426 matches
-
207) Pentru Barbu, poezia devine un fenomen supralingvistic întrucât el pariază pe vers, nu pe cuvânt. În cheie fenomenologică, In memoriam nu mai e un simplu joc aliterativ, ci devine o reducție infralingvistică prin care Barbu aspiră la El Gahel. Harfele răsfirate trimit la Orfeu, pe care Barbu îl asociază cu Narcis, cel care taie cu privirea "pe înecarea cirezilor agreste". Codreanu respinge și interpretarea potrivit căreia "jocul secund" ar fi o imitație a imitației în sensul poeticii platoniciene și consideră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frenetic, antrenând pe dată fauni, satiri și silvani. Exuberanța de plein air, frivolă întrucâtva, se potrivește mai bine cu temperamentul sangvinic (de unde, preferința pentru culorile tari), senzual și agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora. E o combinație extravagantă, concettistă, ce ambiționează să spună tot, consumând toate formele discursului critic, ducându-ne la tăcerea din fața sublimului (textului poetic). Nu e prea mult? Dar cine fixează limitele
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
era visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte la asta". Candide Proiecte primăvăratice denunță fondul himeric, fantast al celui care abandonându-se halucinației, invocând harfa, clavecinul, viola și cornul, se confruntă cu teluricul. Sedus de orizonturi sans rivages, Mihai Ursachi practică programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și rutinei o detașare specifică, travestită în surâs. Două
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
9-10; Aida Vrioni, „Poeme pentru adormit durerea”, RVS, 1938, 1-2; G. Călinescu, Alți poeți tineri, ALA, 1938, 893; Aida Vrioni, Doina Bucur, RVS, 1940, 7-12; M. D. Havriș, Doina Bucur (Florica Eug. Ionescu), „Înmuguriri”, 1940, 9-10; C. D. Fortunescu, Două harfe sfărâmate, R, 1940, 9-12; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881; Straje, Dicț. pseud., 104, 351, 578; Profira Sadoveanu, Planeta părăsită, București, 1987, 14-15; [Doina Bucur], ADLTR, I-59. R.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285903_a_287232]
-
capul acoperit, încît această confirmare a spuselor istoricului prin basoreliefurile columnei, pune într-o vie lumină veracitatea povestirii lui. Este curios însă că nici în unul din tablourile care înfățișează soliile Dacilor către Traian, solii nu sunt arătați cântând din harfă, după cum spune Teopomp că obișnuiau Geții a-și aduce ambasadele lor. Poate că la Daci acest obicei nu era cunoscut, sau poate că împrejurările erau prea serioase, pentru a mai introduce și muzica in dezbaterea lor. 3. ORGANIZAREA STATULUI. Însușiri
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vede, deoarece el este Nimeni. Primejdia aceasta a văzut-o, în schimb, Eminescu, chiar prin tratarea comună a temei epigonismului. Epigonii săi, spre deosebire de ai lui Nietzsche, sunt doar măști râzânde, sub care străjuiește nimicul: "Iară noi? Noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe zdrobite, / Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, / Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic; / Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; / În noi totul e spoială, totu-i lustru, fără bază; / Voi credeați în scrisul vostru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu piciorul drept, În partea dreaptă este considerat benefic, pozitiv, norocos de bun augur, paradiziac. Și invers, tot ce e realizat cu mîna stîngă, cu piciorul stîng, În partea stîngă este privit ca malefic, negativ, ghinionist, de rău augur, infernal”. Harfa bifidă Două discursuri ascultă Cătălina. Primul discurs este al lui Hyperion, cel de al doilea al lui Cătălin, al pajului. Primul discurs este textul Vechiului Testament, al doilea este textul Noului Testament. În primul discurs Întîlnim toiagul, adică legea, cerul
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
announces that which no mân foretold. He is the true and only doctor; he knows and tells; he is the only teller of news, for he was present and privy to the appearance which he describes" (1990, p. 199). Sfărâmarea harfei Bardului 30 într-un catren omis din Preludium la poemul America simbolizează simultan respingerea de către eul creator a propriei munci și starea de melancolie care pune stăpânire pe acesta ca urmare a dramei cosmice subsecvente (care face, de altfel, obiectul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acesta ca urmare a dramei cosmice subsecvente (care face, de altfel, obiectul profeției extinse). Cititorul trebuie să remarce "formă strălucitoare" a instrumentului, sugerând gloria artistică, în opoziție cu fundalul decrepit, "stâlpul ruinat", suficient de solid însă pentru a zdrobi fragilă harfa. Ochiul vizionar se mută gradual de pe silueta învăluita în tăcere a Bardului: "[The stern Bard ceas'd. asham'd of his own song; enrag'd he swung / His harp sounding, then dash'd its shining frame against / A ruin'd
