228 matches
-
revăzându-și însemnările din timpul celor zece ani de activitate didactică, respingând totodată ideea redactării unui manual, autorul își propune să fie nu mai mult decât "o călăuză". De altfel, el consideră că iconologul trebuie să-și asume rolul unui "hermeneut modest", care să stea cât mai aproape de sursele documentare și să se abțină de la speculații hazardate, chiar și atunci când aceste surse sunt insuficiente: "...am încercat a fi didactic fără a fi partizan. Studiul ce urmează nu se bazează pe convingerile
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
lui Eliade la 60 de ani distincția “Christian Culture Award Gold Medal for 1968”. în cărțile lui Eliade tipărite (pe hârtie de calitate inferioară) în România (comunistă și criptocomunistă de după 1990) nu apar trecute nici una dintre distincțiile primite de faimosul hermeneut al religiilor, onorat pentru excepționala valoare a lucrărilor sale științifice și literare de lumea acade mică pe întreg mapamondul. Abia după moartea lui Eliade, în aprilie 1986 (an în care lui E. Wiesel i s-a dat Nobelul pentru pace
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Gabriel Onțeluș Un exeget sau hermeneut aparținînd modernității tîrzii, istorice și culturale va avea față de textele literaturii medievale una dintre următoarele atitudini evaluatoare: 1. de respingere principială, prin invocarea dificilei lizibilități, ca și a flagrantei inadecvări cu accepția uzuală, modernă a criteriului estetic; 2. de acceptare
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
putea contrazice. Considerarea unor lucruri drept frumoase sau urâte se fundamentează pe o nevoie a spiritului uman. Sunt, cum ar spune Mircea Eliade, constitutive ființei umane. Clarificarea acestor afirmații își va găsi punct de plecare tocmai în interpretările pe care hermeneutul român le dă imaginilor monștrilor și ale șerpilor care apar în diferite tradiții. Șarpele este urmărite mai întâi în textul biblic. Lui Adam i se interzice să guste din roadele Pomului Cunoașterii binelui și răului, chiar dacă în mijlocul Raiului mai exista
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
citește cu plăcerea lecturii unui roman polițist. Atît doar că intriga e etnologică. Pentru că, într-un cuvînt, Ordine și Haos e o succesiune, seducătoare și erudită fără ostentație, de eseuri cu temă etnologică, în care Andrei Oișteanu, cu talent de hermeneut înnăscut, decriptează, acolo unde te aștepți mai puțin, sensurile și semnificațiile unei lumi arhaice, supuse altor canoane de gîndire și de imaginație, altor rosturi decît ale noastre. Cu toate că - paradoxal poate - numim îndeobște această lume tradiția noastră, tradiția românească. Mă bucură
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
decât cu iluzia acestora? În realitate, metoda adecvată, articulată cu suplețe, nu doar presupune, dar chiar impune criteriul critic și pe cel axiologic. În continuarea extinderii literarității, greu de spus cât de realist și cât de iluzoriu, E. Negrici, scepticul hermeneut (crezând că nici o interpretare nu află Sensul ultim al operei, 158) propune un salvator, așadar optimist, comparatism literar, "întemeiat pe concordanțe, nu numai pe înrâuriri" (163); fundat, altfel spus, pe ceea ce este întâmplător, involuntar. Istoria literaturii române apare concepută ca
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
ne introduce - e un fel de a spune - în spațiul interiorității sale divulgă un demers non-analitic. Delicatețea lui fundamentală și sensibilitatea nevrotică a autorului-narator-personaj nu îngăduiau răbdarea analizei psihologice. Ibrăileanu nu avea asemenea exercițiu. El rămâne un ideolog și un hermeneut. Iubirea fiind un pretext pentru comentariu, iar acesta un artificiu pentru mascarea abuliei fizice. Personajul, cu complicitatea naratorului-autor, refuză trăirea directă în favoarea glosei, a comentariului. Analiza este astfel principial ocolită, ceea ce se observă și la nivel lexical. Cuvântul semnificativ din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
