949 matches
-
Negulescu, ne propune un festin intelectual de o înaltă elaborare conceptuală, într-o structurare a formei condusă nu numai de un instinct sigur, ci mai ales de o îndelungată și laborioasă sublimare a imaginii artistice. Dincolo de aceste indiscutabile calități, parcursul hermeneutic desfășurat de inițiatul, Nicolae N. Negulescu, conduce pașii neofitului-cititor spre ceea ce am numit în titlu Ținutul pur al Poeziei. Regăsirea acestor imagini, regruparea și actualizarea lor scot în evidență edificiul unei mitologii personale în stare latentă, activată de trăirea inconfundabilă
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
implicare individuală în fluxul istoriei, drept calea dinamică de a trăi și interpreta, prin prisma trăirii, faptul politic, religios și cultural. Nicolae Steinhardt își va consuma energia intelectuală și religioasă în scrierea unui număr impresionant de cronici, eseuri critice și hermeneutice(22). El își asumă, de fapt, misiunea „apostolică" de a propovădui libertatea și valorile care o fundamentează: binele, adevărul, iubirea, frumosul, într-un context politic și social care anihila programatic tocmai aceste valori. Volumele de eseistică și hermeneutică publicate cu
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
cursurile lui Nae Ionescu - refuzul sistematizării, permanenta mobilitate și redimensionare a noțiunilor și a explicațiilor, participarea prin trăire la explicitarea actului cultural, transferarea teoretizării în viața concretă, „în stradă", provocarea la înțelegere individualizată - pot fi recunoscute drept coordonate ale scrisului hermeneutic practicat de el însuși. De la Nae Ionescu, Nicolae Steinhardt afirmă, de fapt, că preia mobilitatea și libertatea deplină, personală, în alegerea operelor destinate actului hermeneutic. Hermeneutic și nu (doar) critic, deoarece Steinhardt nu emite judecăți de valoare, ci își ghidează
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
viața concretă, „în stradă", provocarea la înțelegere individualizată - pot fi recunoscute drept coordonate ale scrisului hermeneutic practicat de el însuși. De la Nae Ionescu, Nicolae Steinhardt afirmă, de fapt, că preia mobilitatea și libertatea deplină, personală, în alegerea operelor destinate actului hermeneutic. Hermeneutic și nu (doar) critic, deoarece Steinhardt nu emite judecăți de valoare, ci își ghidează receptarea, înțelegerea și exprimarea acestei înțelegeri prin trăirea operei, prin „aplicarea" sinelui în operă, prin „aplicarea" lumii operei în lumea „reală", trecută sau prezentă. Lectura
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
concretă, „în stradă", provocarea la înțelegere individualizată - pot fi recunoscute drept coordonate ale scrisului hermeneutic practicat de el însuși. De la Nae Ionescu, Nicolae Steinhardt afirmă, de fapt, că preia mobilitatea și libertatea deplină, personală, în alegerea operelor destinate actului hermeneutic. Hermeneutic și nu (doar) critic, deoarece Steinhardt nu emite judecăți de valoare, ci își ghidează receptarea, înțelegerea și exprimarea acestei înțelegeri prin trăirea operei, prin „aplicarea" sinelui în operă, prin „aplicarea" lumii operei în lumea „reală", trecută sau prezentă. Lectura devine
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
lui Nae Ionescu, el înțelege existența culturală ca formă de libertate. Particularitatea expresiei sale critice este rezultatul înțelegerii creștine a lumii și a culturii. Destinul marcat de conversiune religioasă și permanentă autentificare prin trudă lucidă se oglindește fidel în actul hermeneutic și în literatura sa. Nicolae Steinhardt, asemeni lui Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Petre Țuțea, își are rădăcinile spirituale solid ancorate în perioada interbelică, în pedagogia libertății ionesciene. „Trăirea" filosofiei în viață concretă, „trăirea" entuziastă a culturii
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
