936 matches
-
mulțumită multor alegeri tehnice și progreselor realizate între timp în domeniul detectoarelor în infraroșu. Partea să optică este constituită dintr-un telescop cu oglindă primară cu diametrul de . Radiația infraroșie colectată este analizată de trei instrumente care sunt răcite cu heliu lichid: un fotometru de imagine în infraroșu apropiat și mediu (între 3 și 8 microni), un spectroscop (5 - 40 de microni) și un spectrofotometru pentru infraroșu îndepărtat (50 - 160 de microni). Lansat la 25 august 2003, telescopul Spitzer a funcționat
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
8 microni), un spectroscop (5 - 40 de microni) și un spectrofotometru pentru infraroșu îndepărtat (50 - 160 de microni). Lansat la 25 august 2003, telescopul Spitzer a funcționat cu o capacitate deplină până în mai 2009. Începând de la acea dată, epuizându-se heliul lichid, a continuat să funcționeze la modul „cald” cu o parte din instrumente. Misiunea sa ar trebui prelungită până la sfârșitul deceniului 2010.
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
de raze α și dă naștere izotopului Ra, adică radiul descoperit de soții Curie. Mai departe, radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului radioactiv Rn (radon), care este un gaz inert asemănător din punct de vedere chimic cu heliul, neonul, etc. Cascada aceasta de dezintegrări succesive se continuă mai departe până ce se ajunge la izotopul Po, adică poloniul descoperit de soții Curie. Poloniul se transmută mai departe în Pb, adică un izotop al metalului plumb. Acesta este „stabil” ceea ce
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
sau le-a fost luat) învelișul exterior de hidrogen, si, în comparație cu supernovele de tip Ia, nu au silicon prezent în liniile de absorbție. Ipotetic, supernovele tip Ic diferă prin faptul că au pierdut mai mult decat învelișul inițial, pierzând majoritatea heliului posedat. Supernovele sunt categorisite conform schemei Minkowski-Zwicky bazată pe liniile de absorbție care apar în spectrul sau . O supernovă este prima dată categorisita ca fiind tip I sau tip ÎI, si apoi sub-categorisită după diverse criterii. Supernovele de tip I
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
unor elemente precum oxigen, calciu și magneziu. În contrast, spectrul supernovelor de tip Ia devin dominate de linii de fier.. Supernovele de tip Ic se deosebesc de cele de tip Ib prin absența în cele din urmă a liniilor de heliu pe frecvența de 587.6 nm. Înainte de a deveni supernovă, o stea masivă este organizată că o ceapă, cu straturi de diferse elemente care fuzionează. Cel mai exterior strat este cel de hidrogen, urmat de heliu, carbon, oxigen ș.a.m.
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
urmă a liniilor de heliu pe frecvența de 587.6 nm. Înainte de a deveni supernovă, o stea masivă este organizată că o ceapă, cu straturi de diferse elemente care fuzionează. Cel mai exterior strat este cel de hidrogen, urmat de heliu, carbon, oxigen ș.a.m.d. În momentul în care stratul exterior de hidrogen este pierdut, următorul strat este expus (heliu în principal amestecat cu alte elemente). Acest fenoment se întâmplă când stea foarte fierbinte și masivă ajunge la un punct
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
că o ceapă, cu straturi de diferse elemente care fuzionează. Cel mai exterior strat este cel de hidrogen, urmat de heliu, carbon, oxigen ș.a.m.d. În momentul în care stratul exterior de hidrogen este pierdut, următorul strat este expus (heliu în principal amestecat cu alte elemente). Acest fenoment se întâmplă când stea foarte fierbinte și masivă ajunge la un punct în evoluția să când o semnificativă parte a masei sale este pierdută datorită vîntului stelar. Stelele masive (25+ mase solare
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
masive (25+ mase solare) pot pierde până la 10 mase solare în 100.000 de ani. Supernovele de tip Ib și Ic se presupune că sunt produse prin colapsul nucleului stelelor masive care și-au pierdut straturile exterioare de hidrogen și heliu, prin vinturi solare sau prin transfer de masă către o stea pereche. Pierderea rapidă de masă se poate întâmpla în cazul steleor de tip Wolf-Rayet și aceste obiecte masive prezintă o spectra unde absentează hidrogenul. Urmașii de tip Ib au
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
steleor de tip Wolf-Rayet și aceste obiecte masive prezintă o spectra unde absentează hidrogenul. Urmașii de tip Ib au ejectat majoritatea hidrogenului din atmosferă exterioară, în timp ce cei de tip Ic au pierdut atît învelișul de hidrogen cît și cel de heliu. În alte privințe mecanismele care stau în spatele formării supernovelor de tip Ib și Ic sunt similare cu cele de tip ÎI, plasînd astfel tip Ib/c între Ia și ÎI. Datorită acestor similarități supernovele de tip Ib/c sunt numite