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Orfeu în arte poetice, afirmând perenitatea în și prin opera. În literatura română cultă găsim mărci ale orfismului, cât și în literatura populară română. ORFEU „Își laudă sub arborii ninși viațaunica-i marfă, cu nervii proprii întinși în loc de strune de harfă Cum trecese face, brusc, zi în fiece murmur și șopot umbra lui cade pe zid, și zi dul ce dă rî mă cu zgomot! Când cânta: o moarte se amînă și iarba se face mai verde... Cuvintelearar le ingîană ca și cum
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
măsură și mai mare decât arama forța virilă, războinică, asociat cu aerul rece învolburat, viscolul. Geniul poetic și simbolul harpei se conjugă în prima versiune din Mureșanu în blestemul către poet : „Cu raza morții negre cu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting !” Suferința călugărului-poet se exprimă prin „arfă de aramă”, sintagma-cheie în finalul Feciorului de împărat fără stea. Soluția schopenhaueriană a eroului de a evada din suferința prin asceză și cântare, presupune o arfă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
biserica prin acompaniament la harmon. Atât fratele Tuțu Torneanu cât și Leric Ioan își aduc aminte de slujirea acestui frate. Fratele Bugariu Ion își amintește că la școala duminicală a copiilor, fratele Vancu i-a învățat cântarea „Acceleratul vine” din Harfa Copiilor. În anul 1993-1994, prin intermediul fratelui Florin Lucaci, biserica creștină baptistă din Cuvin a primit un harmon de la niște frați olandezi. Acest harmon a fost donat bisericii baptiste din Cladova. Există un alt harmon al bisericii obținut din Germania prin
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
există informații că ar fi lucrat cu copii bisericii din Cuvin. Fratele Ion Bugariu își aminetește că Dumitru Vancu, acela care dădea și Cina în biserică era învățător la copii. Școala duminicală începea cu rugăciune și cântarea „Acceleratul vine” din Harfa Copiilor. Lucrarea cu copii din biserica din Cuvin s-a remarcat cel mai mult după revoluția din 1989. Mihaela Miculiț și Anamaria Brancovan s-au ocupat de lucrarea aceasta în perioada anilor 2000. Anamaria Brancovan a avut inițiativa unui proiect
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
cu adolescenții bisericii. S-au vizitat următoarele biserici: Zimand-Nou, Cladova, Bârsa, Aleșd. Taberele organizate de fratele păstor Nelu Aliman în fiecare an, au contribuit la întreținerea relațiilor dintre tinerii diferitelor biserici (Maranata, Bârsa, Aleșd, Sebiș și Cuvin). 13.2. ANEXĂ Harfa Copiilor 1. Acceleratul vine,ce merge către cer; El intră-n stațiune,pe drumul cel de fier Vezi,sună clopoțelul și șeful dă semnal, Macazul loc își are iar drumul duce-n deal. Voi copii vă suiți,Păcătoși vă grăbiți
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
1990 trece redactor-șef adjunct la revista gălățeană „Porto-Franco”, devenind redactor-șef din 2000. A debutat în 1968 la „Amfiteatru” și a mai colaborat la „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Bucovina literară”, „Tomis”, „Contemporanul”, „Dacia literară”, „Cronica” ș.a. Prima carte, Harfele grâului, i-a apărut în 1976. Președinte al Societății Scriitorilor „C. Negri” din Galați, a desfășurat o susținută activitate de animator cultural, între altele organizând festivalurile literare „Costache Conachi”, „Grigore Hagiu”, „Hortensia Papadat-Bengescu”. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
Se poate observa la V. o continuă, deși nu spectaculoasă, ajustare și concentrare a temelor, o amendare subtilă a manierei, o cristalizare a viziunii și o optimizare a expresiei, care, după cum au remarcat criticii, câștigă în profunzime și acuratețe. SCRIERI: Harfele grâului, București, 1976; Corabia seminței, București, 1978; Edena, Iași, 1981; Vânătoare nocturnă, București, 1981; Sigiliul grădinii, București, 1983; Lacrima învingătorului, Iași, 1984; Repausul focului, București, 1985; Vindecare în păcat, postfață Constantin Trandafir, Galați, 1991; Daimonia, Galați, 1995; Corabia - labirintul celălalt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
