609 matches
-
Se hrănește cu insecte de talie mare: fluturi, muște, cărăbuși etc. Reproducerea: Împerecherea are loc în septembrie octombrie. Gestația durează aproximativ 70 de zile. Puii, de regulă 1-2 mai rar 3, se nasc la începutul verii. Lactația durează 6 săptămâni. Hibernarea: Hibernarea durează din noiembrie până în martie-aprilie. Ocupă aceleași adăposturi sau adăposturi subterane. Migrația: Nu sunt cunoscute decât migrații locale de la adăposturile de vară spre cele de iarnă. Comportamentul social: Formează colonii de reproducere de 20-200 de indivizi. Masculii formează colonii
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
hrănește cu insecte de talie mare: fluturi, muște, cărăbuși etc. Reproducerea: Împerecherea are loc în septembrie octombrie. Gestația durează aproximativ 70 de zile. Puii, de regulă 1-2 mai rar 3, se nasc la începutul verii. Lactația durează 6 săptămâni. Hibernarea: Hibernarea durează din noiembrie până în martie-aprilie. Ocupă aceleași adăposturi sau adăposturi subterane. Migrația: Nu sunt cunoscute decât migrații locale de la adăposturile de vară spre cele de iarnă. Comportamentul social: Formează colonii de reproducere de 20-200 de indivizi. Masculii formează colonii separate
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
vegetație sau în spații deschise. Prinde insectele din zbor. Hrana este reprezentată de molii. Reproducerea: Femelele se grupează și formează colonii de reproducere de 1080 de indivizi, iar masculii stau separat. În lunile iunieiulie nasc câte unu sau doi pui. Hibernarea: Hibernează în podurile clădirilor sau în peșteri. Migrația: Efectuează migrații de sute de kilometri. Comportamentul social: Trăiește în colonii. Longevitatea: Trăiește până la 20 ani. Liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus) Descrierea morfologică: Este un liliac foarte mic, cea mai mică specie din
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
în România. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Este o specie exclusiv cavernicolă. Modul de hrănire: Zboară rapid, cu 50 km/ h și vânează fluturi. Reproducerea: Împerecherea are loc în mai și iunie. Nasc un singur pui în decembrie ianuarie. Hibernarea: În zonele temperate hibernează în cavități subterane. Migrația: Migrează pe distanțe mari până la sute de kilometri. Comportamentul social: Este o specie colonială. Longevitatea: Trăiește până la 22 de ani. Liliacul bicolor (Vespertilio murinus) Descrierea morfologică: Este o specie de dimensiuni medii
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
alte specii, mai ales cele arboricole, fiecare mascul ocupă unul sau mai multe adăposturi, în care va încerca să atragă cât mai multe femele pentru îmerechere. Pe de altă parte, adăposturile de toamnă sunt folosite în pasajul spre locurile de hibernare. În adăposturile de iarnă, liliecii se adună în număr mare pentru hibernare, adăpostul care oferă cele mai bune condiții rămânând tot peștera. De cele mai multe ori, aici hibernează lilieci din mai multe specii. c. Adăposturile ocazionale sunt situate în preajma locurilor de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
multe adăposturi, în care va încerca să atragă cât mai multe femele pentru îmerechere. Pe de altă parte, adăposturile de toamnă sunt folosite în pasajul spre locurile de hibernare. În adăposturile de iarnă, liliecii se adună în număr mare pentru hibernare, adăpostul care oferă cele mai bune condiții rămânând tot peștera. De cele mai multe ori, aici hibernează lilieci din mai multe specii. c. Adăposturile ocazionale sunt situate în preajma locurilor de vânătoare, liliecii putând frecventa într-o singură noapte mai multe astfel de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
liniștite și sigure. Dintre aceste criterii, factorii microclimatici sunt cei mai importanți. Dacă în cazul adăposturilor de reproducere liliecii nu sunt foarte selectivi, în privința condițiilor termice, ei suportă temperaturi de până la 38-40°C (Valenciuc, 1973), cerințele lor față de adăposturile de hibernare sunt foarte riguroase. De regulă, 49 temperatura trebuie să fie de 2-8°C pentru speciile care hibernează în peșteri și de aproximativ 0°C pentru cele care se adăpostesc în scorburi (Ransome, 1990). Cum cerințele termice de hibernare diferă în funcție de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
adăposturile de hibernare sunt foarte riguroase. De regulă, 49 temperatura trebuie să fie de 2-8°C pentru speciile care hibernează în peșteri și de aproximativ 0°C pentru cele care se adăpostesc în scorburi (Ransome, 1990). Cum cerințele termice de hibernare diferă în funcție de specii, locul de hibernare este selectat cu strictețe. Astfel, Barbastella barbasellus suportă temperaturi mai reduse, cuprinse între 2 și + 4°C, pe când pentru speciile de genul Myotis valorile optime sunt de 2 6°C, pentru Miniopterus schreibersi de
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
