619 matches
-
plasmalogenii reprezintă circa 10% din totalitatea glicerofosfolipidelor, această cantitate scăzând cu vârsta. Structura chimică a plasmalogenilor este asemănătoare cu a celorlalte glicerofosfolipide azotate, cu deosebirea că la C1 din glicerol se află un rest de aldehidă palmitică sau stearică. Ceilalți hidroxili ai glicerolului sunt esterificați cu un acid gras nesaturat (la C2) și cu fosforilcolamină (la C3): Prin hidroliza plasmalogenilor se eliberează aldehida palmitică sau stearică, acizi grași și aminoalcoolul fosforilat. f) Inozitolfosfatidele conțin în molecula lor acizii fosfatidici și mezoinozitolul
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
în țesutul nervos, mai ales în creier și măduva spinării, în ficat, rinichi, splină eritrocite, unde sunt asociate cu lecitinele și alte sfingolipide. Structura chimică a cerebrozidelor este alcătuită din ceramidă și o hexoză (galactoză sau glucoză) legată eteric la hidroxilul primar al sfingozinei: Unele cerebrozide conțin în aceeași poziție un oligoglucid. Cerebrozidele din diferite organe diferă între ele după natura și numărul moleculelor de oze legate eteric de ceramidă. Cerebrozidele conțin în structură acizi grași cu 24 atomi de carbon
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
legătura dintre oză și ceramidă. Sulfatide (cerebrosulfatide) Acestea se găsesc alături de cerebrozide în țesutul nervos, rinichi, splină, ficat.Sulfatidele au o structură asemănătoare cu a cerebrozidelor, cu deosebirea că în molecula hexozei se găsesc resturi de acid sulfuric esterificate la hidroxilii din pozițiile 2 sau 3: Frecvența resturilor de acid sulfuric imprimă sulfatidei un caracter acid. Acizii grași constituienți sunt acizii cerebronic și lignoceric, mai rar palmitic, oleic, stearic. Gangliozide (cerebropoliozide) Sunt sfingolipide cu o structură chimică asemănătoare cu a cerebrozidelor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
grupare carboxil având un caracter chimic neutru. Radicalul R este de natură alifatică nepolar, cu caracter hidrofor ceea ce imprimă o solubilitate redusă în apă: Aminoacizi mono-aminomonocarboxilici hidroxilați Acești aminoacizi sunt solubili în apă datorită prezenței în molecula lor a grupării hidroxil cu caracter hidrofil. Din această grupă fac parte: Acești aminoacizi conțin sulf în grupările tiol ( SH), disulfură (-S-S-) și tiometil (SCH3) grefate la carbonii * sau Υ din moleculele următoare: Cisteina și cistina se pot transforma ușor una în alta printr-
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
aminoacid.Reacția este dată și de unele peptide. 4.1.4.4. Proprietățile aminoacizilor datorate radicalului R Aminoacizii reacționează chimic la grupările funcționale din catena laterală. a) Reacții ale funcțiunilor OH alcoolice Hidroxiaminoacizii alifatici dau reacții de esterificare la gruparea hidroxil cu formarea esterilor respectivi. Mai importanți pentru organismul animal sunt esterii serinei și treoninei din structura fosfoproteinelor: b)Reacții ale tioaminoacizilor În laborator ionul de sulf se poate recunoaște prin transformarea sa în sulfură de plumb, PbS, precipitat negru. Reacția
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
datorește interacțiunilor dintre radicalii R aparținând catenelor polipeptidice mai lungi care posedă o structură secundară proprie. Stabilitatea structurii terțiare este dată de forțele de atracție dintre catenele laterale ale lanțurilor peptidice la care iau parte următoarele legaturi: -legături de hidrogen-între hidroxilul fenolic al tirozinei și o grupare carboxil aparținînd aminoacizilor diaminici și dicarboxilici -legături Van der Waals între resturile de hidrocarbură ale aminoacizilor monoamino monocarboxilici; -legături ionice-între grupările amină și carboxil aparținînd aa diaminici și dicarboxilici; -legături covalente stabile de tip
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
și rezultă prin hidroliza enzimatică parțială a nucleotidelor. Nucleozidele pot fi considerate heterozide cu legătură N glicozidică sau N glicozide. Legătura dintre aceste două componente se face prin intermediul atomului de N3 al bazelor pirimidinice și N9 al bazelor purinice cu hidroxilul βglicozidic al ribozei sau deoxiribozei. Nucleozid = Baze azotate + pentoze Nucleozidele pot fi pirimidinice sau purinice, iar acestea la rândul lor pot fi ribo sau deoxiribonucleozide, conform structurilor de mai jos. Nomenclatura se formează de la denumirea bazelor azotate la care se
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
nucleotidelor se face în funcție de natura pentozei și a bazei azotate, în mod analog cu clasificarea nucleozidelor. Astfel, nucleotidele se împart în două grupe: ribo-și dezoxiribonucleotide, iar fiecarea din acestea în purinice și pirimidinice. În nucleotide, acidul fosforic poate esterifica grupările hidroxil din pozițiile 2', 3', 5' ale ribozei sau cele din pozițiile 3', 5' ale dezoxiribozei.Nucleozid 5 ' fosfații predomină în stare liberă în celule îndeplinind funcții metabolice importante. Nucleotidele au următoarele structuri generale: În ceea ce privește nomenclatura, nucleotidele se citesc ca acizi
