228 matches
-
întâlnirile cu substitutul său ezoteric, cale, și pe Bătrânul Fărâmă cu Învățătorul, Inițiatul căii mantice, refăcând etimologia substantivului propriu, Mântuleasa, din grecescul mantike, artă a divinației, mantică; în acest sens, "Fărâmă este cel care cunoaște semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa Soare, unde cântă Leana. Strada Mântuleasa este un loc sacru, privilegiat, într-o geografie mitică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îl discută ca istoric al religiilor, și în care "partenerul cu mentalitate logică (Dumitrescu, Albini - n.m.) e manipulat de acela care, ilogic fiind (Fărâmă, Adrian - n.m.), nu răspunde criteriilor interpretării lui. Mitul se naște din incoerența dintre mesaj și raționalitatea hermeneutului, care nu vrea să admită posibilitatea incoerenței"524. În nuvelă, Adrian este "poetul bolnav" cu un discurs de un "idealism naiv", iar plutocratul Orlando, "sănătos", rațional, este cel care nu crede în coincidențe, ci caută "mesajul ascuns" al discursului lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
zero al scriiturii urmat de Noi eseuri critice, traducere din franceză de Alex. Cistelecan, Editura Cartier, 2006. Bidu-Vrănceanu, Angela, Călărașu, Cristina, Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, Mancaș, Mihaela, Pană-Dindelegan, Gabriela, Dicționar de științe ale limbii, Editura Nemira & Co, București, 2005. Balotă, Nicolae, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Cartea Românească, București, 1999. Berechet, Lăcrămioara, Ficțiunea inițiatică la Mircea Eliade, Editura Pontica, Constanța, 2003. Blaga, Lucian, "Orizonturi temporale", în Orizont și stil din Trilogia valorilor, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969. Boldureanu, Ioan Viorel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nr. 1-2-3/1988, p. 70, Andrei Pleșu folosește acest termen, de "etimo-mitologie", preluat de la M. Buccellato, alături de sintagma lui Noica, "mituri" ale cuvintelor, din perspectiva limbii văzute ca o kratophanie. 13 Ibidem, pp. 67 și 77. 14 Nicolae Balotă, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Editura Cartea Românească, București, 1999, p. 498. 15 Mariana Istrate, Numele propriu în textul narativ, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000, p. 10. 16 Mircea Borcilă, "Semiotică și poetică. Perspective de reintegrare", în Limbă și literatură, vol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Adrian Marino, op. cit., p. 362. 87 Mircea Eliade, Nostalgia originilor, Editura Humanitas, București, 1994, p. 8. 88 Idem, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 38. 89 Ibidem, p. 39. 90 Ibidem, p. 92. 91 Nicolae Balotă, Un hermeneut al secolului XX, în Euphorion, București, Cartea Românească, 1999, pp. 498 și 506. 92 Corin Braga, op. cit., p. 7. 93 Ioan Petru Culianu, op. cit., pp. 50-51. 94 Florin Țurcanu, op. cit., p. 495. 95 Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 7. 96
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 36. 98 Mircea Eliade, op. cit., p. 134. 99 Monica Lovinescu, Unde scurte. Jurnal indirect, Humanitas, București, 1990, p. 163. 100 Mircea Eliade, Fragmentarium, Editura Humanitas, București, 1992, p. 92. 101 Adrian Marino, op. cit., p. 405. 102 Nicolae Balotă, "Un hermeneut al secolului XX", în Euphorion, Editura Cartea Românească, București, 1999, p. 483. 103 Ibidem, pp. 486-487. 104 Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 210. 105 Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Demiurg, 1995, p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
puțin vizibile decât ar fi poate necesar, aceste demersuri nu lipsesc. Autorii lor sunt văzuți de un scriitor ca Jean Daniel drept „reformatori ai islamului” ori doar drept „noii gânditori ai islamului”, cum este înclinat să-i numească Rachid Benzine, hermeneut coranic. Dar dincolo de o etichetă ori alta, consensul este că asemenea gânditori nu se mulțumesc cu o denunțare a terorismului practicat în numele unei „dreptăți absolute”, ci încearcă să explice riguros și transparent cauzele, impasurile în care se află gândirea islamică
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Înalt, frumos, distins, elegant, cu privirea penetranta și Încântătoare. Faustic Într-un halou de magii galopante. Dominator modest, prevenitor și... ieșean perpetuu dispus să te considere un prieten apropiat. Animator de discuții În orice domeniu, informat până la detalii tehnice surprinzătoare. Hermeneut În esență, o enciclopedie emblematica a bibliotecilor fără margini. Fluent În enunțuri, concis În replică la obiect, cu talent pentru metaforă invocată la timp. Păstrător de spiritualitate moldoveneasca În gusturi culinare și În vorbire, lucru foarte rar Întâlnit la o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu doar un exercițiu, ci o experiență înseamnă creație (obsesie veche, de autolegitimare), acest fapt m-ar duce ceva mai departe cu deducțiile: De ce să nu fie Homer critic literar? De ce să nu fie critic literar moș Nichifor Coțcariul?! Pentru că hermeneuți, într-un sens foarte larg, oricum sunt. Și aici, firește, am putea demonstra, pe de o parte, că operele lui Homer nu sunt literatură (chiar dacă noi nu mai vedem altceva în ele), pe de alta, că orice împărțire pe genuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
