365 matches
-
peste drum, de la magazinul de electrice, apare și de acolo o vânzătoare, ia și asta o sacoșă, tocmai când un client cerea să i se cântărească 15 kilograme. Auziți, 15 kilograme! Asta a declanșat explozia. A venit șefa magazinului, o harababură, ce mai. Deci, se reia avansarea. Poporul vociferează, nu mai dați decât 2 kilograme, atât, să ajungă pentru toată lumea. Vânzătoarele, foarte nostime și serviabile, își vedeau liniștite de treabă. Fiecăruia cât cerea, dar până la 6 kilograme, așa hotărâse șefa. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chiar e feng shui ca la carte, zic, încercând să zâmbesc. Probabil că o să‑ți aducă tone de noroc. Intră, traversează covorul spre fereastră, apoi se întoarce. — Pare mai mică, spune încet. Ar trebui să pară mai mare fără toată harababura aia a ta, nu? Însă, cumva... nu e deloc. Pare doar o cutiuță goală. Se lasă tăcerea, în timp ce eu urmăresc cu privirea un mic păianjen urcându‑se pe geam. — Te‑ai gândit ce‑ai să faci? zic într‑un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
opri funcționarea țării, dar nu pot obține afectiunea unei singure persoane. Starea ei de spirit începe să se schimbe drastic. În decurs de o lună, jumătate din membrii echipei de filmare sunt dați afară. Producțiile s-au transformat într-o harababură. În cele din urmă, camerele de filmat se opresc. Ea tot mai caută dușmanul. Prinsă din ce în ce mai adânc în capcana propriei nefericiri, vede otravă în bolul din care mănâncă și un asasin în spatele fiecărui zid. * Shang-guan Yun-zhu, stăpâna casei, încearcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare neobișnuită și deosebit de periculoasă la adresa păcii și siguranței. Vedea toată harababura asta ca pe o ocazie mai mult decât ca pe un neajuns. Am putea, sugera el în raportul scris, organiza un pluton de execuție de cincizeci sau o sută de oameni care să se împrăștie prin tufișuri și să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Însă cutremurul, care durase doar câteva clipe, se sfârșise deja când el m-a cuprins în brațe, grăbit și cu frica întipărită pe față, mi-a pus pantofii și m-a scos, aproape alergând, din apartament. Pe coridor domnea o harababură totală. Nu ardeau becurile, iar vecinii strigau unul la altul cât îi ținea gura. S-au ivit lanterne și s-au aprins lumânări. Din pricina încordării, am simțit cum pielea mi se face ca de găină, însă asta era precis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ochii În tavan, iar apoi să zică, așa, ușor bâlbâit: „Ei, bineînțeles, Kant ăsta...” Sau, În caz că se angaja ceva mai explicit Într-un atentat la Întregul sistem al idealismului transcendental: „Mda. Iar pe urmă s-a apucat să facă toată harababura aia...” Apoi te privea cu solicitudine, ca și cum tu, și nu el, rupseseși vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Și eu mă scol dimineața târziu, pentru că toată noaptea stau cu ochii pe pereți, dar nu s-a întâmplat să intre Puiu pe ușă și casa să nu fie aranjată, masa pusă. Pe când la Clemența, cum putea arăta casa ! Ce harababură ! Iar bietul Barbu, veșnic mâncând prin birturi, ca să n-o deranjeze... Așa trebuie să fi ajuns să se încurce cu secretara, tot mergând pe la restaurante, tot... De când l-am cunoscut, bietul Barbu era și fată în casă, și bonă la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe noi înșine ca pe niște făpturi mărunte, ridicole - și josnice. Asta este ideea dumneavoastră despre fericire. — Nu există nici o structură profundă pe lume, răspunse John Robert râzând. Și în străfunduri, care nu sunt prea îndepărtate, nu e decât balast, harababură. Nici măcar gunoi, ci harababură. Faptul că vă protejați de orice surpriză, de orice v-ar putea surprinde nu înseamnă stoicism? Nil admirari. — A te feri să fii surprins sau dezgustat, sau cuprins de oroare, sau înspăimântat până la nebunie - de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe niște făpturi mărunte, ridicole - și josnice. Asta este ideea dumneavoastră despre fericire. — Nu există nici o structură profundă pe lume, răspunse John Robert râzând. Și în