De regulă, 49 temperatura trebuie să fie de 2-8°C pentru speciile care hibernează în peșteri și de aproximativ 0°C pentru cele care se adăpostesc în scorburi (Ransome, 1990). Cum cerințele termice de hibernare diferă în funcție de specii, locul de hibernare este selectat cu strictețe. Astfel, Barbastella barbasellus suportă temperaturi mai reduse, cuprinse între 2 și + 4°C, pe când pentru speciile de genul Myotis valorile optime sunt de 2 6°C, pentru Miniopterus schreibersi de 5 9°C, iar pentru speciile
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
deshidratarea intensă datorată pierderilor de apă prin suprafața mare a patagiului este evidentă. Datorită modului de viață nocturn, liliecii sunt animale fotofobe, pentru care lumina este un factor nociv. Pentru acest motiv, ei aleg întodeauna adăposturi întunecoase. Ca și în timpul hibernării, liliecii intră ziua într-o stare de somnolență, în care metabolismul este încetinit prin coborârea temperaturii corporale. Ca urmare, capacitatea lor de reacție este mult diminuată, ceea ce face ca ei să fie expuși prădătorilor în mult mai mare măsură. De
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Aceste însușiri le sunt utile la vânătoare în spații închise și în desișuri, sepciile de Plecotus, Rhinolophus și altele cu o formă a aripilor asemănătoare, precum Barbastella barbastellus, Myotis nattereri, fiind tipice pentru această categorie de lilieci. 2.1.6. Hibernarea În regiunile temperate, liliecii depind de un de un tip de hrană efemer, care dispare pe parcursul iernii. În aceste condiții, liliecii au două alternative: să migreze într-un loc în care există hrană sau să hiberneze. Datorită distanțelor enorme pe
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
cei europeni, sunt constrânși să hiberneze. Pentru a putea supravețui un timp îndelungat în absența insectelor, ei se alimentează intens în sezoanele calde, făcându-și un stoc considerabil de energie în depozite de grăsime. 2.1.6.1. Pregătirea pentru hibernare Liliecii se pregătesc din timp pentru hibernare, hrănindu-se intens până la sosirea iernii. Apoi, pe măsură ce temperatura scade și hrana se reduce, ei intră în letargie tot mai des și pentru perioade din ce în ce mai lungi. De aceea, este greu de precizat momentul
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
a putea supravețui un timp îndelungat în absența insectelor, ei se alimentează intens în sezoanele calde, făcându-și un stoc considerabil de energie în depozite de grăsime. 2.1.6.1. Pregătirea pentru hibernare Liliecii se pregătesc din timp pentru hibernare, hrănindu-se intens până la sosirea iernii. Apoi, pe măsură ce temperatura scade și hrana se reduce, ei intră în letargie tot mai des și pentru perioade din ce în ce mai lungi. De aceea, este greu de precizat momentul în care hibernarea începe efectiv (Kraznowski, 1961
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
pregătesc din timp pentru hibernare, hrănindu-se intens până la sosirea iernii. Apoi, pe măsură ce temperatura scade și hrana se reduce, ei intră în letargie tot mai des și pentru perioade din ce în ce mai lungi. De aceea, este greu de precizat momentul în care hibernarea începe efectiv (Kraznowski, 1961). Puii din anul în curs, care sunt încă în creștere, intră în hibernare mai târziu decât adulții (Ransome, 1990). De asemenea, masculii rămân mai mult timp activi spre sfârșitul toamnei, când disponibilitatea hranei scade considerabil, motiv
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
se reduce, ei intră în letargie tot mai des și pentru perioade din ce în ce mai lungi. De aceea, este greu de precizat momentul în care hibernarea începe efectiv (Kraznowski, 1961). Puii din anul în curs, care sunt încă în creștere, intră în hibernare mai târziu decât adulții (Ransome, 1990). De asemenea, masculii rămân mai mult timp activi spre sfârșitul toamnei, când disponibilitatea hranei scade considerabil, motiv pentru care ei își încep hibernarea cu o greutate mai mică decât cea a femelelor (Ransome, 1971
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
din anul în curs, care sunt încă în creștere, intră în hibernare mai târziu decât adulții (Ransome, 1990). De asemenea, masculii rămân mai mult timp activi spre sfârșitul toamnei, când disponibilitatea hranei scade considerabil, motiv pentru care ei își încep hibernarea cu o greutate mai mică decât cea a femelelor (Ransome, 1971). În perioada premergătoare hibernării, depozitele adipoase ajung să reprezinte, de regulă, până la 2040% din greutatea corpului. Un liliac cu o greutate de 9 g poate stoca până la 0,2
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
adulții (Ransome, 1990). De asemenea, masculii rămân mai mult timp activi spre sfârșitul toamnei, când disponibilitatea hranei scade considerabil, motiv pentru care ei își încep hibernarea cu o greutate mai mică decât cea a femelelor (Ransome, 1971). În perioada premergătoare hibernării, depozitele adipoase ajung să reprezinte, de regulă, până la 2040% din greutatea corpului. Un liliac cu o greutate de 9 g poate stoca până la 0,2 g de grăsime într-o singură noapte, suplimentându-și astfel rezervele cu 2 g în