articolele, cronicile și eseurile și abuzivă culegerea lor nu denotă decât lenea minții și carențe de cultură. Ce tip de critic este Andrei Pleșu ? El nu e propriu-zis un comentator, un exeget ; e un interpret, dar nu în sensul de hermeneut, ci în acela de artist, de interpret al unei partituri. Iată ce spune el, deconspirându se, în câteva rânduri din textul consacrat lui Goethe : „Histrionismul înalt e în același timp mai modest și mai pretențios. El nu vrea să obțină
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poate lua o limbă, mai există convingerea că ele ascund un fond comun, originar, revelat oamenilor de către divinitate la începutul timpurilor. Prezența acestei limbi originare, perfectă în conștiința umană, a fost eclipsată odată cu momentul Turnului Babel. Mulți magicieni cabaliști și hermeneuți au încercat și încă mai încearcă să-i descopere urmele. catalanul raymundus lullus, invocat de mulți exegeți contemporani, va încerca să stopeze pentru profani și ignoranți drumul ce duce la limba creației. Totul cu scopul declarat de a crea o
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cea occidentală”. Nu sînt un noicist, delimitare necesară acum cînd atîția, închipuindu-și că aparțin unei elite, afectează noicismul. Pe „filosoful de la Păltiniș” l-am citit de fiecare dată cu delectare (are mînă de mare prozator și e captivant ca hermeneut), dar fără atașament, căci n-am simțit în el un contemporan. Altă fibră! Cu totul diferit mă branșez la Cioran, și chiar la Mircea Eliade. Nevoia mea de Noica nu o depășește cu mult pe cea de Maxim Mărturisitorul. Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Teoriile învățării sunt expuse sintetic - dar respectând cu strictețe textele originale ale cercetătorilor, adesea pervertite de exegeți prea puțin meticuloși; asumarea acestei aspre norme de fidelitate ne-a obligat să respectăm „litera și spiritul” autorilor comentați și să ignorăm diverși hermeneuți care „citează, fără a citi”, clasifică, etichetează și comentează (adesea fără nici o legătură) cercetări și teorii care au cu totul altă semnificație decât cred ei „din auzite”, la „mâna a doua”. În schimb, metodele de învățare expuse în a doua
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
al hermeneuticii, discursul trimite dincolo de el însuși, din cel al semiologiei textul e ca un vitraliu care te împiedică să vezi lumea de dincolo de el. Triada conceptelor hermeneuticii: explicitare, interpretare, comprehensiune (înțelegere) funcționează în mod tradițional prin prezumția că orice hermeneut ajunge să înțeleagă doar după ce în prealabil a explicitat și interpretat semnele. Hermeneutica a fost definită astfel teoria interpretării comprehensive, a inteipretării care conduce la înțelegere. O dată cu 81 Heidegger însă, întreprinderea hermeneutică este refundamentată, căci comprehensiunea nu mai este urmarea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de proveniență creștină; vechii greci defineau omul ca pe un animal locvace. Pentru hermeneutica biblică, înțelesul adevărat e gândul, cugetarea, nu vorbele. De aceea, "a cerceta și a cerne materialul verbal" al textului pentru "a scoate cugetarea limpede" este sarcina hermeneutului creștin. Aici avem de a face cu subevaluarea limbii în beneficiul gândirii, caracteristică diferențiatoare principială a hermeneuticii față de semiologie. De la sensul dublu al lui Philon din Alexandria, literal și spiritual, hermeneutica biblică trece, prin celălalt alexandrin, Origene, la teoria celor
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sensul pentru că este o luptă cu rezistențele conștiinței psihanalizatului. Interpretarea și înțelegerea nu sunt decât o parte a travaliului. Pentru învingerea rezistențelor, Freud recomandă utilizarea iubirii de transfer fără a o satisface. "Nietzsche este în sensul profund al termenului un hermeneut. Locul unde trebuie să căutăm relația lui autentică cu hermeneutica este problema adevărului. Până la Nietzsche, filosofia și-a atribuit cu aroganță cunoașterea și adevărul. Cea cu care a culminat modernitatea, marea filosofie germană anterioară lui, se poate în întregime rezuma
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al "creației de valori" și să impui noi criterii de interpretare în loc să le codifici pe cele vechi. Adică singurul fel de a ieși din povestea lumii este să o spui altfel, după măsura ta. 107 Ca filosof, Nietzsche este un hermeneut în aceeași măsură în care este filosof, pentru că, o dată cu el, începe o ontologie hermeneutică. Totodată el este hermeneutul modern care a împins atât de departe granița interpretării încît hermeneutica lui este una din primele hermeneutici negative. Pentru hermeneutica tradițională, clasică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
