952 matches
-
ei este de a descoperi în spatele textului intenția conștiinței într-un context istoric concret. Dimensiunile hermeneutice ale interpretării sunt trăirea sufletească și orizontul istoric concret. Critica, libertatea și conștiința, creatorul de geniu și creația sa sunt cuvintele cheie ale situației hermeneutice. De aceea hermeneutica mai poate fi numită și romantică: ea se acordă în stil cu epoca respectivă, supralicitând subiectivitatea în spontaneitatea ei psihologică și istorică. Contrafigura acestei hermeneutici apare atunci când este contestată conștiința, atotputernicia subiectului conștient și liber, care se
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
individualitatea lui creatoare situată într-un anumit moment istoric. în ordine cronologică, Schleiermacher și Dilthey sunt precedați de F. Ast și F. Schlegel, respectiv A. Boeckh și J. G. Droysen. Ast publică în 1808 cartea Liniile de bază ale gramaticii hermeneutice critice, în care situează epistemic, hermeneutica între gramatică și critica de text. El reia doctrina tradițională a scopus-ului - a intenției autorului -, dar o îmbogățește printr-o precizare nouă: orice idee trebuie înțeleasă în lumina totalității de spirit căreia îi aparține
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
la aceste "totalități de spirit" provine de la filosofia lui Schelling și Hegel. De aceea, totalitatea ultimă la care ne putem raporta pentru a înțelege 97 opera este totalitatea spiritului universal. Tot la Ast apare pentru prima dată explicit formulat, "cercul hermeneutic": "legea de bază a oricărei înțelegeri și cunoașteri constă în a găsi spiritul întregului pornind de la părți și a înțelege părțile prin întreg". O dată cu Schlegel - colaborator al lui Schleiermacher, ale cărui scrieri au rămas nepublicate până în secolul nostru - apare ideea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vizează ceea ce ne-a rămas din trecut. Reconstituirea istoriei ne oferă noi puncte de plecare, dar în același timp ceea ce este accesibil cunoașterii noastre nu este un început sau un sfârșit al istoriei ci doar, eventual, o direcție. Interesul demersului hermeneutic al lui Dilthey este dimensiunea istorică pe care el o dă înțelegerii. Credinței în posibilitatea înțelegerii nedeterminată istoric a operei de artă, filosoful german îi opune concepția prin care orice manifestare particulară trebuie înțeleasă pornind de la contextul epocii sale. Consecința
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
social. 104 Succesiunea formelor conștiinței sociale pentru o clasă angajată în mișcarea istoriei este: utopie, viziune asupra lumii, ideologie. Metafora edificiului social - bază, structură, suprastructură - situează conștiința socială - respectiv cultura - în limitele unei construcții sociale. Toate aceste postulate respectă principiul hermeneutic al relației între gândire și expresie, limitând doar gândirea prin apartenența ei la o anumită structură socială și moment istoric. Reperul interpretării este întotdeauna interesul de clasă. Sensul mișcării istorice este hermeneutic: universalizarea valorilor, impunerea valorilor celor mai universale față de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unei construcții sociale. Toate aceste postulate respectă principiul hermeneutic al relației între gândire și expresie, limitând doar gândirea prin apartenența ei la o anumită structură socială și moment istoric. Reperul interpretării este întotdeauna interesul de clasă. Sensul mișcării istorice este hermeneutic: universalizarea valorilor, impunerea valorilor celor mai universale față de cele mai puțin universale. Valoarea care succede istoria înglobează valoarea anterioară și o explicitează. De aceea, principiul de interpretare este faptul că anatomia omului este o cheie pentru anatomia maimuței. "Hermeneutica" marxistă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