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
greutate de 9 g poate stoca până la 0,2 g de grăsime într-o singură noapte, suplimentându-și astfel rezervele cu 2 g în 11 zile ( Ewing et al., 1970) În intervalele calde din cursul iernii, unii lilieci își întrerup hibernarea pentru a se hrăni. În acest mod își pot spori rezervele de grăsime Rhinolophus ferrumeqinum (Ransome, 1990) precum și Nyctalus noctula (obs. pers.), dar sunt menționate și alte specii care se hrănesc pe parcursul iernilor blânde, vânând insectele revenite la viață (Avery
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
rezervele de grăsime Rhinolophus ferrumeqinum (Ransome, 1990) precum și Nyctalus noctula (obs. pers.), dar sunt menționate și alte specii care se hrănesc pe parcursul iernilor blânde, vânând insectele revenite la viață (Avery, 1985; Brigham, 1996). 2.1.6.2. Aspecte ale fiziologiei hibernării Hibernarea reprezintă un fenomen complex, determinat atât de factori exogeni, precum scurtarea zilelor, frigul și dispariția hranei, cât și de factori endogeni, de natură endocrină și nervoasă. În cazul liliecilor, se consideră că factorul cel mai important este temperatura ambiantă
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
de grăsime Rhinolophus ferrumeqinum (Ransome, 1990) precum și Nyctalus noctula (obs. pers.), dar sunt menționate și alte specii care se hrănesc pe parcursul iernilor blânde, vânând insectele revenite la viață (Avery, 1985; Brigham, 1996). 2.1.6.2. Aspecte ale fiziologiei hibernării Hibernarea reprezintă un fenomen complex, determinat atât de factori exogeni, precum scurtarea zilelor, frigul și dispariția hranei, cât și de factori endogeni, de natură endocrină și nervoasă. În cazul liliecilor, se consideră că factorul cel mai important este temperatura ambiantă (Altringham
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
temperaturii corpului este un proces progresiv, care nu fluctuează cu temperatura ambiantă, ci este menținut la nivelul constant și redus, compatibil cu supravețuirea. Cu toate acestea, se apreciază că speciile de Rhinolophidae și Vespertilionidae sunt facultaiv heteroterme. În starea de hibernare, toate funcțiile vitale sunt diminuate la minimum. Animalele devin total imobile, digestia este suprimată, temperatura corpului este coborâtă la nivelul celei ambiante, ritmul respirator și frecvența cardiacă sunt considerabil reduse. În plus, se instalează o vasoconstricție periferică, iar în cazuri
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
patagiului. În urma cercetărilor efectuate asupra modificărilor fiziologice și a inervației inimii la Myotis daubentoni și Eptesicus serotinus, (Pauziene et al., 2000) s-a constatat că ritmul cardiac, care ajunge în timpul zborului la 700 contracții/min., se reduce în stare de hibernare până la 10 contracții/min. Respirația devine superficială și neregulată, astfel încât între două inspirații pot trece chiar 60 90 de minute (Altrungham, 2001). Ca urmare, rata consumului de oxigen la un liliac în hibernare, cu o temperatură corporală de 2°C
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
contracții/min., se reduce în stare de hibernare până la 10 contracții/min. Respirația devine superficială și neregulată, astfel încât între două inspirații pot trece chiar 60 90 de minute (Altrungham, 2001). Ca urmare, rata consumului de oxigen la un liliac în hibernare, cu o temperatură corporală de 2°C, poate fi de 140 de ori mai mică decât la un individ activ (Thomas et al., 1990). O mare parte din hematii sunt depozitate în splină, singurele organe în care fluxul sanguin se
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
un nivel mai ridicat fiind inima și creierul. Pentru menținerea funcțiilor vitale, Myotis lucifugus comsumă în astfel de condiții 4 mg de grăsimi pe zi, dintr-un total de cca. 2,5 g, ceea ce, teoretic, ar fi suficient pentru o hibernare de 2 ani. În realitate, orice modificare a temperaturii ambiante sau orice trezire implică o creștere considerabilă a metabolismului, consumând rapid rezervele de grăsime. La această specie, cea mai lungă perioadă de hibernare obținută în condiții de laborator a fost
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
ceea ce, teoretic, ar fi suficient pentru o hibernare de 2 ani. În realitate, orice modificare a temperaturii ambiante sau orice trezire implică o creștere considerabilă a metabolismului, consumând rapid rezervele de grăsime. La această specie, cea mai lungă perioadă de hibernare obținută în condiții de laborator a fost de 140 de zile (Menacher, 1964). Pentru liliecii din țara noastră, studii privind fiziologia hibernării au fost efectuate de către (Pora et al. 1955). Aceștia au constatat că cea mai mare greutate corporală a
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]