306 matches
-
îmbunătățirea programelor și manualelor de limba și literatura română în învățămîntul gimnazial și liceal. în: LL, nr. 2, 1991, p. 192-196. [88] LĂSCUȘ, VOICU, Repertoriul profesorului, RPED, 39, nr. 12, 1990, 73-75. [89] LESOVICI, MIRCEA DORU. Ion Creangă, Povestea lui Harap Alb. în: Cronica, 26, nr. 8, 1991, p. 6. [90] LIMBA română. încercați-vă cunoștințele rezolvând subiectele [1,2], Preuniversitaria, nr. 5, 1990, 36 [de la sesiunea din iul. 1990 la Universitatea din Sibiu, Facultatea de Litere, Istorie și Drept]. [91
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte, fie că lipsesc sunete, fie că nu lipsesc. De exemplu :s-a întâlnit, ne-am certat, într-un palat, etc. Cratima se mai folosește la:scrierea unor cuvinte compuse: câine-lup, floareasoarelui,Ana-Maria, Harap Alb;despărțirea cuvintelor în silabe: pă-să-re-le, bu-nic, ceta-te; - indicarea numerică aproximativă: trei-patru, zecedouăzeci. În manualul de limba română pentru clasa a II-a, sub titlul,,Să scriem corect !’’ se întâlnesc explicații și exemple de scriere a ortogramelor. Prin diverse exerciții
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
și țâșnitoare, băutură de viață și de învățătură; cel al lui Iethro lângă care s-a oprit Moise este o sursă de lumină și deci un centru spiritual. Puțul este fântâna în care se ascunde tradițional adevărul, in fonte veritas. Harap Alb coboară în fântâna spânului 424 cu ghizdele de stejar, fără roată sau cumpănă ci numai cu o scară de coborât până la apă, cocoșul coboară și bea toată apa din fântână, transformând calea umedă în cale uscată. Aceeași complementaritate de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire să treacă barierele, porul fântânii în ambele sensuri, așa precum Harap Alb reușește abia când își desăvârșește inițierea. După cum spunea Christian Bernard 471, dacă umanitatea continuă să se îndrepte spre materialism, profețiile cele mai întunecate ne vor copleși și nu vom avea scăpare. Timpul divizării în orice formă a trecut. Acum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Împăratul Albastru e duhul omului, împăratul cer. Împăratul Galben e conștiința, sufletul omului, numit și Harap-Alb, inițiatul sau Horus ochiul conștiinței. Împăratul Roșu este Hades, Pluton care ține captivă energia spirituală a omului. Shekinah-Kundalini-Persefona e fata Împăratului Roșu pe care Harap Alb trebuie s-o salveze și s-o ducă la Împăratul Albastru. Apoi, căsătorindu-se ei vor da naștere Împăratului Verde Fiul Logosul 642. Astrologia atlantă o prezintă pe această Mare Regină, Shekinah asociată Lunii, remarcabilă imagine a lumii primordiale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
populare împărați. Împăratul Albastru e duhul omului, împăratul cer. Împăratul Galben e conștiința, sufletul omului, numit și Harap-Alb, inițiatul, Horus-ochiul conștiinței. Împăratul Roșu este Hades, Pluton care ține captivă energia spirituală a omului. Shekinah-Kundalini-Persefona e fata Împăratului Roșu pe care Harap Alb trebuie s-o salveze și s-o ducă la Împăratul Albastru unde, căsătorindu-se cu ea, să dea naștere Împăratului Verde Fiul Logosul 926. Astrologia atlantă o prezintă pe această Mare Regină asociată Lunii, remarcabila imagine a lumii primordiale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sine. Limitele, deci, aparțin conștientului, subconștientul rămâne nedeterminat temporo-spațial. Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă. Și, din contra, cea aevea nu părea cu neputință 1237. În textele secrete ale lui Bohme se spune că, la fel ca în Harap Alb, regele încoronat trebuie să se căsătorească (nu doar spânul știe acest lucru) numai cu fata roșie, iar fiul născut din focul molcolm se va fi hrănit din foc; tinctura pietrei va deveni roșie precum carnea și aceasta va putea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se întâmplă... Aici în fundul lumii, ceea ce a fost înainte lumea, și are să fie după aceea, mă strânge la pieptul ei negru și mă leapădă; cuptorul e rece, cușca e goală, în casa din pădure, vrăjitoarea și copilul ei dorm1275. Și Harap Alb trece codrii cu o călăuză spirituală ce îi coordonează probele ce înseamnă trepte spre lumină. Pentru început este parte din topos-ul clasic al călătoriei prin infern, urmată de cea prin purgatoriu pentru a putea accede în rai. Raționamentul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