singurul fel de a ieși din povestea lumii este să o spui altfel, după măsura ta. 107 Ca filosof, Nietzsche este un hermeneut în aceeași măsură în care este filosof, pentru că, o dată cu el, începe o ontologie hermeneutică. Totodată el este hermeneutul modern care a împins atât de departe granița interpretării încît hermeneutica lui este una din primele hermeneutici negative. Pentru hermeneutica tradițională, clasică, sarcina interpretării este de a restabili sensul inițial, originar și adevărat al gândirii. Gândirea se pierde în expresie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
orice deosebiri de epocă, cultură, clasă, rasă, este posibil să reconstituim trăirile altora: exegetul nu are decât să-și transpună experiența proprie de viață într-un mediu social-istoric reconstruit. Gadamer, inițial, îi urmează pe Schleiermacher și Dilthey, după care sarcina hermeneutului este de a înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles el însuși pe sine. Apoi revine pentru a spune că hermeneutul înțelege opera într-un context superior prin generalitate și astfel depășește gradul de conștientizare al individualității creatoare. 125
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de viață într-un mediu social-istoric reconstruit. Gadamer, inițial, îi urmează pe Schleiermacher și Dilthey, după care sarcina hermeneutului este de a înțelege autorul mai bine decât s-a înțeles el însuși pe sine. Apoi revine pentru a spune că hermeneutul înțelege opera într-un context superior prin generalitate și astfel depășește gradul de conștientizare al individualității creatoare. 125 Mersul istoriei este cel care raționalizează momentul anterior, oferind o perspectivă mai generală. Necesitatea acestui travaliu al istoriei în procesul hermeneutic este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
deschise. Pentru el, "deconstrucția nu înseamnă demontarea unei structuri, ci demonstrația că structura respectivă își conține propria deconstrucție" (vezi Steven's Rock and Criticism as Cure). Totul este să știi să stabilești nodurile, reperele topografice, să fii un cartograf și hermeneut bun. Cum se poate "traduce" această metodă critică (îmi pun întrebarea pentru că Miller însuși are dubii în legătură cu traducerea conceptelor) în termenii proiectului unei istorii a culturilor literare? Evident că autorii preiau de la Miller ideea că istoria literară este o narațiune
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
însă în nici un caz pentru elipticul Brâncuși, a cărui specialitate nu era, totuși, creația vestimentară. Dincolo de acest episod, mai mult sau mai puțin anecdotic, se pune, de la sine, o întrebare elementară: cum de acest Brâncuși, împins de către garnizoane întregi de hermeneuți extatici în cele mai adînci peșteri platonice și în cele mai înalte levitații budiste, nu s-a gîndit să-i facă un monument colegului său Mihai Eminescu, partener legitim de tremol metafizic, și s-a lăsat sedus cu o ușurință
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
studiu tenace, de minimum patru ore zilnic, al marilor poeți, pe cât posibil în original, concomitent cu aprofundarea cel puțin a monumentalelor istorii literare create de G. Călinescu, Francesco de Sanctis, Fritz Martini și a exegezelor fundamentale publicate de marii structuraliști, hermeneuți și critici universitari. Suntem, totuși, în zorii mileniului al treilea, iar poezia de secol XVII - XVIII a rămas undeva, hăt, departe. Acum o sută de ani, am trăit o mișcare avangardistă demnă de asimilat. De la Didahiile lui Dosoftei și Amărâtă
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
de la critica literară și istoria artei, la interpretarea juridică. În special în acest ultim domeniu, s-au obținut rezultate cu adevărat revoluționare în contrast cu doctrina pozitivistă a dreptului ( de ex.: în Germania, Arthur Kaufmann, în Italia, Emilio Betti). Mircea Eliade, ca hermeneut, înțelege religia ca "experiență a sacrului" și interpretează sacrul în raport cu profanul. Filosoful român subliniază faptul că relația dintre sacru și profan nu este de opoziție, ci de complementaritate. Hermeneutica mitului este o parte a hermeneuticii religiei. Oamenii nu ar trebui
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
Ființei) și pe cel al lui "Dasein" (cel al Existenței). Deși au purtat o corespondență și au fost o vreme prieteni, afilierea lui Heidegger la Partidul nazist a pus capăt relației, Jaspers fiind căsătorit cu o evreică. Doi dintre marii hermeneuți și fenomenologi, Paul Ricoeur (unul din elevii lui Jaspers) și Hans-Georg Gadamer (succesorul lui Jaspers la Heidelberg) prezintă urme importante ale influenței sale. Alte opere importante au fost incluse în volumul "Filozofie și Existență" (1938). Pentru Jaspers, termenul "existență" ("Existenz
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]