fundalul tematizării comunicării. Desigur, interesul pentru semne și pentru interpretarea lor este foarte vechi. Dar Antichitatea 11 clasică și mai ales patristica n-au produs decât reguli de interpretare disparate. După Renaștere și mai ales o dată cu Reforma se dezvoltă teorii hermeneutice sectoriale, teologice și juridice. Așa că în pragul secolului trecut, hermeneutica se prezintă încă drept o disciplină auxiliară în căutarea unor reguli riguroase, chiar științifice ale interpretării. Inițiatorii hermeneuticii moderne, Schleiermacher și Dilthey, la fel ca Peirce și Saussure, au publicat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
auxiliară în căutarea unor reguli riguroase, chiar științifice ale interpretării. Inițiatorii hermeneuticii moderne, Schleiermacher și Dilthey, la fel ca Peirce și Saussure, au publicat prea puțin. Este aici încă o paralelă între destinul modern al hermeneuticii și semiologiei: și teoriile hermeneutice sunt numai schițate și publicate după manuscrise postume. Hermeneutica pe care o avem acum în vedere este însă o hermeneutică nouă, o hermeneutică filosofică. După ea, sensul textului și comprehensiunea implică Ființa. Soluția acestei filosofii hermeneutice la problema comunicării formulată
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și semiologiei: și teoriile hermeneutice sunt numai schițate și publicate după manuscrise postume. Hermeneutica pe care o avem acum în vedere este însă o hermeneutică nouă, o hermeneutică filosofică. După ea, sensul textului și comprehensiunea implică Ființa. Soluția acestei filosofii hermeneutice la problema comunicării formulată în contextul tematizării limbajului este, succint formulată, aceasta: oamenii se înțeleg unii pe alții, înțeleg textele și semnificațiile din această lume în temeiul Ființei și a raportului lor privilegiat cu ea. întrucît implică sensul Ființei și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
valorii, sau ai umanismului tradițional și despre care nu putem spune decât că este autentică sau inautentică. Astfel interpretată, filosofia heideggeriană se înscrie în tematizarea filosofică a comunicării, caracteristică epocii noastre. Desigur, așa cum spuneam mai sus, această comunicare este gândită hermeneutic, nu semiologic. Relația dintre om și Ființă este un joc al interpretării, o hermeneutică existențială, și o provocare a destinului, o interpelare destinală. Și nu numai comunicarea, ci și limba este deosebit de prezentă. Ființa nu există practic nicăieri în felul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
und Zeit absoarbe în întregime preocupările de la primele sale cursuri din anii '20. Apoi trecerea mai hotărâtă spre fenomenologie și turnura (Kehre) spre limbă pe care o ia gândirea sa după anii '30 acoperă și mai mult acele prime preocupări hermeneutice ale tânărului Heidegger. Desigur, hermeneutica rămâne osatura gândirii sale, iar limbajul un alt cuvânt pentru hermeneutică. De aceea hermeneutica nu este la Heidegger o teorie a interpretării, ci chiar interpretarea. Hermeneutica face accesibil Dasein-ul propriului său Dasein în privința caracterului său
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu este la Heidegger o teorie a interpretării, ci chiar interpretarea. Hermeneutica face accesibil Dasein-ul propriului său Dasein în privința caracterului său de a fi. Dasein-ul își asigură pe calea hermeneuticii propria explicitare a propriei ființe. Dar totodată el se implică hermeneutic în mișcarea comprehensiunii. 121 Schimbarea pe care Heidegger o aduce în planul hermeneuticii, comparabilă cu arbitrarietatea semnului a lui Saussure în planul semiologiei, este refuzul concepției epistemice asupra înțelegerii. Heidegger răstoarnă situația considerând, invers, cunoașterea drept secundară și ea izvorând
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