film lipsește un cadru în care stăteau toți sub o pancartă sovietică cu un text despre sănătatea poporului și viitorul națiunii. Dar am scos acel cadru, pentru că așa ar fi devenit limpede un film despre lupta împo triva comunismului. Dar hermeneutul tău n-a avut acces la acest cadru, nu? Nu, el doar a intuit. A simțit ceva, și a simțit mult, adică a văzut toate comisiile europene care vin în Moldova, reprezentanții ONU, incapacitatea structurilor sindicaliste moldovenești de a... nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Înalt, frumos, distins, elegant, cu privirea penetranta și Încântătoare. Faustic Într-un halou de magii galopante. Dominator modest, prevenitor și... ieșean perpetuu dispus să te considere un prieten apropiat. Animator de discuții În orice domeniu, informat până la detalii tehnice surprinzătoare. Hermeneut În esență, o enciclopedie emblematica a bibliotecilor fără margini. Fluent În enunțuri, concis În replică la obiect, cu talent pentru metaforă invocată la timp. Păstrător de spiritualitate moldoveneasca În gusturi culinare și În vorbire, lucru foarte rar Întâlnit la o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu doar un exercițiu, ci o experiență înseamnă creație (obsesie veche, de autolegitimare), acest fapt m-ar duce ceva mai departe cu deducțiile: De ce să nu fie Homer critic literar? De ce să nu fie critic literar moș Nichifor Coțcariul?! Pentru că hermeneuți, într-un sens foarte larg, oricum sunt. Și aici, firește, am putea demonstra, pe de o parte, că operele lui Homer nu sunt literatură (chiar dacă noi nu mai vedem altceva în ele), pe de alta, că orice împărțire pe genuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
toposurile” apocalipticii iudaice, este o scriere originală. Câteva trăsături specifice: 1. la nivel formal: lipsa pseudonimiei; autorul își afișează aproape ostentativ contemporaneitatea cu cititorii; neutralizarea așa-ziselor vaticinia ex eventu; determinismul istoric aproape că nu se face simțit; rolul îngerului hermeneut (angelus interpres) este foarte redus; 2. la nivel de conținut: accentuarea figurii Mielului jertfit; numai în urma intervenției Mielului istoria începe „să curgă” (Mielul e singurul capabil să rupă cele șapte peceți); originea viziunii se află în Isus Cristos; scopul direct
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
parte din Spița Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală...“ Doru Timofte despre Octavian Doclin: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): „...pruncul dolofan de patru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar mezinul (Spiritus) în horn (inima, Cerul, Centrul, hornul fiind simbolul Axei Lumii).“ Toate interpretările din carte sunt la fel de năstrușnice și aproape integral neplauzibile. Descoperind pe Columna lui Traian imaginea unor arbori care seamănă cu niște palmieri, Mircea A. Tămaș, hermeneutul niciodată sfâșiat de îndoieli, stabilește triumfător: „Figurarea palmierilor pe Columna lui Traian ca fundal pentru balaurul cu cap de lup și pentru capul de dac cu căciula moțată este o pecetluire peste veacuri a doctrinei nemuririi a lui Zalmoxis.“ Ce-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asupra poeziei lui Octavian Doclin.“ „Privirea autopsică“ asupra „liricii docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Chiar și dacă s-ar referi la Eminescu, comentariul ni s-ar părea bombastic. La urma urmelor, este în discuție opera unui om și nu a lui Dumnezeu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei cunoașteri deosebite a umanului și a socialului din partea prezicătorului. Specialistul în arta divinatorie știe să coreleze o serie de informații de natură magico-religioasă cu semnele concrete. În societățile antice, dar și mai târziu, acest personaj putea fi considerat un hermeneut pus în slujba individului și a comunității. Calitatea sa era una specială mai ales prin faptul că prezicerile sale erau uneori spontane, în absența unor semne vizibile. "Iată de pildă brahmanul indian Calamus, pe când urca pe rugul aprins, a strigat
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
chiar luând în calcul intervențiile culturnicilor, e greu de înțeles de ce ar fi fost așa de „periculos” filmul lui Daneliuc, în principal o colecție confuză de secvențe à la manière de Fellini, Bergman, Wajda, Tarkovski etc., care reclamau niște spectatori hermeneuți înrăiți pentru a fi interpretate ca „antidictatură”. Nici Alexandru Tatos, autorul remarcabilului Secvențe, nu reușește mai mult cu Secretul armei secrete (1988), o alegorie comico-muzicală a cărei valoare constă doar în „șopârlele” antiregim pe care le-ar fi putut suprainterpreta
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fi anulată prin ridicarea abstracției la rangul de faptă, în ambele sfere. În acest fel, cultura poate deveni un ghid și un instrument al politicului, iar a ști, o ipostază a lui a face. Nexul formator care dă coerență opțiunilor hermeneutului, comparatistului, teoreticianului, eseistului politic, într-un cuvânt ale intelectualului M. e încrederea în demnitatea pragmatică a teoriei și în fuziunea fertilă dintre idealism și militantism. A fost singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
