521 matches
-
fi implantarea acestor stimulări direct în creier. „Indetermanența” cyborgului, de la indeterminare sau metisare și la imanență, este o trăsătură care îl situează pe acesta în proximitatea postmodernismului: lipsa purității naturale se adaugă fenomenului de transgresie a barierelor și de corporealizare hibridă a cyborgului în spațiul virtual. Nefiind doar metaforă, mit sau ficțiune, cyborgul este o realitate corporală virtuală, o formă uman-tehnologică și un eveniment sau o devenire permanentă într-un sistem bipartiționat sau chiar pluripartiționat. Cyborgul este, în această întru(chiăpare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unei informatizări universale. Sperma, ovulele, organele interne, sângele există în bănci speciale, formând o corporalitate colectiv-globală, fără înfățișare palpabilă, care funcționează după principii ale mijlocirii fertilizării, transfuziei sau transplantului. Acestui tip de virtualizare interumană i se adaugă posibilitatea de virtualizare hibridă sau transumană prin obținerea unor conglomerate metise, amestecând speciile și regnurile în imaginea unui bestiar monstruos. Interregnurile și melanjurile, „zgomotele” survenite în diversele operații corporale constituie „accidente” ale ființei care modifică structura și funcționarea umanului și a umanității. De la monstruozitățile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
online, rețeaua de conexiuni și de metisaje a identităților umane este o dovadă a devenirii și a multiplicității, o tulburare a unității sau a dualității ființei, o ipostază a transpoziționării și a reinițializării subiectului. Corpurile tehnobiologice, cybersociale sau digital-politice sunt hibridate și interfațate până la contagiune și procreare, astfel încât afirmarea eului cu prețul sacrificării celuilalt nu mai este posibilă. Subiectul uman se manifestă pe Internet în comunități virtuale, cu propria singularitate, cu toate că se integrează unor structuri colective pe bază de afinități și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
relativitatea percepției frumuseții trupești. De la identitate la alteritate (corporală sau multiculturalăă distanța nu mai e una uriașă. Eterogenitatea modelelor estetice și diversitatea culturală sunt scoase la iveală în contextul multiculturalismului și al revoltei împotriva imperialismului cultural-artistic: chipul său european este hibridat cu caracteristici faciale precolumbiene și africane. Identitatea avatarică a artistei, multiplă și maleabilă, este deja un simptom al alterității. Etalând o lume a carnavalului pestriț prin care se transgresează limitele normalității, în care grotescul este norma și monstruozitatea este firescul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
specia umană, departe de a întruchipa faza finală a evoluției, reprezintă începutul unei noi etape evolutive, evoluția artificială, etapă denumită fie neodarwinism fie postdarwinism. Acest tip de tehnodarwinism (vezi Hill, 2000Ă se structurează în jurul sintagmei „selecție artificială” și denumește interfața hibridă a interacțiunii om-artificiu, învecinându-se cu înțelesul de fizică artificială a spațiului virtual (vezi Seaman, 2000Ă, înțeles discutat în primul capitol. De asemenea, este caracterizat de principiile unei etici care ia în serios posibilitatea transgresării limitelor umane și oportunitatea oferirii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o galerie de artă care expune gena cu același nume, încorporată în bacterii. Această genă este obținută de artist prin translarea unei propoziții din Biblie în tehnologia comunicării de tipul codului Morse și prin convertirea acestuia în perechi ADN. Lucrarea hibridează lumea organică a bacteriilor cu proiecția artei video și cu mediul interactiv și global al Internetului. Nu doar participanții galeriei, ci și vizitatorii Web-ului pot să aprindă lumina ultravioletă care cauzează mutații biologice reale în bacterii, mulțumită teleprezenței, și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dorințelor inconștientului mașinic. Mașinizarea este elementul-cheie în ambele teoretizări - pe de o parte în percepție, pe de altă parte în dorință -, dar și alte elemente leagă cele două discursuri. Unul dintre acestea este conectarea/cuplarea om-mașină, într-un cuvânt rețeaua, hibridă, și, la limită, extinctivă: perceptronul devine un soi de organ automat al privirii (Virilioă, iar „corpul fără organe” este o „deteritorializare” a subiectivității (Deleuze și Guattariă. Alt element comun se găsește la nivelul metodei. Pe de o parte, urbanistul remarcă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cea avatarică sau cea transgenică trebuie să se realizeze în limita compatibilității acestora cu natura umană, cu complexitatea paradoxală și cu incertitudinea sceptică a umanului. Dacă ontologia virtuală este una „slabă” (în direcția perspectivismului filosofiei postmoderneă, epistemologia virtuală este una hibridă, neputând fi desprinsă de fenomenologie, de antropologia tehnoculturală și de etică. În