anticipare a înțelegerii: "situația existențială prealabilă circumscrie cadrul pretenției de validitate a oricărei încercări de interpretare". A înțelege un lucru înseamnă a te dovedi la înălțimea lui, a-l putea lua într-un anumit fel. Heidegger consideră aspectul implicit, "prelogic", hermeneutic, prealabil celui apofatic, propozițional. El folosește termenul de hermeneutică pentru a caracteriza comprehensiunea antepredicativă, fără ca totuși să iasă, așa cum Husserl o făcea, în afara limbajului. * în spiritul întregii sale gândiri, Heidegger nu vrea să ne lase să luăm drept simple și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
istorismului construit pe modelul epistemic al științelor exacte. Consecința pozitivă mai generală este refuzul metodei pentru că nu pot exista propoziții enunțiative clare care să poată traduce suferința facticității și finitudinii noastre. A doua inversare se petrece în însăși structura demersului hermeneutic. Relația clasică dintre interpretare și înțelegere se răstoarnă: interpretarea devine explicitarea (Auslegung) înțelegerii. Dacă în vechea 122 hermenutică explicitarea interpreta pentru a conduce la înțelegere, în hermeneutica heideggeriană înțelegerea este interpretată explicitant. Apare la acest punct urma unei moșteniri nietzscheene
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Pentru a explicita corect un gest al altcuiva sau un text, trebuie să ne devină clară propria situație hermeneutică. Alteritatea a ceea ce este de lămurit poate apare numai dacă ne controlăm propriile prejudecăți. Din această perspectivă este rezolvată problema cercului hermeneutic. în vechea hermeneutică cercul rezultă din mișcarea de du-te-vino între interpretare și înțelegere. La Heidegger mișcarea este, cum spuneam, inversă: de la înțelegere la interpretare. Rezultatul este că această figură, vicioasă logic, a blocat hermeneutica anterioară. După răsturnarea relației dintre explicitarea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
că hermeneutul înțelege opera într-un context superior prin generalitate și astfel depășește gradul de conștientizare al individualității creatoare. 125 Mersul istoriei este cel care raționalizează momentul anterior, oferind o perspectivă mai generală. Necesitatea acestui travaliu al istoriei în procesul hermeneutic este consecința finitudinii comprehensiunii noastre. Eroarea hermeneuticilor clasice, istorico-psihologice, este de a crede că istoria poate fi oprită pentru a produce momentul unei cunoașteri nerelative, științifice. Chiar istoricitatea vieții subminează constituirea epistemologică a disciplinelor socio-umane. Gadamer acuză naivitatea pozitivistă a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
istorice. De aceea cunoașterea și aplicarea nu sunt două momente distincte și succesive, ci un singur tot. Tot imposibilitatea hermeneuticii de a se sustrage istoriei face din ea o disciplină producătoare: în mișcarea istoriei de câte ori înțelegem, "înțelegem altfel". Modelul procesului hermeneutic este dialogul (Gesprăch). Interpretarea textului este Gesprăch mit dem Text, coff-vorbire, dialog cu textul. Sarcina hermeneuticii, spune Gadamer, se înțelege pe sine ca o intrare în vorbă cu textul. Această înțelegere este o experiență cu textul, de parcă textul sau tradiția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Erfahrung, experiență, aflare) a persoanei, adică experiență cu textul sau tradiția ca și cum ar fi persoane, adică ar vorbi "de la sine ca un tu". Gadamer se împotrivește tratării textelor ca obiect fie că perspectiva este științifică, fie estetică. Dialogul ca proces hermeneutic ne arată că înțelegerea înseamnă mai degrabă participare la o tradiție decât stăpânirea unui sens. Dialogul e făcut din întrebări și răspunsuri nu din enunțuri, ca entități neutrale și autosuficiente. Interpretul se află în fața sarcinii de a descoperi întrebarea la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vine din negativitatea experienței noastre care contrazice tradiția, prejudecata, inerția ideologică. Descoperim mereu că 126 totul e altfel decât credeam. Tot astfel, răspunsul vine singur când îl meriți; totul e să fii pregătit pentru el pentru că înțelegerea este ontică. Procesul hermeneutic se produce pe teren lingvistic. "Limba vine la rostire", spune Gadamer. Limba este mediul universal în care înțelegerea se înfăptuiește de la sine iar subiectivitatea nu are ce căuta aici. Hermeneutica filosofică nu elaborează o tehnică; ea este o descriere fenomenologică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