Supernovă de tip Ib și Ic () [Corola-website/Science/322247_a_323576]
-
până la 9% dioxid de carbon (CO) care diminuează calitatea gazului. În general, gazul natural are în compoziție 85% metan, 4% alți alcani (etan, propan, butan, pentan) și 11% gaze inerte (care nu ard). Deosebit de valoroase sunt gazele naturale care conțin heliu, aceste gaze fiind sursa principală de obținere a heliului. Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care este găsit frecvent. Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind izolat de aerul atmosferic, în prezența unor temperaturi
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
gazului. În general, gazul natural are în compoziție 85% metan, 4% alți alcani (etan, propan, butan, pentan) și 11% gaze inerte (care nu ard). Deosebit de valoroase sunt gazele naturale care conțin heliu, aceste gaze fiind sursa principală de obținere a heliului. Gazul natural ia naștere prin procese asemănătoare petrolului cu care este găsit frecvent. Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind izolat de aerul atmosferic, în prezența unor temperaturi și presiuni ridicate, condiții care au luat naștere prin
Gaz natural () [Corola-website/Science/306386_a_307715]
-
La data de 14 octombrie 2012, în cadrul proiectului "Red Bull Stratos", inițiat în 2007 și sponsorizat de firma Red Bull, decolând de pe aeroportul bazei aeriene Walker din Roswell, statul New Mexico din SUA, a urcat cu un balon umplut cu heliu până în stratosferă, îmbarcat într-o nacelă etanșă, din care a sărit de la altitudinea de 39,045 km. În prima parte a coborârii în cădere liberă a depășit viteza sunetului, atingând 1342,8 km/h, cea mai mare viteză cu care
Felix Baumgartner () [Corola-website/Science/327516_a_328845]
-
sub porțelan în loc de metal pentru a nu transpare sub porțelan în tot cazul numirea nu a fost oficială turta dulce este un produs de cofetărie ce poate lua formă de prăjitură sau de fursec hidrogenul este un gaz inflamabil în comparație cu heliul care este un gaz inert există două tipuri și anume pronumele independente și cele enclitice sau afixe parizienii mai ales muncitorii și clasa de mijloc susținuseră de mult timp ideea unei republici democratice planta vegetează în locurile necultivate la marginea
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cocs la fonta astfel el a construit reflectoare mari în loc de refractoare o mulțime de nobili și preoți unguri fură executați și pe aici medicii au afirmat că va fi indisponibil timp de până la șase luni deși relativ rar pe pământ heliul este după hidrogen cel mai abundent element din univers aceste producții gazoase formează bule pentru a fi colectate anual au loc festivaluri de poezie cinematografie și muzică excesul de soluție puternic alcalină determină distrugerea structurii și dispariția culorii unele furnici
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
găsite în zona polului luminat de soare al planetei. Oamenii de știință au numit radiația ultravioletă emanând din această zonă „strălucire de zi”. Uranus este compusă în mare parte din stânci și felurite ghețuri, cu doar 15% hidrogen și puțin heliu (în contrast cu Jupiter și Saturn care conțin mai mult hidrogen). Uranus (și Neptun) sunt în multe privințe similare sub aspectul miezului cu Jupiter și Saturn mai puțin stratul imens de hidrogen metalic lichid. S-ar zice că Uranus nu ar avea
Uranus () [Corola-website/Science/298439_a_299768]
-
metalic lichid. S-ar zice că Uranus nu ar avea un miez stâncos ca și Jupiter și Saturn, dar mai degrabă materialul său este mai mult sau mai puțin distribuit uniform. Atmosfera lui Uranus este de aproape 83% hidrogen, 15% heliu și 2% metan. Ca și celelalte planete gazoase, Uranus are grupări de nori care se deplasează rapid. Dar sunt foarte mici, vizibile numai printr-o mărire semnificativă a imaginilor luate de pe Voyager 2. Observații recente ale Telescopului Spațial Hubble (HST
Uranus () [Corola-website/Science/298439_a_299768]
-
improvizate. Ratigan se eliberează și scapă cu dirijabilul lui, condus de Fidget, luând-o pe Olivia ca ostatică. Basil, Dawson și Hiram își creează propriul lor aparat de zbor dintr-o cutie de chibrituri și niște baloane mici umplute cu heliu, aflate sub Union Jack. Ratigan îl aruncă pe Fidget (care nu poate zbura) în râul Tamisa, iar acesta probabil moare, și apoi încearcă să conducă el-însuși dirijabilul. Basil sare pe dirijabil pentru a lupta cu Ratigan, făcându-l să se
