240 matches
-
care România a răspuns formulând o nouă strategie de securitate. Subsistemul de relații internaționale din centrul și sud-estul Europei era unul multipolar: cu Germaniaxe "Germania" nazistă, Italia, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franțaxe "Franța" ca mari puteri și cu un potențial hegemon - Al treilea Reich. Decizia de intrare În război (1941) s-a manifestat ca o decizie de aliniere, date fiind noile coordonate ale subsistemului est-european. Odată cu semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov (1938), Europa de Est rămâne practic fără apărare În fața Germaniei naziste. Încercarea autorităților de la
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
fără aliați, posibilitate mai degrabă suicidară având În vedere capabilitățile și pregătirea armatei române. Prin urmare, nu existau opțiuni de alianță ale României În 1940, iar singura decizie coerentă În ansamblul mai larg al unui subsistem hegemonic era alinierea cu hegemonul. Schimbarea balanței de putere odată cu intrarea URSS și SUA În război (1941-1942) au determinat, În cele din urmă, o nouă schimbare a strategiei României care, la 23 august 1944, Întoarce armele Împotriva Germaniei și aliaților săi de până atunci - o
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
a URSS. Deși Mearsheimer aprecia că, la nivel sistemic, bipolaritatea este mult mai stabilă datorită simplității - număr redus de diade conflictuale posibile și, de aceea, predicticilitate crescută - la nivelul subsistemului hegemonic stabilitatea era dată numai de puterea covârșitoare a URSS, hegemonul subsistemului, care amenința și ținea toate statele din sfera sa de influență În șah (Mearsheimer, 2003). În toată perioada dintre 1945-1991, politica de securitate românească a fost gândită pe trei mari coordonate: În raport cu puterile vestice (NATO), În raport cu statele Pactului de la
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nealiniate. Politica de securitate, așa cum a fost ea articulată În perioada regimului comunist, a fost, În realitate, un compozit de factori: reacționară, defensivă, dar și asertivă. Astfel că, securitatea și integritatea teritorială a României În această perioadă sunt garantate de hegemonul la a cărui politică se aliniase statul român, URSS. Intrată sub „umbrela” de securitate nucleară a URSS, România se găsea astfel Într-o zonă gri, În care amenințările convenționale erau Încă prezente din vest. Totuși, capacitățile similare de distrugere de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
nivel internațional să fie expresia nemijlocită a propriilor interese naționale. Începând cu instaurarea hegemoniei sovietice În Europa Centrală și de Sud-Est, politica externă și de securitate a României va fi În mod vădit Îngrădită și limitată, iar dependența acesteia față de hegemonul subsistemului va tinde să fie din ce În ce mai profundă. Deciziile majore asupra politicii externe de securitate nu se mai iau strict la nivel intern, ci și la Moscova. Principalul mijloc prin care URSS a limitat capacitatea României de a acționa pe scena
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
argument care amintește de critica timpurie a lui Carr la adresa guvernului britanic (vezi capitolul 2), această orientare se distinge ea însăși de altele, pe baza ideii că nu se pot aștepta nici un fel de efecte benefice generale de la furnizarea de către hegemon a bunului public. Cu alte cuvinte, autorii aparținînd acestei școli neagă existența unui interes comun pentru stabilitatea și liberalizarea economică internațională. Însă e adevărat că această versiune oferă prea puține lucruri noi comparativ cu realismul tradițional. Iar critica lui Snidal
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
sau mai tîrziu, o serie de constrîngeri externe asupra celui care conduce sistemul monetar internațional. În această privință, date fiind diferențele de putere într-un sistem hegemonic, realiștii ar trebui să se aștepte ca sistemul să se prăbușească, atunci cînd hegemonul consideră că utilitatea sistemului este inferioară celei a unui alt sistem (sau a unui non-sistem). A face sistemul dependent de ca-priciile și voința unei singure țări poate ajuta funcționării sale, dar nu îmbunătățește neapărat perspectivele stabilității sale: hegemonia poate fi
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoria stabilității hegemonice se concentrează asupra rațiunilor externe ale entropiei, cum ar fi rezistența crescîndă a statelor mai slabe în fața abuzurilor pretextate sau reale ale puterilor hegemonice și/sau răspîndirea centrelor industriale, prin export de capital și de tehnologie de la hegemon. Barry Buzan (1984: 621-2) a sintetizat principalele efecte ale hegemoniei asupra statului hegemon însuși: "Autoepuizarea economică pe termen lung prin export de inflație, scurgere de capital și tehnologie; creșterea rigidității structurale în economie, ca rezultat al cererilor sociopolitice provenite din
