264 matches
-
adevărată în măsura în care explică originea mitică a unei situații, a unor obiecte etc.71. Această funcție a narațiunii o ilustrează Pe strada Mântuleasa..., funcție de anamneză care restabilește "evenimentele scurse într-o anumită "ordine" ascunsă, recunoaște miracolul în istorie, ceea ce a fost "hierofanie", dar n-a fost percepută ca atare" și înfățișează istoria ca "vehicul al unei trame transcendente"72. Relaționarea frecventă a simbolului oglinzii cu momentul morții personajelor eliadești, momentul în care omul cunoaște fața covorului, iar firele și nodurile se leagă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le descifrezi"73. Între aceste semne cu care își obișnuiește cititorul, se află numele personajelor. Ghicitor în pietre prefigurează felul în care numele personajelor dobândesc sens, deoarece motivarea redevine transparentă, își redobândește înțelesul primitiv 74. Asemeni obiectelor, numele personajelor devin hierofanii, "își evocă originea care, în mod obișnuit, nu este transparentă". Emblematică pentru înțelegerea viziunii asupra numelor proprii din narațiunea mitică este încercarea identificării Adrianei/Arianei și, implicit a Adinei, care își câștigă identitatea datorită confuziei cu A(d)riana. Alessandrini
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dat protagonistul pe Alessandrini. Sublinierea semnelor grafice aduce un plus de semnificare. Funcția despre care este vorba mai sus, de anamneză, de restabilire a evenimentelor scurse într-o anumită ordine ascunsă revine și aici, cu scopul de a recunoaște miracolul, hierofania. Când Alexandru Emanuel face apel la scena purtătoare de nenoroc - femeia care cade și o alta care o ajută să se ridice - Alessandrini îi spune că "nu e vorba de asta", iar "povestea nu s-a terminat"87. Permanent, protagonistul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de inițiați, când podul se coboară. Ieșirea presupune drumul labirintic pe care îl străbat toate personajele, aflate într-o continuă căutare a centrului (în acest sens, cuplul bătrână-fată rămâne ilustrativ). Așa cum arată în Tratat 349..., "spațiul sacru implică ideea repetării hierofaniei primordiale, care a consacrat acest spațiu transfigurându-l, singularizându-l, izolându-l de profanul înconjurător". Spațiul sacru i se revelează omului "prin intermediul unor forme hierofanice directe (acest spațiu, acest izvor etc.)" sau se obține prin tehnici tradiționale ca orientarea. În
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
analogii. El declară că îl interesează "sacrul în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în totalitatea lui"558. De aceea, consideră drept un aspect important în înțelegerea sacrului manifestarea lui, felul în care sacrul se arată. Adică, cu un termen pe care îl construiește în mod special, hierofania. Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Pentru a defini acest fenomen al hierofaniei, care este constitutiv pentru întreaga istorie a religiilor, Mircea Eliade împrumută o distincție a lui Émile Durkheim, aceea dintre sacru și profan. În termenii cei mai simpli, sacrul este ceea ce se opune profanului. Hierofania este "manifestarea a ceva "total diferit", a unei realități care nu aparține lumii noastre, în obiecte care fac parte integrantă din lumea noastră "naturală", "profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În felul acesta, gândirea omului actual, care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
profană""559. Pe scurt, este manifestarea sacrului în profan. În felul acesta, gândirea omului actual, care vrea să înțeleagă acest fenomen de pe pozițiile logicii cu care este înzestrată, înregistrează un paradox. "Niciodată nu se va insista îndeajuns asupra paradoxului oricărei hierofanii, începând cu cele elementare, afirmă Mircea Eliade. Manifestând sacrul, un obiect oarecare devine altceva, fără a înceta să fie el însuși, deoarece continuă să participe la mediul cosmic înconjurător. O piatră sacră rămâne o piatră; în aparență (mai exact, din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o distinge de toate celelalte pietre. Pentru cei cărora o piatră li se revelează ca fiind sacră, realitatea ei imediată se preschimbă, dimpotrivă, în realitate supranaturală"560. În altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
altă parte, acest paradox este definitiv fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fixat ca un aspect propriu oricărei hierofanii: "această coincidență paradoxală a sacrului și a profanului, a ființei și a neființei, a absolutului și a relativului, a eternului și a devenirii, este ceea ce dezvăluie orice hierofanie, chiar cea mai elementară"561. Hierofania exemplară pentru omul istoriei care ne cuprinde și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și pe noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită o suspendare similară a logicii pentru înțelegerea hierofaniilor. Paradoxul hierofaniei dezvăluie o dialectică a sacrului și profanului ce nu poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noi este aceea a întrupării lui Isus Hristos. Paradoxul ei a dus, cum arăta Lucian Blaga, la inventarea unui nou mod de gândire, în care logica normală este suspendată. Mircea Eliade solicită o suspendare similară a logicii pentru înțelegerea hierofaniilor. Paradoxul hierofaniei dezvăluie o dialectică a sacrului și profanului ce nu poate fi descrisă decât angajând resursele gândirii antinomice. Între sacru și profan se instituie o relație complexă, între ele existând o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o permanentă continuitate și interferență, o conversiune reciprocă. Sacrul trece în profan, iar profanul poate institui sacrul 562. Sacrul și profanul coincid paradoxal în același obiect, fără să se anuleze reciproc, fără să-și piardă propria condiție 563. Prin aceasta, hierofania dezvăluie "paradoxul că realitatea absolută, infinită, poate să apară limitată și relativă". Absolutul devine relativ, infinitul devine finit, întregul se cuprinde în parte. Aici stă "misterul totalizării" ce caracterizează sacrul, "această solidarizare de semnificații opuse ce definește sacrul drept un