The Great Mouse Detective () [Corola-website/Science/325568_a_326897]
-
doar în forme determinate, precum un fascicul direcționat în vid într-un spectometru de masă. Colecțiile poliatomice încărcate care sunt prezente în solide (de exemplu, ionii sulfat sau azotat) nu sunt considerate drept molecule în chimie. Gazele inerte sau nobile (heliu, neon, argon, krypton, xenon și radon) sunt compuse din atomi singulari că unitate de bază, insă celelalte elemente chimice izolate constă fie în molecule, fie rețele de atomi legați oarecum. Moleculele identificabile alcătuiesc substanțe cunoscute, precum apă, aerul, precum și unele
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
stratul de valentă) urmează regulă octetului. Cu toate acestea, unele elemente precum hidrogenul sau litiul au nevoie doar de 2 electroni pentru a atinge configurația stabilă; aceste elemente urmează regulă duetului, iar în această manieră vor avea configurația electronică a heliului, care are 2 electroni în stratul exterior. În mod similar, teoriile fizicii clasice pot fi utilizate pentru a preconiza anumite structuri ionice. În cazul compușilor complecși, teoria legăturii de valentă este mai puțin aplicată, fiind utilizate alternative precum teoria orbitalilor
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
numită spin. În tabelul periodic al elementelor, dimensiunea atomilor tinde să crească atunci când ne deplasăm în jos pe coloane, dar să scadă atunci când ne deplasamă pe rânduri (de la stânga la dreapta). Ca urmare, cel mai mic atom este cel de heliu, cu o rază de 32 pm, în timp ce unul dintre cele mai mari este cel de cesiu, cu 225 pm. Atunci când este supus unor forțe externe, cum ar fi câmpurile electrice, forma unui atom se poate abate de la . Deformarea depinde de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
a unor stele îndepărtate. Anumite lungimi de undă ale luminii cuprinse în lumina observată de la stele pot fi separate și legate de tranzițiile cuantizate în atomii liberi de gaz. Aceste culori pot fi reproduse folosind o care conține același element. Heliul a fost descoperit în acest fel în spectrul Soarelui cu 23 de ani înainte de a fi identificat pe Pământ. Atomii formează aproximativ 4% din totalul densității de energie din Universul observabil, cu o densitate medie de aproximativ 0,25 atomi
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în regiunea Soarelui este de numai aproximativ 10 atomi/m. Stelele se formează din nori denși în mediul interstelar, și procesele evolutive ale stelelor au ca urmare îmbogățirea constantă a acestui mediu cu elemente mult mai masive decât hidrogenul și heliul. Până la 95% din atomii din Calea Lactee sunt concentrați în interiorul stelelor, iar masa totală a atomilor formează aproximativ 10% din masa galaxiei. (restul de masă este o materie întunecată necunoscută.) Se crede că electronii existau în Univers din primele etape ale
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
de masă este o materie întunecată necunoscută.) Se crede că electronii existau în Univers din primele etape ale Big Bangului. Nucleele atomice se formează în reacțiile de nucleosinteză. În aproximativ trei minute nucleosinteza Big Bangului a produs mare parte din heliul, litiul, și deuteriul din Univers, și, probabil, o parte din beriliu și bor. Omniprezența și stabilitatea atomilor se bazează pe , ceea ce înseamnă că un atom are o energie mai mică decât un sistem format din nucleu și electroni nelegați. Unde
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
suficient pentru a permite electronilor să se atașeze de nuclee. De la Big Bang, care nu a produs nici carbon, nici elemente mai grele, nucleele atomice au fost combinate în stele prin procesul de fuziune nucleară pentru a produce mai mult heliu, și (prin intermediul procesului triplu alfa) secvența de elemente de la carbon până la fier. Izotopii, cum ar fi litiu-6, precum și unii izotopi de beriliu și bor sunt generați în spațiu prin . Acest lucru se întâmplă atunci când un proton cu energie mare lovește
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
săi au fost prezenți, în forma lor actuală, în nebuloasa care s-a contractat dintr-un nor molecular pentru a forma Sistemul Solar. Restul sunt rezultatul dezintegrării radioactive, și proporția lor relativă poate fi folosită pentru a determina prin . Majoritatea heliului din scoarța Pământului (aproximativ 99% din heliul din sondele de gaze, așa cum arată abundența mai scăzută de ) este un produs al dezintegrării alfa. Există pe Pământ câteva urme de atomi care nu au fost prezenți de la început (adică „neprimordiali”), și
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]