străfunduri, care nu sunt prea îndepărtate, nu e decât balast, harababură. Nici măcar gunoi, ci harababură. Faptul că vă protejați de orice surpriză, de orice v-ar putea surprinde nu înseamnă stoicism? Nil admirari. — A te feri să fii surprins sau dezgustat, sau cuprins de oroare, sau înspăimântat până la nebunie - de orice - și în special de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu i-a reușit. Asta-i pricina pentru care aștepți? Nu, asta nu schimbă lucrurile cu nimic, dacă mă întorc la George îmi asum riscul. Dar pur și simplu nu vreau să mă întorc cu mintea încâlcită, într-o abjectă harababură, vreau să am capul limpede și să trasez o tactică. O tactică...! Și acum, dacă tot am amânat atâta, mai pot aștepta până când Rozanov se întoarce în America. Și dacă George se va domoli, dacă va fi „epuizat“, cum spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bărbați... — Nu zău... Nu-mi pot imagina... Nu, asta-i o frază pe care am citit-o într-o revistă. Nu știu de ce, nu știu de ce mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat în viață, totul e numai harababură și întâmplare, și oribilitatea lumii. Ce importanță are? Am fost forțată să pozez goală. Și pe urmă, de câte ori rămâneam însărcinată, fiecare dintre ei mă părăsea. Păcat că n-am avut curajul să fac un copil! Tot ce am acum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse Tom. O să ne răspundă numai prin minciuni și nu-l condamn. Nu-l condamni? strigă Brian întorcându-se spre Tom. Brian era, indiscutabil, furios la culme, dar se controla. Mă rog, îl condamn, dar ce rost are, în toată harababura asta! Nu poți repara nimic și nu poți clarifica nimic prin simple întrebări. Nu înțeleg ce vrei să spui... Haide să-i punem întrebări lui Tom, propuse George. Întreabă-l pe el unde a fost joi seara. — Mă rog, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu înseamnă că-și plănuise vreun rol; moment de moment, acționase așa cum simțise că trebuie să acționeze. Dar desfășurarea, ca în vis, a acțiunilor predestinate părea să fi ajuns la capăt, butonul fermecat se închisese, iar el fusese restituit primejdioasei harababuri a vieții cotidiene. Hattie urcă în dormitorul ei și se trânti pe pat, cu ochii pironiți în tavan. Își freca picioarele unul de celălalt, încercând să-și scoată pantofii. Tom îi scoase pantofii și-i așeză sub pat. Apoi rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau gata s-o primească, oricine ar fi fost ea. Orice ca s-o scarpine cineva după ureche. Poate s-o scarpine oricine. Nu e nimic. Nimeni. Mai rău decât nimeni. Goală pe dinăuntru. Trebuie să-și schimbe viața. Din harababura cuibului ei murdărit, să salveze ceva. Orice. Un lucru cât de mic, de banal și de umil - nu contează, câtă vreme e nepătat și sălbatic. Poate că e prea târziu ca să-și recupereze fratele. Dar poate că mai are șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zmei. Am priceput: O cameră specială de luat vederi transmisese în direct totul. Grozavă tehnica asta! Deci n-am fost nicăieri. Doar Ana cu aparatura ei și a Prințului i-a adus pe zmei, adică imaginea lor, cu vorbele și harababura, aici, în Castel. Numai că, vedeți voi, un reporter trebuie să meargă, totuși, de-adevăratelea la fața locului, pe picioarele lui, cu papuci albaștri sau fără papuci albaștri. Normal ar fi fost chiar să stau de vorbă cu zmeii. Dar
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sfert de milion de ani. Nici un viitor mai agreabil n-o să repare un trecut ticălos ca al nostru, și chiar dacă o să ajungem la un stat mondial socialist, n-o să dureze. Nimic din ce-i decent nu durează. Durează doar această harababură de luptă și durere, la care mă opun! Mă opun! Mă opun! — Hai, nu-ți mai plînge de milă. Thaw deschise gura să protesteze, observă că-și plînge de milă și-o închise la loc. Domnul Thaw oftă și zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opun! Mă opun! Mă opun! — Hai, nu-ți mai plînge de milă. Thaw deschise gura să protesteze, observă că-și plînge de milă și-o închise la loc. Domnul Thaw oftă și zise: — Trebuie să recunosc că lumea e o harababură