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
De exemplu, situsul activ al ribonuclazei, proteină cu 124 aminoacizi în moleculă, cuprinde cinci aminoacizi bazici care fixează și activează molecula de ARN; Situsul catalitic este format din resturi de histidină (pozițiile 12 și 119) care acționează simultan, una asupra hidroxilului ribozei, cealaltă asupra radicalului fosforic, producând scindarea legăturii esterofosforice din moleculă. Apoenzimă + Coenzimă = Holoenzimă Enzimele cu structură binară, prezintă de obicei doi centri activi: unul situat în fragmentul proteic (situsul catalitic), iar celălalt în fragmentul prostetic, unde se leagă coenzima
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
a doi atomi de hidrogen la atomii de azot nesaturați N1 și N10 riboflavina trece în forma redusă, leucoriboflavina, care este incoloră. În acest caz sistemul riboflavină-leucoriboflavină funcționează ca un sistem redox reversibil în reacțiile de oxidoreducere celulară. Prin esterificarea hidroxilului primar al restului ribitol cu acid fosforic, riboflavina se transformă într-o coenzimă flavinică numită riboflavin monofosfat, notată prescurtat FMN-(flavinmononucleotid). Prin combinarea FMN cu acidul adenilic AMP se formează un compus, tot cu rol de coenzimă, denumit flavinadenindinucleotid FAD
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
punct de fierbere, căldura de evaporare, conductibilitatea termică) care, toate împreună fac din apă un bun reglator termic, capabil să asigure o temperatură cât mai constantă organismului animal. Ionizarea apei: pH-ul Apa disociază în ionul de hidroniu și ionul hidroxil ca urmare a tendinței de a forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
pH-ul Apa disociază în ionul de hidroniu și ionul hidroxil ca urmare a tendinței de a forma legături de hidrogen. Prin convenție ionul de hidroniu este notat cu simbolul H+, deși atât ionul de hidrogen cât și cel de hidroxil există în soluție numai în formă hidratată ca orice ion. Datorită diferenței de masă între atomii constituenți ai moleculei de apă, electronul hidrogenului este puternic atras de atomul de oxigen și ca urmare, ionul de hidrogen are o tendință de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de cea a apei pure, această valoare poate fi considerată constantă. Înlocuind valoarea ei și valoarea constantei de echilibru în expresia legii acțiunii maselor obținem: c) Această constantă, PH2O, produsul ionic al apei, exprimă relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil: d') , deci În 1909 chimistul danez
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
relația concentrațiilor ionilor de hidrogen și hidroxil în soluții apoase. Ea poate fi utilizată pentru a calcula concentrația ionilor de hidrogen în apa pură. În apa pură, la echilibru, concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea a ionilor de hidroxil: d') , deci În 1909 chimistul danez Sörensen a introdus termenul de pH ca un mijloc convenabil de a exprima concentrația cu ajutorul funcției logaritmice și a construit scara de pH. Să considerăm din nou expresia Logaritmând cea de-a doua egalitate
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Substituind f) și g) obținem: h) Cum concentrația în apa pură, rezultă că: i) pH=pOH=7 Se consideră că valoarea 7 a pH-ului indică faptul că în soluție concentrația ionilor de hidrogen este egală cu cea ionilor de hidroxil, deci soluția este neutră;se spune că pH =7 caracterizează mediul neutru. Apa pură este deci neutră și amfoteră. Valorile sub 7 ale pH-ului indică dominanța concentrației H+ în raport cu concentrația OH, deci pH-ul *(0 6,99) este caracteristic
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
exact cu proprietățile lor fizico-chimice. Formularea liniară (carbonilică) a ozelor atribuie acestora o catenă liniară formată din atomi de carbon, în care la C-1 sau C-2 este legat oxigenul carbonilic, la ceilalți atomi de carbon fiind atașate grupările hidroxil. În conformitate cu formularea liniară ozele având gruparea carbonil liberă, ar trebui să se comporte în anumite reacții ca aldehide sau cetone propriu-zise. Formularea liniară prezintă în mod satisfăcător structura moleculelor de oze, dar nu explică o serie de proprietăți fizico-chimice constatate
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
unele cazuri, a reacțiilor specifice grupării carbonil, cum ar fi reacția SCHIFF de recolorare în roșu a fuxinei decolorată în prealabil cu SO2 sau reacția de formare a compușilor bisulfitici cu NaHSO 3; prezența în anumite condiții a unei grupări hidroxil cu reactivitate mult mărită față de a celorlalte, care conduce prin eterificare la apariția a doi metilglucozizi pentru glucoză (izomerii alfa și beta) cu configurații spațiale diferite la atomul de carbon carbonilic și a căror existență putându-se explica numai admițând