astfel de reguli, ele nu duc la rezultatul dorit. Gadamer numește această reorientare a hermeneuticii de la metodologie la examinarea condițiilor și posibilității înțelegerii, "cotitura ontologică" a hermeneuticii sub conducerea limbajului (este titlul secțiunii a 11l-a din Warheit und Methode). Cercul hermeneutic este o regulă ce se impune singură prin ceea ce se petrece de fapt: întregul este înțeles prin părțile sale constitutive, și invers, părțile sunt înțelese dinspre întreg. Problema este aceea a intrării în cerc: Heidegger și Gadamer au propus soluția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
1999 12. Ricceur, Paul, De la text la acțiune. Eseuri de hermeneutică (II), Ed. Echinox, Cluj, 1999 13. Ricceur, Paul, Despre interpretare. Eseu asupra lui Freud, Editura Trei, București, 1998 14. Riedel, Manfred, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1989 15. Poggeler, O., Heidegger und die hermeneutische Philosophie, K. Alber, 1983. III. Postmodernism 1. Codoban, Aurel, Filosofia ca gen literar, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992 2. Derrida, Jacques, Scriitura și diferența, Ed. Univers, București, 1998 140 141
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
evenimentele dramatice din 4 martie 1977 - din volumul omagial din 1979, primul volum de acest fel după cutremurul din 4 martie 1977, Eugen Barbu sesizează substanța mitologică a comportamentului fondator al lui Ceaușescu. Scriitorul - parte ca elogiu, parte ca demers hermeneutic - face trimitere la baladă 9. „Legenda” a suscitat și un studiu de maximă acribie din perspectiva istoriei religiilor al lui Mircea Eliade În De la Zalmoxis la Genghis-Han10. Eliade evidențiază componenta rituală ocultată a unei mitologii fondatoare 11 recognoscibile În legendă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Taine, Émile Faguet, dar și Anatole France), poeți (Albert de Vigny, Gérard de Nerval, Paul Claudel, Maurice Maeterlinck, Emile Verhaeren), prozatori (Romain Rolland, Marcel Proust, André Gide ș.a.), moraliști (Joseph Joubert). Dramaturgia lui H. Ibsen îi incită, și ea, nervul hermeneutic. Cu ținuta-i integră, care îi face scrisul cu atât mai creditabil, B. s-a impus de la un an la altul ca un critic adevărat - nici mai mult, dar nici mai puțin decât atât. SCRIERI: Pe marginea cărților, Iași, 1923
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
se încadreze rapid și eficient în aceste concepții. Este prezentată fiecare teorie cu conceptul său despre sine, pornind de la clasica teorie a condiționării, cu viziunea ei mecanicistă asupra sinelui, și până la realismul critic, curent filosofic cu o viziune a sinelui hermeneutic, un sine care reflectează asupra lui însuși și încearcă să devină conștient de sine și de lumea din care face parte. Scopul final al prezentării acestor teorii este identificarea implicației lor în practică, în încercarea de a facilita învățarea. În
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
mai marginalizat, cu atat devenea mai grandilocvent" (2000, p. 12). Finalmente, Edward J. Ahearn punctează că "Blake sau persona să narativa [...] emană, într-adevăr, o deplină siguranță de sine" (1996, p. 22). Personajul "textual" Urizen deschide o profuziune de piste hermeneutice. Acolo unde O'Neill descoperă, nu fără justețe, ironie și "glume amare pe seama figurilor, a creatorului și a cititorilor" (1997, p. 6), un unghi de interpretare diferit ar putea identifica o serie de considerații vizionare privitoare la actul creației poetice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]