limitează doar la poezie, unde este senator de drept, ci se extinde și spre scrierile în proză: în această direcție Ion Vanghele atinge un subiect foarte interesant și sensibil - o serie de eseuri, articole scurte, tematice, cuprinzând comentarii și interpretări hermeneutice asupra basmelor. “Hermeneutica Miturilor” este titlul cărții de-abia ieșite de la tipar la începutul acestui an, primul volum dintr-un proiect în curs de derulare. Nu am aflat mai multe despre omul, poetul, scriitorul Ion Vanghele. Acesta, bine ancorat în
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
demers la care fiica acesteia, eminenta scriitoare Elisabeta Isanos, a contribuit consistent și memorabil prin mai multe cărți editate sau reeditate în mod exemplar cu ajutorul editurii TipoMoldova. Una dintre aceste cărți intitulate „Poemele Dagmarei” a constituit obiectul unei adevărate dizertații hermeneutice susținute de scriitoarea și jurnalista suceveană Doina Cernica. Semnatarei acestor rânduri i-a revenit misiunea de a contura, în deschiderea lucrărilor festivalului, portretul de ansamblu al marii poete Magda Isanos, așa cum se reconstituie el prin demersul fiicei sale care, în ciuda
RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359957_a_361286]
-
Riondet O., 2010c și Riondet O., 2007c) și relevarea aspectelor etice ale gândirii comunicaționale a lui Jurgen Habermas (Riondet O., 2009c). Deschiderea hermeneutica este confirmată prin studiul temeinic “Interpretation, comprehension et construction scientifique de la connaissance” (Riondet O., 2010a). Demersul său hermeneutic se sprijină pe W. Dilthey (raportul explicare-înțelegere), N. Whitehead (relația percepție-interpretare), P. Ricoeur (ideea recunoașterii) și U. Eco (limitele interpretării). De communication philosophy axis, cercetările lui Odile Riondet se leaga prin relevarea conexiunii dintre “leș SIC et la philosophie” (Riondet
PhD Ştefan Vlăduţescu, University of Craiova: Odile Riondet în orizontul comunicării. REZUMAT () [Corola-blog/BlogPost/339504_a_340833]
-
profesională. Duminica, mai ales după amiază, este timpul în care neantul își face loc în coerența ființei. Nu întâmplător, Biserica încearcă să absoarbă acest vid, să resusciteze sincopele sufletului prin acte de cult. Proza kafkaiană e plurivocă, stratificată pe paliere hermeneutice si semiotice multiple. Astfel stând lucrurile, o aluzie la paznicii sacrului, la instanțele religioase care consideră omul vinovat transcendental de păcatul originar, la corupția unor reprezentanți ai clerului nu este total exclusă: nu există îndoială, domnilor, că în dosul manifestărilor
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
and the form of human association and action” (McLuhan M., 1964, p. 9). Valoarea de mesaj a medium-ului prezintă 4 multe aspecte: cultural, personal, comunicațional și uman. Dintre acestea, primele două sunt relevate de Marshall McLuhan; celelalte le desprindem hermeneutic. Mai întâi, sunt cele două sensuri relevate de M. McLuhan: a) cultural: într-o cultură evoluata și inerțiala, mediumul (că extensie a mijloacelor perceptive umane) impregnează mesajul cu semnificații ce țin de esență să extensiva; b) în plan personal: el
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
aparține minții și sufletului subiectului estetic. El este cel ce percepe estetic. Este însă un observator. Paradoxismul poate lucra (1) la percepția estetică a subiectului perceptiv, (2) la universul estetic de discurs ce alcătuiește obiectul estetic și (3) la contextul hermeneutic ce-i cuprinde și-i traversează pe cei doi poli, principiali: subiectul și obiectul estetic. Florentin Smarandache provoacă, mai întâi, subiectul estetic. Astfel se clarifica elemente de deontologie estetică. În cadrul “Unification of Art Theories (UAT)”. Florentin Smarandache se ocupă prioritar
FLORENTIN SMARANDACHE: De la multistructură şi multispațiu la “recepționarea multidimensională estetică și paradoxistă Smarandache”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339625_a_340954]