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
echilibru dinamic. Pentru rezolvarea neconcordanțelor arătate mai sus între structura aciclică și proprietățile fizico-chimice respective, Tollens (1884) a propus pentru oze o structură ciclică, în care gruparea carbonil este parțial "mascată" datorită formării unei legături semiacetalice cu una din grupările hidroxil din aceiași moleculă. Transformarea structurii liniare într-o structură ciclică are loc printr-o reacție de semiacetalizare (sau semicetalizare în cazul cetozelor) intramoleculară, care constă în reacția de adiție dintre gruparea carbonil și acel hidroxil alcoolic din oza respectivă, care
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
semiacetalice cu una din grupările hidroxil din aceiași moleculă. Transformarea structurii liniare într-o structură ciclică are loc printr-o reacție de semiacetalizare (sau semicetalizare în cazul cetozelor) intramoleculară, care constă în reacția de adiție dintre gruparea carbonil și acel hidroxil alcoolic din oza respectivă, care conduce la formarea unor heterocicluri cu 4 sau 5 atomi de carbon uniți printr-o punte de oxigen. În structura ciclică obținută gruparea carbonil este modificată și în locul acesteia apare o nouă grupare -OH de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
respectivă, care conduce la formarea unor heterocicluri cu 4 sau 5 atomi de carbon uniți printr-o punte de oxigen. În structura ciclică obținută gruparea carbonil este modificată și în locul acesteia apare o nouă grupare -OH de tip special, numit hidroxil glicozidic sau semiacetalic (semicetalic) deosebit de reactiv. În cazul aldozelor la ciclizare participă grupările hidroxil de la C-4 sau C-5, iar la cetoze grupările -OH de la C-5 sau C-6; formarea acestor cicluri este favorizată energetic datorită tensiunilor de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
uniți printr-o punte de oxigen. În structura ciclică obținută gruparea carbonil este modificată și în locul acesteia apare o nouă grupare -OH de tip special, numit hidroxil glicozidic sau semiacetalic (semicetalic) deosebit de reactiv. În cazul aldozelor la ciclizare participă grupările hidroxil de la C-4 sau C-5, iar la cetoze grupările -OH de la C-5 sau C-6; formarea acestor cicluri este favorizată energetic datorită tensiunilor de ciclu minime. Formele semiacetalice formate din 5 atomi de carbon și un oxigen se
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
aciclice; de exemplu, o soluție apoasă de glucoză conține 99,9974% formă ciclică, pe când forma cu grupare carbonil liberă este într-o proporție de numai 0,0026%, fapt care explică absența anumitor reacții specifice aldehidelor. Prin ciclizarea ozelor și formarea hidroxilului glicozidic, devine asimetric și atomul de carbon carbonilic, ceea ce face posibilă existența a doi stereoizomeri, numiți și anomeri. Anomerii se deosebesc între ei prin orientarea diferită a hidroxilului glicozidic, care poate ocupa poziții sterice diferite, la dreapta (-) sau la stânga (-) atomului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
care explică absența anumitor reacții specifice aldehidelor. Prin ciclizarea ozelor și formarea hidroxilului glicozidic, devine asimetric și atomul de carbon carbonilic, ceea ce face posibilă existența a doi stereoizomeri, numiți și anomeri. Anomerii se deosebesc între ei prin orientarea diferită a hidroxilului glicozidic, care poate ocupa poziții sterice diferite, la dreapta (-) sau la stânga (-) atomului de carbon carbonilic. Anomeria este o formă de izomerie a ozelor în care izomerii se deosebesc între ei prin configurația de la atomul de carbon carbonilic, numit din acestă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
structurale ciclice propuse de Tollens sunt denumite formule de proiecție; acestea sunt simple și clare, dar nu respectă unghiurile de valență și distanțele interatomice, legăturile care formează puntea de oxigen fiind anormal de lungi, nu redau poziția exactă a grupărilor hidroxil. Aceste structuri furanozice sau piranozice au de fapt o configurație spațială. Pentru a reda cât mai corect structura spațială a ozelor, W. Haworth (1929) a adoptat formulele de perspectivă, conform cărora ciclul piranozic este reprezentat ca un hexagon regulat, cel
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
dreapta catenei carbonice, se plasează în spatele planului ciclului, iar prin convenție se scriu dedesubt; substituienții care apar în formulele de proiecție la stânga catenei carbonice, se găsesc plasați în fața planului ciclului, iar prin convenție se scriu deasupra acestuia. Din aceste considerente, hidroxilul glicozidic, pentru anomerul alfa, se va scrie dedesubtul planului ciclului, pe când pentru anomerul beta, deasupra acestui plan. Gruparea alcoolică primară sau restul catenei de la penultimul atom de carbon piranozic, respectiv furanozic, se trec deasupra planului moleculei. Pe baza celor arătate
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]