celălalt, ed. bilingvă, tr. Constantin Frosin, Galați, 1996; Sunt putred de tine, București, 1998; Domnișoara Cucută, București, 2001; Clipa tăind subțire hohotul zăpezii, Iași, 2003. Antologii: Datini și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou, Galați, 1997. Repere bibliografice: Vasile Iancu, „Harfele grâului”, ATN, 1977, 2; Ulici, Prima verba, II, 134-135; Gabriel Mardare, „Corabia seminței”, CL, 1979, 2; Dan Alexandru Condeescu, Poeți gălățeni, LCF, 1979, 32; Radu G. Țeposu, „Corabia seminței”, RL, 1980, 1; Constantin Trandafir, „Corabia seminței”, ST, 1980, 1; Laurențiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
1958; Aventurile lui Trompișor, București, 1959; Încurcă-lume, București, 1961; Sărbătorile zilnice, București, 1961; Spectacol în aer liber. O monografie a dragostei, București, 1961; Curcubeu, București, 1962; Poezii, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1962; Să ne facem daruri, București, 1963; Disciplina harfei, București, 1965; Îl cunoașteți pe Tică?, București, 1966; Sângele, București, 1966; Destinele paralele. La scara 1/1, București, 1967; Uite-l este... Uite-l nu e, București, 1967; Ambitus, București, 1969; Întâmplări cu haz, București, 1969; Povestea a doi pui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Tehnica de lucru presupune întoarcerea stratului de coagul de la suprafață (pe o adâncime de 4-5 cm), începând de la marginea vanei și răsturnarea acestuia în centrul vanei de închegare. Urmează tăierea, mărunțirea și amestecarea coagulului, cu ajutorul unor ustensile specifice (căuș, cuțit-sabie, harfă, liră și amestecător); aceste operațiuni se realizează diferențiat, în funcție de sortimentul de brânză, dar și în concordanță cu vasul în care se face închegarea laptelui, astfel: Închegarea în cazan: * tăierea coagulului în coloane, în 2 direcții perpendiculare (sabia); * tăierea coloanelor prismatice
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
Strîns ținută sub surdinăca o pîlpîire de lumină inima tresare. Și răspunde-n Ursa Mare.” De-acum orice tremur de geană și orice pîlpîire, orice atingere sau tresărire au un răsunet incalculabil, nebănuit, de cutremur. Căci ele se petrec pe harfa tîlcurilor, printre corzile tainelor și răzbat miraculos pînă În Ursa Mare. Lucrînd sub regimul discreției maxime - surdina - totul are, ciudat, paradoxal, efect penetrant și amplificator. În contextul unei nopți magice (Noapte de mai), Blaga Îl folosește pe a răspunde cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Dar soarele, aprins inel, / Se oglindi adânc în el (I. Barbu); Leoaică tânără, iubirea (N. Stănescu); o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta (Ilarie Voronca) construcție atributivă: Atunci luna iese, norilor regină. (M. Eminescu); Pe coarde dulci de liniște / pe harfe dentuneric; Roata stelelor en tine / și o lume de jivine. (L. Blaga); Sub arginții muntelui orbit. (I. Barbu); MARIA: Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece a minții tale (Camil Petrescu) construcție predicativă (definiție poetică, în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cerească, diametral opus zenitului, aflat la intersecția dintre verticala locului, de unde privește observatorul cu bolta cerească din emisfera opusă). "Poetul ridică însumarea", calculează un punct imaginar al ideilor, în înaltul infinit al spațiului exterior și întâlnește poezia, simbolizată prin metafora: "harfe resfirate", aflată în "zbor invers" spre esențele nevăzute și neștiute ale universului. Pentru "cântecul" său, poetul "istovește", imaginile artistice fiind simbolizate prin metafora meduzelor care schimbă culoarea apei, și formează "clopotele verzi". În sintaxa poetică predomină terminologiile științifice, neologismele cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai Îmbrăcat În părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pînzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului În harfele de ape”), suita metaforelor multiple, a comparațiilor și „corelativelor obiective” ce le amplifică, vizează atragerea În cîmpul magnetic al comparatului a cît mai multe elemente care să-l aproximeze ca loc al purificării și regenerării eului, devenit apt să Întîmpine
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
liricii sau gândirii lui D'Annunzio de Leopardi și care nu au nimic în comun cu soliditatea consonantelor pascoliano-leopardiene. D'Annunzio și-a pus amprenta asupra celor dintâi versuri scrise de sicilian. Influența lui se regăsește în rafinamentul grupurilor nominale: harfa nomadului, pernă de verbina, în unele procedee arhaizante precum scindarea prepoziției articulate: ne la seră, șu la cima și în prețiozitatea referenților, fie că este vorba despre pietre: giada-jad, ametista-ametist, agata-agată, smeraldo-smarald sau despre plante, mai ales flori: glicine-glicină, asfodelo-crin
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]