceri, cronici și recenzii la „Pagini basarabene”, „Itinerar”, „Bugeacul” și „Viața Basarabiei”. Se implică și în recent înființata Societate a Scriitorilor Basarabeni, fiind ales secretar. Nu peste mult timp izbutește să
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
cu inserții epice, experiența războiului (Noi ne-am rugat, Fata dintre linii, Închinare pentru un teterist). Paradoxal, când nu e îndemnat de ambiții mari, îndeosebi în ipostază de prozator, N. izbutește mai mult. Bine prinse, personajele nuvelelor Șilimon Pălămariu și Hangiul de la Cușmariica au viață, ca și unii dintre colegii de seminar evocați în fragmentele publicate din romanul autobiografic. Terorizat, rupt de viața literară mult timp, scriitorul și-a reluat uneltele abia în jurul anului 1968. Numeroase poezii compuse în ultimii ani
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
publicații apărute În diverse perioade. De pildă, Adevărul (fost Scânteia), se consideră seria a V-a a ziarului omonim, fondat În 1888 de Al.V. Beldiman, director fiind Constantin Mille. Adevărul este, după Universul, „ziarul cu cea mai Îndelungată apariție” (Hangiu, 1996, p. 8); prin urmare, această tradiție convenea fostei Scântei (pentru câteva numere, Scânteia poporului). De altfel, pentru a-și legitima o asemenea ascendență ilustră, ziarul a Împrumutat pentru câțiva ani chiar și frontispiciul primei serii a ziarului Adevărul. La
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
septembrie 2001. Călinescu, G., „Furt”, Adevărul literar și artistic, anul XIV, seria a II-a, nr. 746, 1935, p. 10, reprodus și În Călinescu, 1973, pp. 276-277. Cioculescu, 1977. Eco, Umberto, „Citat, parafrază și plagiat”, În Eco, 2000, pp. 177-181. Hangiu, 1996. Iliescu, Octavian, „Erată la Istoria românilor”, 22, anul XIII, nr. 655, 24-30 septembrie 2002. Marcus, Solomon, „La școala plagiatului”, România literară, nr. 48, 2002, p. 3. Mușat, Carmen, „Plagiatul - noua «modă» academică?”, Observator cultural, nr. 138, 15-21 octombrie 2002
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Modern English. Handbook, ediția a IV-a, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey. Graur, Alexandru, 1974, Mic tratat de ortografie, Editura Științifică, București. Guéry, Louis, 1995, Précis de mise en page, ediția a IV-a, actualizată și argumentată, CFPJ, Paris. Hangiu, I., 1996, Dicționarul presei literare românești. 1790-1990, ediția a II-a revăzută și completată, Editura Fundației Culturale Române, București. Heffernan, James A.; Lincoln, John E., 1990, Writing. A College Handbook, ediția a III-a, W.W. Norton & Co, New York, Londra
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE FILOLOGICE DIN ROMÂNIA, publicație care apare la București din 1976, anual. Comitetul redacțional inițial: Marica Anghelescu, Boris Cazacu, I. C. Chițimia, I. Hangiu, G. Mihăilă. În 1976, apare cu titlul „Anuarul Societății de Științe Filologice din România”, în continuarea anuarelor tipărite începând cu anul 1971. Buletinul își propune să fie „un instrument de cunoaștere a tradițiilor filologiei românești și a realizărilor ei actuale
BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE FILOLOGICE DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
el contribuția lui la formarea părerii mele despre schi. Eram fericit că mai erau și alte lucruri În afară de asta și mă bucuram că am coborât de acolo, departe de primăvara nefirească de pe munte, În dimineața asta de mai din vale. Hangiul stătea pe verandă, cu spătarul scaunului rezemat de peretele din spate. Bucătarul stătea lângă el. — Schi-heil! ne strigă hangiul. — Heil! Îi răspunserăm, rezemând schiurile de zid și lăsând rucsacurile din spate. Cum a fost sus acolo? — Schön. Cam mult soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și mă bucuram că am coborât de acolo, departe de primăvara nefirească de pe munte, În dimineața asta de mai din vale. Hangiul stătea pe verandă, cu spătarul scaunului rezemat de peretele din spate. Bucătarul stătea lângă el. — Schi-heil! ne strigă hangiul. — Heil! Îi răspunserăm, rezemând schiurile de zid și lăsând rucsacurile din spate. Cum a fost sus acolo? — Schön. Cam mult soare totuși. — Da. Pe vremea asta e mereu prea mult soare. Bucătarul stătea pe scaunul lui. Hangiul intră cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Schi-heil! ne strigă hangiul. — Heil! Îi răspunserăm, rezemând schiurile de zid și lăsând rucsacurile din spate. Cum a fost sus acolo? — Schön. Cam mult soare totuși. — Da. Pe vremea asta e mereu prea mult soare. Bucătarul stătea pe scaunul lui. Hangiul intră cu noi, Își deschise biroul și ne aduse scrisorile primite Între timp. Erau un morman de scrisori și câteva ziare. — Să luăm niște bere, spuse John. — Da. Și-o bem Înăuntru. Proprietarul ne aduse două beri, pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În seamă. Ce vrei să bei? — Rachiu, spuse țăranul. — Și un sfert de vin roșu, ceru paracliserul. Fata le aduse băuturile și țăranul Își bău rachiul. Se uită pe fereastră. Paracliserul Îl privea. John Își pusese capul pe masă. Adormise. Hangiul intră și se duse la masa celor doi. Li se adresă În dialect și paracliserul Îi răspunse. Țăranul continua să se uite pe fereastră. Hangiul ieși. Țăranul se ridică-n picioare. Scoase din portofel o bancnotă Îndoită de zece mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rachiul. Se uită pe fereastră. Paracliserul Îl privea. John Își pusese capul pe masă. Adormise. Hangiul intră și se duse la masa celor doi. Li se adresă În dialect și paracliserul Îi răspunse. Țăranul continua să se uite pe fereastră. Hangiul ieși. Țăranul se ridică-n picioare. Scoase din portofel o bancnotă Îndoită de zece mii de coroane și o Întinse. Fata veni la masă. — Alles? Întrebă. — Alles, răspunse el. — Lasă-mă să plătesc eu vinul, spuse paracliserul. — Alles, Îi spuse țăranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
răspunse el. — Lasă-mă să plătesc eu vinul, spuse paracliserul. — Alles, Îi spuse țăranul fetei Încă o dată. Ea băgă mâna În buzunarul de la șorț, scoase un pumn de monede și numără restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]