-
personajul real” după care s-a construit Maitreyi: “pe femeia orientală n-o interesează libertatea, căci ea este o iluzie”. Abordând o temă de elită, autoarea izbutește s-o ilustreze cu succes. Radiografia prozei relevă un profil feminin complex. Demersul hermeneutic este unul de subtilitate. Pe de o parte, înregistrează încărcătura de semnificații a operelor, iar pe de alta filtrează sensuri revelatoare dintr-un punct de vedere original. Scrisă elegant și elevat, cartea ne arată nu doar tipologia feminină de Mircea
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
care profită de „cunoașterea legilor și a tendințelor” cu scopul de a aduce corecții fenomenelor examinate). Și în critica literară am putea delimita critici cinici și critici clinici. Cei dintâi se servesc de competența critică pentru a-și modela demersul hermeneutic. Cei din urmă exploatează diagnosticarea critică în a se pronunța pentru modificarea, pentru anaplastia câmpului literar. Din această perspectivă, prin cartea sa, Eugen Negrici se dovedește a fi preponderent un critic clinic, căci principalul său demers este să facă vizibile
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
a literaturității și în termenii orizontului contemporan de așteptări, lecturarea în cheie strict estetică și angajarea în a accede la mesajul fiecărei scrieri din perspectiva unicității ei limbajual-gânditoare (ca limbă și ideație). Schimbarea de registru constă în faptul că demersul hermeneutic, orientat asupra unor cărți ale literaturii contemporane, își asumă și obiective evaluative. Astfel, în prima secțiune, principala temă o reprezintă textul și aporiile textului. În discuție vor încăpea ipostazele de interacțiune în general datorate mesajului, dintre autor și hermeneut sau
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
implicați, profită de „cunoașterea legilor și a tendințelor” cu scopul de a aduce corecții fenomenelor examinate. Și în critica literară am putea delimita critici cinici și critici clinici. Cei dintâi se servesc de competența critică pentru a-și modela demersul hermeneutic. Cei din urmă exploatează diagnosticarea critică în a se pronunța pentru modificarea, pentru anaplastia câmpului literar. Din această perspectivă, prin cartea sa, Eugen Negrici se dovedește a fi preponderent un critic clinic, căci principalul său demers este să facă vizibile
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
dar atât de inutilă axiologic, a lui Ionel Necula) - și nici nu este: cel ce se-ncumetă să se-apuce s-o citească trebuie să recunoască, dacă are o minimă pricepere în domeniu, că are în față rezultatul unor încordări hermeneutice cu totul deosebite. Chiar dacă, la prima vedere, tocmai profesionalismul său de hermeneut îl face dificil de digerat - atunci când (și dacă!) cititorul a depășit acest prim prag de dificultate, nu mai lasă cartea din mână: demersul hermeneutic dezvăluie „legături între lumi
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
față rezultatul unor încordări hermeneutice cu totul deosebite. Chiar dacă, la prima vedere, tocmai profesionalismul său de hermeneut îl face dificil de digerat - atunci când (și dacă!) cititorul a depășit acest prim prag de dificultate, nu mai lasă cartea din mână: demersul hermeneutic dezvăluie „legături între lumi”, cu adevărat pasionante. b) Avem în față un dicționar de criitori vrânceni, „de ieri și de azi”? Din nou, îi dăm cuvântul autorului: „M-a tentat ideea unui dicționar, dar am renunțat îngrozit, când am constatat
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Să nu trecem cu ușurință peste vocația de pedagog (și nici peste cea de scriitor ceea ce-l apropie, paradoxal, poate, de George Călinescu!) a criticului focșăneano-băcăuan: niciodată nu face „artă pentru artă”, nu analizează DOAR de dragul „senzaționalului” și aventurii analizei hermeneutice (pentru că, inevitabil, există și așa ceva, ȘI E BINE CĂ EXISTĂ! - altfel, la ce și pentru cine ar mai fi creată Arta? - doar pentru un grup de „sectanți”?!) - mereu, are în vedere fie consecințele, în „largul” literaturii/culturii române, ale operei
