628 matches
-
inclus e susceptibil de a fi asimilat sintezei triadei marxiștilor hegelieni, teză/antiteză/sinteză, și, prin urmare, considera că acesta se referă la o succesiune în timp. Or, este fals. Diferența între o triadă de terț inclus și o triadă hegeliană se limpezește prin evaluarea rolului timpului. Într-o triadă de terț inclus cei trei termeni coexistă în același moment din timp. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed în timp. Iată de ce triada hegeliană este incapabilă să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fals. Diferența între o triadă de terț inclus și o triadă hegeliană se limpezește prin evaluarea rolului timpului. Într-o triadă de terț inclus cei trei termeni coexistă în același moment din timp. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed în timp. Iată de ce triada hegeliană este incapabilă să realizeze concilierea opușilor, în vreme ce triada terțului inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus, opușii sunt mai degrabă contradictorii: tensiunea dintre contradictorii construiește o unitate mai largă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și o triadă hegeliană se limpezește prin evaluarea rolului timpului. Într-o triadă de terț inclus cei trei termeni coexistă în același moment din timp. În schimb, cei trei termeni ai triadei hegeliene se succed în timp. Iată de ce triada hegeliană este incapabilă să realizeze concilierea opușilor, în vreme ce triada terțului inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus, opușii sunt mai degrabă contradictorii: tensiunea dintre contradictorii construiește o unitate mai largă care îi cuprinde. O lungă polemică, care a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
diferit de dialectica lui Hegel și de aceea am numit-o dialogică, mai apropiată de viziunea lui Heraclit decît de viziunea dialectică și hegelo-marxistă care presupun mereu o depășire. Altfel spus, ceea ce era interesant e că nu exista acea depășire hegeliană, dar exista tensiunea opușilor, care însă era creatoare, fundamentală și necesară. Atunci trebuie să spun că eu personal, fără îndoială fiindcă am avut întotdeauna sentimentul pe care îl exprimă atît de bine și Pascal și Niels Bohr, anume că opusul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dar potrivit formei, ea este acțiunea unei voințe subiective care în orice lezare întâmplată poate să-și pună infinitatea ei și a cărei dreptate este deci întâmplătoare, așa cum și pentru celălalt nu este decât ca particulară"103. În metoda dialectică hegeliană, voința generală sau ordinea juridică este "teza", negația ei prin săvârșirea delictului este "antiteza", iar negația negației este "sinteza" care se înfăptuiește prin intermediul pedepsei 104. Conform acestei construcții, Hegel consideră pedeapsa ca o reacție: "violența este suprimată prin violență; ea
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
este, așa cum s-ar putea crede la prima vedere, pedeapsa. O observare mai atentă a construcției duce la constatarea că, de fapt, se urmărește demonstrarea faptului că pedeapsa este instrumentul prin care se poate menține "pacea socială"106. În cadrul teoriei hegeliene, pedeapsa este analizată din perspectiva a două idei esențiale: pedeapsa ca anulare a delictului și dreptul delincventului la pedeapsă. Hegel consideră pedeapsa o negație a negației: "dreptul prin negarea acestei negații a sa, se restabilește"107. Delictul reprezintă o negație
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
el "ia totul asupra lui". Alți oameni respectă legea pentru că ei consideră prevederile rezonabile, din inerție, de teamă. În această arie, legea își îndeplinește scopurile sale fără pedeapsă. În mod clar, pedeapsa nu este un corolar al legii"160. Ideii hegeliene a pedepsei ca "negare" sau "anulare" a infracțiunii i s-a obiectat că este ori neinteligibilă ori are un caracter utilitarist. S-a susținut că doctrina "anulării", deși este ambalată cu grijă într-o frazeologie obscură, este în mod clar
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
împreună cu persoana. Raportată la această unitate, personalitatea repre-zintă un "element"; ea este, de pildă, independentă față de cauzalitatea naturii, însă omul nu poate face abstracție de aceasta, în măsura în care participă și la lumea fenomenală. Totuși, tocmai personalitatea dă seama, parafrazând o vorbă hegeliană, de universalul-dat-în-om. Voința pură ("semnul" cel mai limpede al subiectului inteligibil) este, paradoxal, o "realitate obiectivă" (Kant), chiar dacă ține de subiect, iar forma ei a priori este legea morală; ea nu poate fi însă conceptualizată decât pornind de la unitatea conceptului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
activități căreia îi lipsește esențialmente scopul"255), omul superior pregătește apariția supraomului; numai el își poate asuma această sarcină. Rolul său este, prin urmare, acela de conștiință critică, însă legată încă de condiția unui fel de "conștiință nefericită" (în sens hegelian, ca o conștiință ce-și ratează continuu împlinirea); ea are totuși puterea de a arăta calea prin care reacțiunea (retragerea resentimentară din fața vieții) se poate transforma în acțiune. El doar răstoarnă valorile; supraomul le transmută. După socotința lui G. Deleuze