acest sens, postumanismul temperat încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la cele comunicațional-avatarice, până la cele transgenice care populează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al minții cu trupul și al tehnologiei cu biologia. În această viziune sintetică se produce fluidizarea demarcațiilor existențiale și culturale fixe. Identitatea postumană, cyborgică, avatarică sau transgenică, (reăconfigurată în dimensiunile multiple și simultane ale spațiului virtual, este prin urmare una hibridă și nomadă, produsă la nivelul global al umanității și distribuită local sau individual, precum fluxurile informațional-comunicaționale însele. Stabilind rădăcini temporare, istorice sau locale, subiectul virtual traversează spațiile-rețele ale identității, se reconstruiește cu fiecare perindare sau se pierde identitar într-un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de faptul că reintroduce un nou dualism privilegiator, de genul secular vs religios. Astfel, replica ajunge să fie inversată în sensul optării pentru existența de tip zeiță. În același timp, deopotrivă figura mitică și nonumană a zeiței și figura „monstruoasă”, hibridă și postumană a cyborgului pot fi instrumentate de cyberfeminism întrucât ambele stabilesc o legătură între uman și non-uman (transumană, între imanent și transcendent sau între material și spiritual. Ambele iconuri chestionează noțiunea de puritate ontologică în condițiile hibridării ființei și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
eliberatorii și maleabile, cât și constrângătoare și limitative. Balanța dintre libertate și noile forme de constrângeri tehnologic-comunicaționale ale entității umane cibernetizate rămâne a fi înclinată într-o direcție sau în cealaltă în funcție de prezența sau de lipsa responsabilității umane. Identitatea postumană hibridată intră în paradigme existențiale și reprezentaționale virtuale, relaționând noțiuni ale corporalității, ale subiectivității sau ale politicii de practicile culturii vizuale. În acest sens, existența nu poate fi delimitată de imaginarul tehnocultural care simultan realizează ființa umană și o ficționalizează la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
materiali și organici. Modelele tehnoculturale prezentate (cyborgul, avatarul sau mutantul genetică presupun atât prezența biologică, cât și intruziunea protezei, a interfeței cibernetice sau a genei străine, indiferent dacă aceste modele sunt ficționale sau existențiale. Se concretizează, astfel, o paradigmă ontologică hibridă care atrage după sine o schimbare de paradigmă perceptivă, ideologică, socială etc. Trăsături ale spațiului virtual pot fi, și sunt, propagate asupra corporalității: multiprezență, simultaneitate și ubicuitate, autoreconfigurare și indetermanență, însă acest tip de calități specifice spațiului informațional nu se
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și numeric, între imaginație și programare, o metisare de forțe materiale, biologice, tehnologice, dar și de fluxuri subiective, ritmuri ficționale și intensități metaforice. Se poate produce în acest mod viziunea unei ontologii virtuale multistratificate, în care vibrații existențiale fizice sunt hibridate cu fluctuații informatice, cu arhetipuri ale imaginarului și cu simboluri societale. Avem de-a face cu o corporealitate difuză și diseminată în structurile complexe ale rețelelor vieții și culturii, mai degrabă decât cu destruparea ființei umane în spațiul virtual. Corpoidentitățile
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
culture pattern"), mitul are drept scop "repetarea sau "actualizarea" unor acțiuni primordiale pentru menținerea ordinii necesare în natură și în societate."11 Pentru Gilbert Durand, mitul este "un metalimbaj", "un sistem semiologic mărit"12, "o repetare ritmică"13, "o creatură hibridă legată în același timp de discurs și de simbol (...), introducerea liniarității povestirii în universul neliniar și pluridimensional al semantismului."14 Claude Lévi-Strauss consideră că "mitul face parte integrantă din limbă, îl cunoaștem prin intermediul vorbirii, el ține de discurs; mitul există
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în cele ce urmează, de asemenea, autobiografia și angajamentul date de tatăl meu la această arestare. Din această autobiografie reiese că părinții mei aveau 11,5 ha pământ din care 5ha teren arabil, 3ha de fâneță, 1/4 ha vie hibridă iar restul islaz. Din această parte a autobiografiei reiese că a fost preoțit în anul 1930, după ce a absolvit Seminarul Teologic din Galați și repartizat în parohia Camena, în Dobrogea. Apoi în anul 1932 este mutat în localitatea Ceamurlia de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