constituită după modelul divin, reprezintă exemple de conexiune prin scara lui Iacob cu cerurile din clopotele succesive ale universului. Scara prin care a coborât în iad și apoi s-a urcat la cer Isus, alegoria Divinei comedii dantești, a lui Harap Alb prin porul fântânii, coloana vertebrală a corpului uman începând cu osul sacru și încheind cu Noul Ierusalim, cetatea de Os adâpostind creierul, iată câteva exemple de inițiere, adică de parcurgere a treptelor dintre om și Marele Arhitect al Universului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lor, chip și măsură!... Un înger... a făcut un semn în cer!... El vede Fața lumii Nevăzute..., cuvintele aude... nenăscute, cu inima topește vămi de ger!... De câte ori pământul, fără splină, se duce, taur negru, rostogol, de câte ori îl săgetează-n gol harapi cornuți, mereu în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându-se-n chilie
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe cât posibil, combinarea unui subiect de proza sau dramaturgie, cu un subiect de poezie sau cu unul vizând elemente de orientare culturală. IV. CONȚINUTURI PROZA ȘI DRAMATURGIA 1. Costache Negruzzi - Alexandru Lapusneanul 2. Ion Creangă - Amintiri din copilărie, Povestea lui Harap - Alb 3. I.L. Caragiale - În vreme de război, O scrisoare pierdută 4. Ioan Slavici - Moară cu noroc 5. Bogdan - Petriceicu Hașdeu - Răzvan și Vidra 6. Mihai Sadoveanu - Baltagul, Zodia Cancerului sau Frații Jderi 7. Liviu Rebreanu - Ion, Pădurea spânzuraților 8
ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141463_a_142792]
-
articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și morfem al sensului lexico-gramatical de ‘substantiv’: frumosul, urâtul, binele, răul, un bine, cei leneși, nimicul: “Izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 5), „Harap Alb (...) vreau să-ți fac și eu un bine...” (I. Creangă, p. 223), „Cel ce în astă lume a dus numai durerea/ Nimic n-are dincolo, căci morți sunt cei muriți.” (M. Eminescu, I, p. 59), „Se poate ca bolta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Heliade,/Cum curge profeția unei Ieremiade.” (M. Eminescu, I, p. 17) Vocativul intră în structura unei sintagme nominale, asemeni nominativului, numai pe poziția de regent; poate avea determinări atributive: „ - Auzit-ai ce am spus, slugă netrebnică, zise spânul arătând lui Harap Alb tăiușul paloșului... (I. Creangă, I, p. 210), „Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă că ți-oi prinde și eu bine vrodată.” (I. Creangă, p. 236). Cel mai adesea, însă, vocativul intră în sintagme cu interjecții sau termeni alocutivi (bade
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcției expresive, în varianta ei emotivă: „-Of! jupânneșică, of! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu să mai fie!” (I. Creangă) iar termenii volitivi sunt orientați spre interlocutor prin funcția conativă: „-Hai și tu cu noi, dacă vrei, zise atunci Harap Alb.” (I. Creangă) sau spre destinatar din lumea exterioară sferei umanului: „Ptru! aici!...sai binișor pe ici, pe crucea căruței. Ho...pa! Ia acum să te văd și eu că ești voinică.” (I. Creangă) Dacă termenii afectivi și volitivi aparțin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tranzitive, intrarea în relație sintactică cu un complement direct: „Dar deodat’un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă iară el devine Tatăl.” (M. Eminescu) sau cu amândouă complementele obiectuale, direct și indirect: „Harap Alb... na-ți aripa asta...” (I. Creangă) Pot primi complement indirect și unele interjecții afective sau apreciative; dacă funcționează ca predicate: „Noaptea îngerii goi Zgribulind se culcă în fân. Vai mie, vai ție, Păianjeni mulți au umplut apa vie.” (L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 90) Prin tautologie aparentă, manifestată la nivelul frazei, sfera semantică a funcției este situată în nedeterminare: „Bănuise el ce bănuise.” (E. Barbu, p. 323) școmplement directț, „Și mai merg ei cât mai merg, și de ce mergeau înainte, de ce lui Harap Alb i se tulburau mințile...” (I. Creangă, p. 245) șcircumstanțial temporalț. Exprimarea relațiilor sintactice și marcareatc "Exprimarea rela]iilor sintactice [i marcarea" identității specifice a funcțiilor pe care le genereaztc "identit\]ii specifice a func]iilor pe care le genereaz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce vrei, mări, Cătălin? Ia dut’ de-ți vezi de treabă!” (M. Eminescu) Sub aspect structural, enunțurile imperative aparțin categoriei enunțurilor autonome (sintetice, realizate mai ales prin interjecții și vocative, și analitice): „- Hai și tu cu noi, dacă vrei - zise Harap Alb - că doar n-avem a te duce de mână