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
relativ, infinitul devine finit, întregul se cuprinde în parte. Aici stă "misterul totalizării" ce caracterizează sacrul, "această solidarizare de semnificații opuse ce definește sacrul drept un fenomen total"564. Tocmai de aceea, Mircea Eliade folosește pentru interpretarea acestei dialectici a hierofaniei expresia cusaniană coincidentia oppositorum. Acest cod interpretativ pare singurul adecvat pentru a da seamă de manifestarea sacrului. Deși Mircea Eliade urmează în dialectica sacrului linia teoretică durkheimiană bazată pe distincția sacru-profan, se pare totuși că o face în spiritul gândirii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Măyă). Aceasta face ca între cele două domenii să nu fie o discontinuitate totală, un abis, ca în binomul durkheimian. Polaritatea există între două ipostaze ale aceluiași real. Aparența este o manifestare a sacrului. În termenii lui Mircea Eliade, o hierofanie. De aceea, dialectica sacrului e mai complexă aici, pentru că sacrul nu se opune unei realități total disimilare, cum este profanul lui Durkheim. Măyă este o realitate de esență antinomică, fiind ceva care există și nu există, având, deci, o natură
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și disimilari. Semnele acestei dialectici indiene pot fi regăsite în hermeneutica lui Mircea Eliade. În anumite texte (Fragments d'un Journal), savantul român descrie dialectica sacrului în termeni foarte apropiați de cei ai dialecticii indiene: Când ceva "sacru" se manifestă (hierofanie), în același timp, ceva se "ocultează", devine criptic. Aici e adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în termeni foarte apropiați de cei ai dialecticii indiene: Când ceva "sacru" se manifestă (hierofanie), în același timp, ceva se "ocultează", devine criptic. Aici e adevărata dialectică a sacrului: prin simplul fapt de a se arăta sacrul se ascunde". Adică, hierofania funcționează concomitent ca revelare și ocultare, este fanică și criptică în același timp, exact la fel ca și în cazul Măyă. Acest lucru amintește de teoria lui Lucian Blaga cu privire la misterul cosmic, care, cu cât este dezvăluit mai mult, cu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
război mondial, creșterea naționalismului și apariția fascismului și a comunismului. Într-o Franță anticlericală, individualistă și agnostică, Durkheim insista asupra naturii religioase a intereselor și entuziasmelor colective. Își pregătea astfel cititorii să înțeleagă cum Statul, Clasa sau Națiunea pot deveni hierofanii în cel mai înalt grad” - cf. Les religions australiennes, Payot, Paris, 1972, p. 33, nota 1. LXIItc "LXII" 1. Din ianuarie până în septembrie 1967, Wikander a fost profesor invitat în Mexic, la Colegio de México, unde a ținut un curs
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe calul uranian: „Pusei mâna, mâna-n zare/ Dincotro soare răsare,/ Nu știu soare-a răsărit-u/ Sau Gheorghiță frate-al nostru/ Pi-un cal negru alb de spume/ Singurel venea în zbor-u” (Smârdan - Galați). Perfectul simplu definește timpul martorului la hierofanie, obligat să înscrie evenimentele într-o succesiune dată de situarea sa în profan. Soarele apare însă într-un prezent mitic început odată cu facerea lumii, iar Gheorghiță, devenit zeu solar, se mișcă într-un interval al reiterării arhetipale periodice, marcat de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale cu cele solare, asemeni zeilor supremi de pretutindeni. Efectul de iluminare ce precedă mutația materiei accentuează aura sacră a „performerilor” și constituie un alt semnal stilistic al hierofaniei. Aurul din care este făcută șeaua, scările „dalbe”, de argint și calul alb de spume egalează în strălucire astrul diurn, coborât parcă pe pământ pentru a elibera fertilitatea gliei. Jocul năzdrăvan al calului subliniază aura de „Fecundator”(Mircea Eliade) al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-i pui, Doamne, știu eu?! Să-i pun Petre? - Nu! Să-i punem Frunză-Verde, că-i făcut din frunză. E fată nevinovată. Și i-a pus Frunză-Verde. Ș-a plecat moșâi”. Echilibrul modificat de oprobriul comunității este refăcut de hierofania blajină a celor două ipostaze divine. Mai mult decât atât, numele ales de creator îi conferă eroului statut special, care obligă societatea și tărâmul interzis profanilor să-i recunoască supremația. Flăcăul s-a născut dintr-o uniune simbolică, principiul vegetal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și de molidvău,/ Fost-ai viteaz rău”. Cioban muntean și voinic, tatăl său îi transmite lui Iovan energiile necesare pentru depășirea probei și găsirea punctului de intersecție între cele trei dimen¬siuni, unde „e posibilă ruperea de nivel” și apar hierofaniile. Uriaș anterior apariției oamenilor de azi, Iovan este caracterizat în balade hiperbolic, în sintagme devenite aproape fixe: „Iovan Iorgovan/ Braț de buzdugan”. El este însoțit de animale de nădejde, și ele alese: „Boldei/ Și dulăi,/ Șoimei/ Ș-ogărei,/ Șoimi de la Bogaz
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
foc s-o fript slănină ș-o vinit o vulpe. Ș-o tât fugit acolo pântre ei. Ei o tras după vulpe. Vulpea n-o putut s-o puște. S-o dus vulpea” (Urmeniș - Maramureș). Planul expresiei accentuează valoarea de hierofanie a apariției animale, imposibil de distrus cu mijloace umane, și cu atât mai flagrantă apare ratarea recunoașterii. Valorizarea acestor trăsături amintește de funcția socială a inițierii, pentru că în urma reiterării scenariului mitic, flăcăul trebuie să devină un bun membru al comunității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n ziua maica ce-a fapt,/ Ca steaua din cer,/ Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]