imensă. Ce crezi că o s-o remedieze? — Memoria și conștiința. Detest amprenta nepăsătoare pe care o dă vieții, fără să observe, fără să-i pese, ca un fruct putred care prinde mucegai. — Duncan, memoria și conștiința aparțin omului! — Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator. ― Amice ― zise ea ― poate se ivește o ocazie favorabilă și pentru tine în toată harababura asta. N-o pierde. Devenise dintr-odată serioasă. ― Folosește-o dacă ți se oferă și dacă nu e condiționată de clauze imposibile. Rămâi în viață. Se ridică. Îi atinse umărul prietenește și fugi către ușă. Se opri în prag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pornit, târziu după-amiază, spre casa Mariei. Mergeam încet, pe cerul compact și sticlos alergau niște nori destul de urâți. Orașul zăcea în covorul lui de praf. Mă simțeam în afara oricărei legături favorabile cu norii aceia adunați sub ochii mei într-o harababură menită parcă să-mi demonstreze cât de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitățile... Continuam totuși să mă mișc, tăcut și prudent, printre oamenii care se grăbeau spre vizuinile lor. Tramvaiele încremeniseră pe linii, n-aveau curent. Deasupra noastră, Ființa-furtună stătea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Issy. Planul metroului Schița incintelor succesive corespunde în parte aceleia a rețelei metropolitane. Liniile 2 și 6 unesc Place de l'Étoile (Charles-de-Gaulle) cu Piața Națiunii prin nord sau prin sud, urmînd linia bulevardelor exterioare, pe traseul incintei Fermierilor Generali. Harababura aparentă a liniilor de metrou, cauzată de adăugările succesive de noii linii și de prelungirea celor existente, reflectă prin urmare o ordonare mai riguroasă decît pare la prima vedere. Alte două linii completează osatura rețelei: linia 4, Porte de Clignancourt
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
dis-de-dimineață sînt astăzi singurul vestigiu al unui trecut industrial. Sediul Canal +, aflat de cealaltă parte a liniei RER, le domină, opunîndu-le albeața sa luminoasă și eleganța formelor sale contemporane. Tînăr și mîndru, imobilul pare să nu încerce decît dispreț pentru harababura de pe chei, prăfuit sau noroios, după vreme. În așa măsură încît farfuriile antenelor parabolice întorc ostentativ spatele acestui trecut revolut. Foarte repede, instalațiile industriale și antrepozitele de aici cedează locul. Cheiul se urbanizează și oferă pietonilor un pavaj ordonat. Privirea
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
a introdus în jocul acesta le este aliat sau nu. Fiecare bâjbâie în întuneric, întrebîndu-se ce-o să facă după aia. Fata tăcu. Ochii îi străluceau provocator. ― Amice ― zise ea ― poate se ivește o ocazie favorabilă și pentru tine în toată harababura asta. N-o pierde. Devenise dintr-odată serioasă. ― Folosește-o dacă ți se oferă și dacă nu e condiționată de clauze imposibile. Rămâi în viață. Se ridică. Îi atinse umărul prietenește și fugi către ușă. Se opri în prag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cât mai durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vechi din Teen Vogue și People. Și un pachet de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare. Apoi, trecu la rafturile somierei, căutând prin ele rapid și pipăind până în fundul lor. Urmă dulapul, care îi luă ceva mai mult. O harababură de pantofi și adidași la bază. Dulăpiorul de sub chiuveta din baie și chiar și coșul de haine murdare. Nu găsi nimic care să explice vânătăile. Bineînțeles, își zise, nu avea nici un rost să pună un coș de haine murdare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îi spusese: — Ești amuzant cu toată lumea, În afară de mine. Oamenii sînt Încîntați cînd vii pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le vei trezi interesul, În vreme ce eu mă lupt cu toată harababura ta! Știa că fiecare e dator să se zbată În micul lui infern personal. Asta era o expresie de-a lui Delphine, „micul infern personal“. Delphine făcea o călătorie În Italia. Îi spusese că devenise mult prea angoasant pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]