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rezistența crescîndă a statelor mai slabe în fața abuzurilor pretextate sau reale ale puterilor hegemonice și/sau răspîndirea centrelor industriale, prin export de capital și de tehnologie de la hegemon. Barry Buzan (1984: 621-2) a sintetizat principalele efecte ale hegemoniei asupra statului hegemon însuși: "Autoepuizarea economică pe termen lung prin export de inflație, scurgere de capital și tehnologie; creșterea rigidității structurale în economie, ca rezultat al cererilor sociopolitice provenite din experiența puterii și a succesului; și costurile disproporționate, în special cele militare, care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
economică pe termen lung prin export de inflație, scurgere de capital și tehnologie; creșterea rigidității structurale în economie, ca rezultat al cererilor sociopolitice provenite din experiența puterii și a succesului; și costurile disproporționate, în special cele militare, care împovărează economia hegemonului în relațiile cu rivalii săi." (Buzan 1984: 621) Esențială pentru această discuție este cea de-a doua caracteristică a bunurilor publice, nonexcluziunea și fenomenul "pasagerilor clandestini" din sistem. Din moment ce hegemonul nu-i poate elimina pe "pasagerii clandestini", așa cum susține argumentul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și costurile disproporționate, în special cele militare, care împovărează economia hegemonului în relațiile cu rivalii săi." (Buzan 1984: 621) Esențială pentru această discuție este cea de-a doua caracteristică a bunurilor publice, nonexcluziunea și fenomenul "pasagerilor clandestini" din sistem. Din moment ce hegemonul nu-i poate elimina pe "pasagerii clandestini", așa cum susține argumentul, aceștia vor eroda inevitabil controlul relativ al hegemonului asupra resurselor vitale. Acum e limpede că excluderea totală este aproape imposibilă. Prin urmare, problema "pasagerilor clandestini" este întotdeauna una relativă. Nici un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
621) Esențială pentru această discuție este cea de-a doua caracteristică a bunurilor publice, nonexcluziunea și fenomenul "pasagerilor clandestini" din sistem. Din moment ce hegemonul nu-i poate elimina pe "pasagerii clandestini", așa cum susține argumentul, aceștia vor eroda inevitabil controlul relativ al hegemonului asupra resurselor vitale. Acum e limpede că excluderea totală este aproape imposibilă. Prin urmare, problema "pasagerilor clandestini" este întotdeauna una relativă. Nici un guvern nu poate evita ca drumurile sale să fie folosite de cei care nu plătesc taxele necesare construirii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
clandestini" este inevitabilă, prezența lor nu subminează avantajul de putere al hegemoniei, care este întotdeauna un fenomen relativ. În plus, se poate vorbi de entropie doar dacă beneficiile "pasagerilor clandestini" sînt convertite într-o putere totală care să concureze puterea hegemonului. Pentru acest motiv, unii critici ai teoriei stabilității hegemonice (și ai politicii externe a SUA) au argumentat că entropia provine din posibila amînare a ajustărilor structurale. Aceasta seamănă cu renumita definiție pe care o dă Karl Deutsch puterii, ca fiind
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a optat pentru politica inflaționistă, este de înțeles că și-a păstrat contractul social intern și și-a modificat aranjamentele externe. Sistemul monetar internațional a trebuit să cadă (Calleo și Strange 1984:108). Cu alte cuvinte, dacă e adevărat că hegemonul își menține poziția atîta timp cît reușește să-i facă pe ceilalți să i se adapteze, sfîrșitul sistemului Bretton-Woods este un semn al puterii SUA, nu al declinului lor. Explicația dată de Kindleberger prăbușirii sistemului Bretton-Woods ca fiind o consecință
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
se adaptează, ele fac asta pentru a menține privilegiile actorilor mai puternici. A da vina pe "pasagerul clandestin" înseamnă să recurgi la un limbaj moralizator deplasat și, potrivit cercetătorilor dependenței, să pui în umbră efectele întotdeauna benefice ale ordinii, pentru hegemon. Teoria stabilității hegemonice ca reactualizare insuficientă a realismului Acest capitol s-a ocupat de critica realistă a unei teorii realiste din economia politică internațională. Ideea sa este să arate, dacă mai era nevoie, varietatea gîndirii realiste. Kindleberger vedea în declinul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
face să funcționeze un sistem multilateral prin îngăduirea politicilor economice naționale autonome. Dinamica economiei politice internaționale: dialogul dintre Lenin și Kautsky Dacă actualul sistem internațional este al doilea în seria hegemoniilor liberale (nu doar a imperiilor), atunci înflorirea și declinul hegemonilor reprezintă o temă impor-tantă de cercetare la nivel internațional. Cercetarea aceasta face parte din teoria stabilității hegemonice. Așa cum am menționat în capitolul 10, Gilpin nu subscrie deturnării idealiste care vorbește despre sacrificiul SUA în numele unei ordini liberale. El afirmă în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
propriului ei interes (poate pe termen lung sau poate luminat) de a furniza bunul public. Numai această abordare este în concordanță cu perspectiva economică fundamentală a maximizării raționale a valorilor (Gilpin 1984: 311-12). El acceptă analogia internă, în sensul că hegemonul preia, în societatea internațională, aceleași funcții pe care le îndeplinește guvernul la nivel intern, adică misiunile de a furniza bunurile publice anume securitatea și protecția dreptului de pro-prietate în schimbul unei taxe. El acceptă argumentul lui Keohane (1984) că regimurile (bunul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