asigurat de miza Eminescu, ferindu-se, pe de o parte, de ariditatea relatării cronologice asumate, pe de alta, de corsetul faptelor și al adevărului biografic ce nu-i îngăduia o prea mare libertatea de manevră a ficțiunii. Așadar, o rețetă hibridă ce include câteva date reale topite într-o peltea de imaginație didactică și verbiaj romanțios. Ideal vorbind, biografia, căreia i se subsumează specia viața romanțată (o găselniță mai mult a editorilor), este un gen cu vechime considerabilă. "Viețile paralele" ale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pusă la lucru și în acest domeniu, semănând confuzie și dezorientate, îndrumând spiritele pe căi aberante și creând noi surse de tensiune înăuntrul societății. Nu mai eram neolatini, de vreme ce latinitatea ne sugera și opțiunea politică fundamentală, cu o lume curioasă, hibridă, informă, despre care nu se putea spune mai nimic precis, dar căreia trebuia să i se recunoască primatul în multe. Manifestările tracomane din perioada interbelică se arată extrem de timide în raport cu cele din ultimul sfert de veac. Cât rău a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
indigenism, lupta împotriva injustiției -, Sábato a răspuns că "literatura este sondarea în adâncul conștiinței umane, nimic mai mult"52, aceasta este angajarea adevărată a artistului, fidelitatea față de sine însuși, în numele căreia trebuie să suporte orice formă de acuzație. Literatura, aceasta "expresie hibrida a spiritului uman", la granița dintre artă și gândire, fantezie și realitate, este cea care ar putea lăsa o profundă mărturie a acestui moment critic, poate singură în stare să o facă, pentru că "literatura noastră este expresia acestei crize complexe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
real și la ideal, ambii sînt măscărici și artiști în felul lor, ambii epatează. La amîndoi este vorba de acel estetism invers, despre care vorbea Bahtin în legătură cu personajul dostoievskian. Spre deosebire de personajul lui Diderot, personajul dostoievskian se transformă într‑o instanță hibridă, care înglobează și calitatea de martor, și pe aceea de judecător. Din această punere judiciară în scenă lipsesc mai multe persoane : acuzatul, partea vătămată, procurorii și avocații. Firesc, este de presupus că funcțiile acestora sînt preluate de către cei prezenți. Într
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
au echivalat V. Em. Galan și Igor Blok. Pur și simplu, pentru un asemenea erou nu exista un cuvînt ; și totuși - nu‑i așa ? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul. Ființă hibridă fiind, el locuiește într‑un ciudat haosmos, la limita dintre luciditate și nebunie, meținîndu‑se aici datorită dialecticii paradoxului. Or, paradoxul este un enunț contradictoriu și totodată demonstrabil. Este teritoriul în care eroul se refugiază într‑un fel de „emigrație
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
destrăbălate),/ cu fiecare am descoperit o Americă mare cât Rusia,/ le-am posedat fără să mă laud/ cu numele și cu rangul lor". Dar altul este, firește, motivul pentru care femeile reprezintă, alături de poezie, singurele "corpuri de iluminat viața mea hibridă", după cum notează autorul într-unul dintre puținele sale poeme-spovedanie, Mansarda. Femeia pentru el se confundă cu poezia, devenind o singură patimă, o singură Himeră, care-i dă bărbatului măsură trăitului: "ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al lui Cioran, în adoptarea formelor scurte, aforistice, sau al lui Eliade, cu povestirile sale existențialiste gidiene etc. Dar astăzi, producția romanescă se înscrie tot mai mult în ceea ce se numește deja "tradiția francofonă" și putem vorbi despre o formulă hibridă, care conciliază universuri simbolice distincte, aspirînd la o sinteză ce garantează bogăția interacțiunii culturilor. Astfel, stereotipurile etnice ale celor doi versanți se împle tesc pentru a contribui la edificarea unei lumi singulare, autonome, reprezentativă pentru un no man's land
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la Hutcheon aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Iată de ce în România postmodernitatea nu înlocuiește modernitatea, precum în Occident, ci i se adaugă, ambele dovedindu-se straturi ale unei societăți despre care se poate spune, la fel ca în alte perioade istorice că este o societate, dacă nu hibridă, în orice caz heterogenă"86 (s. a.). Astfel, "cazul românesc" certifică încă o dată necesitatea existenței condițiilor economico-sociale ale postmodernității pentru a putea vorbi și depre postmodernism într-un spațiu cultural oarecare, decalajele semnalate între fenomenul românesc și cel occidental fiind un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
funcționează în interiorul scrierilor sale și cărora, probabil, li se datorează o mare parte din modalitatea în care ele sunt receptate. Acestea ar fi: * strategia seducției, care acționează într-un mod specific în cadrul discursului, diminuând efectele logicii noncontradicției, creând o scriitură hibridă, impură; * strategia supralicitării, a exagerării voite, care conduce la menținerea paradoxurilor și a unor contradicții interne, astfel încât cuvintele își pierd sensul comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în toate direcțiile cu un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]