ca pe un orb.” (I. Creangă), „- Hai iute, și cât te văd; ranița-n spate, stânga-mprejur, pas gimnastic și înainte, marș!” (C. Hogaș), „-Ho, mă! ce vă este, zise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație de coordonare copulativă desfășurată doar în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și intensiv): „Și merg ei și merg cale lungă să le-ajungă, trecând peste nouă mări.” (I. Creangă) „Râzi, tu, râzi, Harap Alb, zise atunci Ochilă...” (I. Creangă) • sintagme formate prin reluarea aparent tautologică a aceluiași verb într-o relație de subordonare desfășurată numai în planul expresiei; în planul semantic al predicației se dezvoltă aspectul durativ (sau/și nedeterminare): „Mai merge cât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Halal de Piscupescu! zic în gândul meu.” (I.L. Caragiale, III, 256) • „obiectul” pasiv al acțiunii exprimată de planul semantic al interjecției: „Eu atunci haț! de sumanul moșneagului, să-mi plătească pasărea.” (I. Creangă, 37) • destinatarul obiectului exprimat prin complement direct: „- Harap Alb, pentru că ești așa de bun (...), na-ți aripa asta, și când îi avea vrodată nevoie de mine, aprinde-o...” (I. Creangă, 224) Când determină un adjectiv, complementul indirect îi orientează sfera semantică pe care o limitează la dimensiunile descrise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când exprimă, prin planul său semantic, limite temporale, durata, frecvența unei acțiuni: „De la o vreme-ncoace, suspecții, strânși grămadă, De osteneli și foame sunt slabi și stau să cadă.” (T. Arghezi, 152) „- De acum înainte să știi că te cheamă „Harap Alb...” (I. Creangă, 206) „De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de haos pe cărări necunoscute.” (M. Eminescu, I., 132) „Între răsăritul de soare și apusul de soare / sunt numai tină și rană. ”(L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întemeiate pe o relație de incidență este determinată de raportul semantic dintre cele două enunțuri înglobate; enunțul-dialog (enunțul personajului) reprezintă complinirea semantică a verbului zicerii, predicat al enunțului narativ (enunțul naratorului): „Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap Alb, că doar n-am a te duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: - Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jelit, sărmanul!” (I. Creangă) NOTE II. SINTAXAtc "II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțuri înglobate; enunțul-dialog (enunțul personajului) reprezintă complinirea semantică a verbului zicerii, predicat al enunțului narativ (enunțul naratorului): „Dacă-i așa, hai și tu cu noi, zise Harap Alb, că doar n-am a te duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: - Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jelit, sărmanul!” (I. Creangă) NOTE II. SINTAXAtc "II. SINTAXA" CATEGORII SINTACTICEtc "Categorii SINTACTICE" 1. „Realitatea extralingvistică” nu se confundă cu realitatea obiectelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a folclorului și de raportul necesar al literaturii culte cu literatura populară. Printre scriitorii care au însumat valori estetice și etice în creațiile devenite mărturii ale „Marelui Timp” (Mircea Eliade), se număra și Ion Creangă cu scrieri precum Povestea lui Harap Alb, Dănilă Prepeleac, Soacra cu trei nurori, Povestea unui om leneș etc. Basmul, cu etimologia în slava veche, ca semantem este înregistrat în literatura română în secolul al XVII-lea cu formele de „basna”, „basne”, dar este pus în circulație
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În sama părinților...” Că dacă suni din corn o dată, sare țara în ajutor, de-i suna de două ori, îți sar codri-n ajutor... Care codri, Sfințite? De unde codri? Că i-au părăduit hoții și harapii, mult prea Fericite. Nici oaste nu mai avem, că au alții și pentru noi. Flăcăii Tăi luptă pentru alții, ca urmașii lui Decebal, pentru “Traian cel drept”. S-a mutat Înalta Poartă, Mărite! De mai multe ori. Am ajuns la
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Unii pot să-l vadă și alb, dar incantația este a doua realitate, în care ne mințim și ne abandonăm... Ce-a rămas pe malurile Ozanei la peste o sută de ani de la trecerea în lumea umbrelor a genialului narator? Harap Alb pleacă la Ierusalim cu Ochilă, cu Flămânzilă și cu Setilă, în căutarea fetei Împăratului Roș, iar Spânu așteaptă să i se aducă totul la tălpi. Și-i aducem... Ivan își coase din nou turbinca ruptă, prin bortele căreia a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]