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
fapt, Roma antică), iar mai târziu contactul cu Grecia (Atena cea de demult) vor conduce pe autor la convingeri ferme în materie de estetică și spre creații ce vor proba clasicismul său structural.( )”. Nu vrem să mai insistăm. Dacă mostrele hermeneutice de mai sus n-au convins asupra unui răspuns favorabil, la întrebarea: „Are MIRCEA DINUTZ astfel de calități (n. mea:„intuiție și putere de sinteză ideatică” credibile, „serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic”), precum înaintașii săi celebri, întru
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Iubirea - Cerul, Iată fresca zugrăvită în suflet. Atât mi-a mai rămas, Și asta dăruiesc. Ce ar mai putea înnădi vreun comentariu, erudit sau doar simpatetic, la această emblematică încheiere? Multe, fără nici o îndoială. În ce mă privește, însă, traseul hermeneutic pe care mi l-am propus se oprește aici. Vor urma altele, cu siguranță. Fiindcă Blagoie Ciobotin mi se pare a fi un poet mistic în toată puterea cuvântului și în toată cuprinderea unei atare încadrări. Timișoara, 1 aprilie 2014
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
cultural elevat o nouă culegere de povestiri, care prin proiecțiile lor auctoriale deschid un complex orizont psihologic; un adevărat labirint epic (ca materie de cugetare ) ce comportă pe diferite registre numeroase ipostazieri spirituale. Titlul reflectă și angajarea într-un program hermeneutic, menit să exprime semnificațiile mesajelor ; de unde convingerea că, autoarea își recunoaște și vocația exegetica. Cu alte cuvinte, aplicarea formulei de lucru în discuție conduce lectorul spre înțelegerea nucleului tematic din însuși actul construcției modelatoare. Mai mult chiar : această înțelegere devine
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
sunt identificate cele trei trepte ale imprecatiei - afurisenia, anatema si blestemul - în fragmente edificatoare, extrase din Psaltirea lui Dosoftei si din Istoria ieroglifică a lui Cantremir. Identificarea elementelor de descîntec în textul cantemirian, precum repetarea numelui, deschide posibilitatea unei fixari hermeneutice a analizei textului magic” [4] Incipitul anticipativ este un element metatextual prin care autorul explică de fapt, printr-un fel de relatare succintă, subiectul tuturor celor trei volume, oferindu-i „pe șleau” cititorului opera, satisfăcându-i de la bun început curiozitatea
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
suavă a sublimului purtător de lumină harică, de preaplin ca dar al creației artistice. Cuvântul dac se îmbracă literar cu Iia țesută a literelor românești, brodate pe altița metafizică a cugetului peste care se răsfrânge nimbul de borangic al exegezei hermeneutice. Însumându-se Neamului său creștin, Bisericii străbune ortodoxe deci, primește lumina Logosului prin chemarea la actul creativ, iar prin darurile, energiile necreate ale Duhului Sfânt este ales în finire sinergică în conlucrare cu harul la actul profetic, ca Sol divin
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie practică, desfășurat în perioada 28-29 octombrie 2010 la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politicea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Din cuprins: Ștefan Afloroaei: Trupul privit de departe, Valeriu Gherghel: Trupul miresei. Priviri hermeneutice, Horia Vicențiu Pătrașcu: Între trup și suflet: darul lacrimilor și fericita întristare, George Bondor: Marea „rațiune” a „corpului”. Nietzsche și problema corpului, Florin Crîșmăreanu:Metamorfozele corpului: de la „corpul dat” la „corpul inventat”, Cristian Moisuc: Problema corpului la Malebranche: (auto)afectare
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]