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pornirile etnocentriste, Încuraja „românismul” și „patriotismul” prin contraponderea acestora la „internaționalismul proletar” ce fusese impus În deceniile anterioare prin filiera sovietică. Totodată, se Încerca o autolegitimare a prezentului pe baza evidențierii unor trăsături negative ale trecutului apropiat. „Negarea negației”, principiul hegelian reinterpretat În context comunist, funcționa nu numai la scara evoluției Întregii istorii, ci și În interiorul „orânduirii” comuniste. Iar elementele pozitive puteau fi găsite, dacă ne comparam cu perioada precedentă (cu mari atrocități), ce fusese atât de negativă, Încât Însuși regimul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Mecanica socială, Editura Gramar, București, 2001, p. IX. 833 Vasile Conta, Opere Complete, Editura "Librăria Școalelor", București, 1914, volum coordonat de Octav Minar. 834 Ibidem, p. 197. 835 Ibidem, p. 198. 836 Regăsim aici, sub altă formă, dialectica de tip hegelian ca principiu de bază al devenirii. 837 Ibidem, p. 199. Continuumul spațiu-timp este un mod de manifestare a lumii fizice. De asemenea, și fenomenele sociale au această caracteristică, a continuității și devenirii intercondiționate și permanente, fapt ce permite studierea cu ajutorul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
condițiile locale. D. sugerează direcțiile pe care vor avansa în viitor cercetările din literatură comparată pentru a împlini majore finalități integratoare în cultura umanistică. SCRIERI: Tradiționalismul lui Mihail Eminescu, Turnu Severin, 1929; Aspecte și atitudini ideologice, Turnu Severin, 1933; Motive hegeliene în scrisul eminescian, Sibiu, 1934; Al. Odobescu (Privire sintetică asupra operei și personalității), Sibiu, 1935; Zăcăminte folclorice în poezia noastră contemporană, București, 1936; „Cei mai rodnici ani ai vieții” lui George Coșbuc. Poetul la Sibiu, Sibiu, 1938; Fenomenul românesc sub
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
Ghilgameș, București, 1966 (în colaborare cu Virginia Șerbănescu); D.H. Lawrence, Femei îndrăgostite, București, 1978. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, ALA, 1933, 13; Chinezu, Pagini, 247-251; Mircea Vulcănescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, CL, 1934, 4; Paul Zarifopol, „Motive hegeliene în scrisul eminescian”, RFR, 1934, 5; D. Murărașu, „Motive hegeliene în scrisul eminescian”, „Tinerimea română”, 1934, 10; Octav Șuluțiu, „Al. Odobescu”, F, 1935, 3; Constantinescu, Scrieri, II, 445-464; G. Călinescu, Al. Dima, ALA, 1936, 8; Gh. Vrabie, „Conceptul de artă
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
Femei îndrăgostite, București, 1978. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, ALA, 1933, 13; Chinezu, Pagini, 247-251; Mircea Vulcănescu, „Aspecte și atitudini ideologice”, CL, 1934, 4; Paul Zarifopol, „Motive hegeliene în scrisul eminescian”, RFR, 1934, 5; D. Murărașu, „Motive hegeliene în scrisul eminescian”, „Tinerimea română”, 1934, 10; Octav Șuluțiu, „Al. Odobescu”, F, 1935, 3; Constantinescu, Scrieri, II, 445-464; G. Călinescu, Al. Dima, ALA, 1936, 8; Gh. Vrabie, „Conceptul de artă populară”, G, 1940, 1; Ramiro Ortiz, Al. Dima, „Sibiu”, „Varia
DIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
ale degradării romantismului, îl apreciază pe Gogol, dar și pe V. Alecsandri, pe care îl consideră singurul creator de tipuri din dramaturgia vremii. Pledând în favoarea criticii literare și pentru încurajarea talentelor locale, cere o evaluare a operei pornind de la conceptul hegelian al frumosului ca aparență sensibilă a ideii (Critica literară). Câteva traduceri - din Mickiewicz, Horațiu, Schiller - sunt datorate lui Gr.H. Grandea, Radu Ionescu, A. Stern. Apar, de asemenea, tălmăcite fragmente din Lessing, din Principele lui Machiavelli, din Goethe (Herman și Dorotheea
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
scrieri originale, discută despre traduceri și rolul lor în modelarea unei literaturi începătoare; urmărește, bunăoară, evoluția și caracteristicile stilului în artă, analizează umorul și satira, face considerații de poetică, privilegiază sensul moral, educativ al literaturii. Aspirația spre clasicitate este înțeleasă hegelian, ca o năzuință spre armonie și desăvârșire, spre exemplar; B. atribuie de timpuriu criticii un rol de limpezire a atmosferei literare. În felul lui înțelept de a cugeta, domină preceptele esteticii clasiciste, primite prin intermediul gânditorilor și esteticienilor germani (Goethe, Hegel
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
în manualul Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos și artă (1899), bazat pe o informație cuprinzătoare, culeasă din studiile unor esteticieni germani (Fr. Th. Vischer, J. Wackernagel, Ed. von Hartmann, G. Th. Fechner ș.a.). Revendicându-se din estetica hegeliană, cartea lui B. nu i se subordonează întru totul. Concepția ei, înrâurită de Fr. Hebbel, ține de curentul psihologizant - ilustrat de teoreticieni ca Fechner, J. Volkelt ș.a. -, potrivit căruia un adevăr estetic trebuie verificat întotdeauna prin legile psihologiei. Metoda, în
BLAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285755_a_287084]
-
cu ochii spre cer. UN BUN MEDIOLOG ESTE UN CÎINE Cine urmărește eficacitatea urmei se trezește în momentul în care interpretul marilor texte predă ștafeta "amatorului de anecdote". Filosoful ne explică de unde vine conceptul de "societate civilă" la Marx, filiația hegeliană și pericolele reutilizării lor etc. Noi ne întrebăm pe unde a circulat cartea. Ideologia germană: Tipărită cum? În ce tiraj? Cîte exemplare au rămas nevîndute? De către cine au fost citite și în ce fel? În ce reviste a fost comentată
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
negativism. Scrisul socializează memoria individuală, lectura individualizează memoria socială. Această mișcare pendulară întreține dorința de istoricitate, croind posibilități în prezent, arierplanuri și avanplanuri. Atunci cînd e frig și timpul trece greu, memoria nu ne lasă singuri. Memorie alfabetică. În sens hegelian, în care alfabetul face să explodeze corpul sensibil al lucrurilor și al limbii înseși. În concluzie, faptul de a învăța să citești și să scrii după un alfabet trebuie privit ca un mijloc de cultură infinit insuficient apreciat; fiindcă astfel
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
am cunoscut personal, de la Che Guevara la Pham Van Dong, incluzîndu-l și pe Castro (nu autocratul, ci rebelul de odinioară), fără să mai vorbesc de troțkiști, aceste enciclopedii ambulante, erau cititori înverșunați, maniaci ai anticariatelor și refractari la imagine. Un hegelian și-ar explica acest lucru prin aceea că lectura provoacă decroșarea critică și anticipația utopică, dat fiind faptul că "este doar partea nevăzută a științei" și nu aparține viitorului decît prin "repetarea" trecutului. Abstractizarea determină acțiunea, așa cum rememorarea determină inovația
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a critica fără să aducă nimic concret pentru viitor". Totuși, în 1865, "acest neamț necunoscut" fusese pomenit, o dată, sub pana lui Sainte-Beuve, bătrînul erudit, într-un studiu despre Proudhon, într-o notă în josul paginii, ca un "scriitor al tinerei școli hegeliene care se distinge în lupta împotriva școlii din Berlin". Marele dicționar universal al secolului al XIX-lea (Larousse, l873) va consacra acestui personaj secundar două coloane și un sfert, confundîndu-l, de altfel, mai mult sau mai puțin, cu Lassalle (toți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
psihologie (era prea curînd), dar un bun pronostic mediologic (audiovizualul înclină balanța "la dreapta", iar tipografia "la stînga"). Care pe care este un delir al anticipării. Magul Hugo face două anunțuri într-unul singur, ne prezintă două fațete, voltairiană și hegeliană, ale aceleiași intuiții. La Voltaire, "presa va ucide biserica", pentru că îl permite pe Luther. Victoria cărții asupra amvonului, a inteligenței asupra credinței, a opiniei publice asupra autorității papale. La Hegel, "tipografia va ucide arhitectura". În lungul cortegiu al figurilor Cuvîntului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
relație specifică de utilizare. Segmentul de scrieri platoniciene care preferă soluționări mitice ale subiectelor filosofice a constituit un motiv constant de critică. Numai o înțelegere greșită a relației lui Platon cu mitul mai poate da ocazia reluării dezbaterilor în ton hegelian asupra relevanței părții mitice a dialogurilor. Aceste critici au toate un cadru comun: au căzut pradă asocierii rău plasate între realismul platonian și realismul naiv. Înțelegerea importanței conceptului platonian de eikôn nu se poate opri, în opinia noastră, la constatarea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
rolul de gardian suprem al viitorului națiunii decât În cel de părinte binevoitor. Încrederea că, dintre toate organizările posibile, statul este entitatea cea mai adecvată pentru a proteja bunăstarea națiunii și progresul societății pare să Își aibă originea În filosofia hegeliană. Moldovan nu face referiri directe la filosofia istoriei dezvoltată de Hegel sau la teoria sa despre stat, dar putem fi siguri că, În timpul studiilor sale la Viena, studentul român se familiarizase cu ideile și opera filosofului german. Într-o lucrare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
la incandescența imaterială, Valentin propune o altă metodă pentru a atinge aceleași scopuri: aceasta constă în a da trupului un rol paradoxal pentru că ea presupune negarea cărnii prin afirmarea ei absolută. Platonicienii thanatofili contra platonicieni biofili. Prefigurare a vicleniei rațiunii hegeliene... De unde o serie întreagă de îndemnuri la a consuma materia ostilă din această lume: iubire sexuală, voluptăți fizice, senzualitate fără margini și dereglare rimbaldiană a tuturor simțurilor. Numai epuizarea propriei substanțe, cheltuirea exacerbată, economia libidiană consumată într-un fel de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]