furniza bunurile publice anume securitatea și protecția dreptului de pro-prietate în schimbul unei taxe. El acceptă argumentul lui Keohane (1984) că regimurile (bunul public, în viziunea lui Keohane), o dată stabilite, pot avea o dinamică a lor și pot subzista chiar dacă puterea hegemonului care a instituit sistemul intră în declin. În această privință, Gilpin transferă în economia politică internațională normele comune pe care realiștii le considerau necesare pentru funcționarea unui sistem (politic) concertat. Concertul trebuie gestionat nu de puterile majore, pur și simplu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ierarhic, deși diferit de un stat. Anticipînd acest lucru, el scrie: Unii ar putea dori să ducă mai departe ideea diferențierii din acest demers, incluzînd în ea diferențieri de rol, cum ar fi puteri mari și puteri mici, neutri, aliați, hegemoni și altele de acest fel. Ar trebui să se reziste acestei tentații. Diferențierea funcțiilor se referă la funcționarea ca unitate și numai în această accepțiune se leagă de esența structurii de profunzime, care privește guvernarea. Diferențierea rolurilor poate fi cel
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
391 Capitolul 7. Marota independenței. Leninismul romantic în căutarea afirmării internaționale și a mobilizării naționale / 401 7.1. Helsinki 1975: viziuni ideologice concurente asupra securității europene / 402 7.2. Leninismul romantic despre securitatea europeană și drepturile omului / 407 7.3. Hegemonul Balcanilor? Strategii geopolitice regionale ale leninismului romantic / 423 7.4. Eurocomunism și leninism romantic: o prietenie rezervată / 426 7.5. "Socialist în formă, național în conținut"? "Raportul național- internațional" în economia ideologică a leninismului romantic / 438 7.6. Cultul personalității
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
internațional. La baza acțiunii externe a fiecărui stat se află "interesul național" pe care Morgenthau îl înțelege ca fiind definit "în termeni de putere". Cu alte cuvinte, maximizarea propriei puteri. Urmărindu-și astfel logica politică, fiecare stat caută să devină hegemon, dacă sistemul permite această metamorfoză. În mod normal, istoria, pentru, realiști, este o succesiune de hegemonii exercitate de către statul sau statele cele mai puternice asupra celor mai puțin sau foarte puțin puternice. Când hegemonia devine insuportabilă, împotriva hegemonului se creează
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
înțelege ca fiind definit "în termeni de putere". Cu alte cuvinte, maximizarea propriei puteri. Urmărindu-și astfel logica politică, fiecare stat caută să devină hegemon, dacă sistemul permite această metamorfoză. În mod normal, istoria, pentru, realiști, este o succesiune de hegemonii exercitate de către statul sau statele cele mai puternice asupra celor mai puțin sau foarte puțin puternice. Când hegemonia devine insuportabilă, împotriva hegemonului se creează o alianță care îi contrabalansează puterea exagerat de mare și, cu timpul, i-o distruge, fie
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să devină hegemon, dacă sistemul permite această metamorfoză. În mod normal, istoria, pentru, realiști, este o succesiune de hegemonii exercitate de către statul sau statele cele mai puternice asupra celor mai puțin sau foarte puțin puternice. Când hegemonia devine insuportabilă, împotriva hegemonului se creează o alianță care îi contrabalansează puterea exagerat de mare și, cu timpul, i-o distruge, fie printr-un conflict manifest, purtat cu mijloace preoponderent militare, fie printr-un proces de lungă durată ce poate îmbrăca o multitudine de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a își asigura o oarecare securitate. Strategia nu este însă una pe termen lung, ci doar scurt sau mediu: sistemul nu poate stagna la nesfârșit în această configurație și, mai devreme sau mai târziu, fie va apărea un contestatar al hegemonului, fie se va recurge la contrabalansare. În acest felurie, balanța de putere acționează invariabil, contribuind la hașurarea concepției ciclice asupra istoriei: hegemonie-contrabalansare-restructurarea sitemului. Unitatea de analiză a procesului istoric este alcătuită deci dintr-un astfel de ciclu, iar ciclurile se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
stabilității și coeziunii conducerii române. Leninismul pre-europenizat și destalinizarea au reprezentat pentru RPR, în cuvintele lui Kenneth Jowitt, "o perioadă de învățare latentă și de docilitate", marcată de anumite transformări interne lipsite de entuziasm și de temeri crescânde în legătură cu intențiile hegemonului sovietic; nu se poate afirma însă, așa cum o face Stephen Fischer-Galați, că în acest interval au fost puse bazele viitoarei "independențe" de la începutul anilor '60 (Jowitt: 1971, 167; Shafir în Schöpflin: 1986, 364-365; Fischer-Galați în London: 1966, 265; Fischer- Galați
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]