minciunii din care să rezulte deosebirea dintre diferitele tipuri de a minți, în raport cu personalitatea subiecților implicați, cu gradul de responsabilitate a lor, cu finalitatea (efectele) minciunii la nivelul beneficiarilor lor, pare a fi absolut necesară. Este tocmai ceea ce în calitate de observator (hermeneut, semiotician) ne-am propus, printre altele, să facem. Trei tipuri de victime ale actului mincinos am putea lua în seamă în acest context: individuale, autogenerate, cuplate. • Victima individuală este definită de persoana supusă unei înșelăciuni mai mult sau mai puțin
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
studiu introductiv; • urmărirea subiectului supus cercetării dintr-o dublă perspectivă: pe "verticala diacronică" a constituirii sale, pe de o parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar de mare forță explicativă; • conturarea unei metodologii interdisciplinare, în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sensibilitate. Ea nu golește cititorul de anxietăți, ci, dimpotrivă, le accentuează, dar le luminează sensul, îți permite să reflectezi asupra lor și, astfel, să le exorcizezi. Adevărurile există, dar sunt difuzate în meandrele textului ori chiar ascunse îndărătul lui, iar hermeneutul le descoperă numai atât cât trebuie ca să se înțeleagă care este prețul vieții, după cum și ce este derizoriu în ea. Cele două aspecte fac corp comun și de aceea R. privilegiază acele opere în care comicul și tragicul se întrepătrund
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
substitui logicii lor proprii, inepuizabile. André Scrima lucrează în același orizont al Universalului, dar o face din interiorul unei tradiții anume, din miezul ei. în comentariile lui asiști la o tradiție în act, la un traseu de cunoaștere pe care hermeneutul înaintează călăuzit de omul experienței spirituale. El merge pe urmele Universalului așa cum Acesta și-a dat chip în creștinism, cum a fost experimentat pe calea contemplativă a creștinismului răsăritean. Interpretul intră în dialog cu acei călători care, transformați de misterul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
XV, 1). Solul în care se fixează el e realitatea supremă, Principiul realului. Trunchiul și ramurile sînt desfășurarea posibilităților cuprinse în rădăcina lui metafizică. Copacul acesta este, potrivit uneia dintre numirile lui indiene, Copacul Brahma, Copacul Principiu. A.K. Coomaraswamy, hermeneut al tradițiilor spirituale, are un foarte erudit articol despre Arborele inversat 2, în care spune că acesta trebuie considerat ca înrădăcinat în solul întunecat al Deității și întinzîndu-și ramurile în manifestare, unde apare, de aceea, inversat. Cele două perspective sînt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
interpretări sunt ersatz-uri intelectuale în raport cu posibilitatea unei cunoașteri rare și valoroase. Interpretările sunt în situația "substitutelor" sau a "înlocuitorilor" în relație cu ceva firesc și autentic. A interpreta și a face o analiză (istorică) sunt două regimuri cognitive diferite. Pentru hermeneuți nu există decât interpretări. Pentru istorici interpretarea se situează la interferența dintre cunoaștere reală, cunoaștere gândită, cunoaștere imaginată. Distincția e pur didactică. Cunoașterea reală ține mai mult de ceea ce este în afara noastră, de ceea ce este acțiune și în acțiune. Cunoașterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
activitate în sine, dincolo de vorbire și de limbaj. Scrisul poate comunica nu atât prin ceea ce spune, ci prin focarul de reprezentări și imagini rezultat din activitatea în sine de a scrie. Acest focar de reprezentări este analizat și criticat de hermeneuți. Pentru Foucault, litera este un semn ce "permite fixarea cuvintelor; ca linie ea permite figurarea lucrului"171. Ideea de enunț este tratată tot din perspectiva "filosofiei semnelor"172. În concepția gânditorului francez, textele servesc drept suporturi pentru imaginile pe care
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
simple elemente de figurare, printre atâtea altele. Istoria nu poate fi tratată cu sensuri și semnificații, decât pentru a alcătui o țesătură, o imagine. Aici vom da credit deconstrucției lui H. White, istoric care i-a încurcat pe realiști, pozitiviști, hermeneuți, semiologi. Ceea ce White desemna drept emplotment (stilistică și mod particular, intrigant de a exprima ceva) se află în miezul tuturor hermeneuticilor și al semiologiilor care se pot altoi pe istorie. Acest concept nu poate fi confundat cu o simplă descriere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]