523 matches
-
trăiește din nou cu teamă, pe de o parte teama că timpul ar putea îndepărta plecarea sa în România, pe de altă parte, teama de România însăși, pentru el aproape necunoscută. România, explică el unei tovarășe de surghiun, „o țară himerică, de care provincia mea natală e despărțită de vreo optzeci de ani, îmi este patria; și inima-mi arde de dorul ei. [...] România mă atrage, mă fascinează și, în același timp, îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta, - nostalgia după o
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
al apartenenței la altă colectivitate social-istorică și, poate, al asumării unui alt destin. Pînă la împlinirea sorocului de plecare din Siberia trăiește cu nostalgia țării din care știe că el și moldovenii lui sînt parte integrantă, România, o țară deocamdată himerică, explică el unei tovarășe de suferințe, o țară care „mă atrage, mă fascinează și, în același timp, îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta, - nostalgia după o țară necunoscută [...] nu e decît o formă a setei de ideal, - setea de patria
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
dependență: „El vine trist și gânditor/Și palid e la față.” (M.Eminescu, I, p. 172) Adjectivul nu este însă incompatibil nici cu poziția de regent. Unele adjective pot fi determinate de adverbe: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172), iar altele cer substantive (pronume) în dativ: favorabil, necesar (încă o hotărâre defavorabilă oamenilor), în dativ sau acuzativ: folositor, util (folositor la ceva/cuiva). Aceste adjective pot fi determinate și de adverbe care exprimă sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se subordonează și numelui (substantiv sau adjectiv) și pronumelui, precum și unui alt adverb: omul de aici, toți de acolo, albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective morfologic și sintactic; adverbul rămâne indiferent la sensurile gramaticale sau lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
culcăm și să ne slobozim în chinul greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că dacă visezi trebuie să fii mai puternic
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pentru clipa închiderii lor amăgite/ Din nou în sămânță.// Și nu știu ce formă/ Au liberele aripi de câmpie/ Inteligența umbrei/ Coborând înăuntrul plecării/ În mine,/ Pretutindeni sau nicăieri 839. Distorsionarea și amplificarea umbrei pare o încercare de luptă cu un dușman himeric a cărui prezență reflectă suspiciunile și gândurile noastre, propria noastră umbră spre deosebire de reflexia în oglindă arată zona obscură a sufletului, ea devenind simbolul reduplicării noastre negative. Cu cât e mai limpede noaptea de secol hoinar/ Mai reală-i morgana umbră
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare 974. Sub cer ne naștem noi, copilărim, ne iubim și murim, în cer îngerii desfășoară un zbor mistic și himeric în splendoarea omniprezenței și omnipotenței atoateștiutorului. Iată, acesta mi-e versul/ izvor de adânc din prăpastia cerului/ nezărit dinaintea/ zămislirii privirilor noastre,/ vers moale ca plămada/ albă sau galbenă a oului/ din care m-ai născut,/ preasfântă aducătoare de trup
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-i la viță dorință aprigă de cunoaștere; acesta a investit in Faust profilul experiențialist, o replică la idealul erotismului lui Don Juan. Celălalt tinde către infinit, dorind să se desprindă de rădăcinile sale materiale pentru a atinge libertatea și visul himeric, fiind o depășire a chinului și suferinței pământești ca o replică la blestemul lui Ahasverus. Această suferință este cea a unui titan aflat in propria lume unde începe să se încurce în propriile aripi, păcatul său crescând hrănindu-se cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
încheiat, s-a ajuns la reglarea de conturi și s-a observat că miile de franci de sub candelabru nu s-au multiplicat în mod miraculos, conform așteptării generale. Au trebuit împărțite, cum se zice, pro rata, și singurul rezultat (destul de himeric!) obținut, a fost următorul: fiecare avea desigur de două ori mai multe jetoane, dar fiecare jeton, în loc să corespundă la zece franci, nu mai reprezenta decât cinci. S-a constatat atunci în chip perfect că ceea ce este adevărat pentru fiecare în
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
al apartenenței la altă colectivitate social-istorică și, poate, al asumării unui alt destin. PÎnă la Împlinirea sorocului de plecare din Siberia trăiește cu nostalgia țării din care știe că el și moldovenii lui sînt parte integrantă, România, o țară deocamdată himerică, explică el unei tovarășe de suferințe, o țară care mă atrage, mă fascinează și, În același timp, Îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta, - nostalgia după o țară necunoscută [...] nu e decît o formă a setei de ideal, - setea de patria
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
demonicului. Superioare acestor poezii, care, fatal, întâlnesc concurența prestigioasă a lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului, dominanta manieristă se etalează deplin. Poezia stă acum sub semnul căutării cuvântului prin care himericul devine tangibil. Aluziv și încifrat la suprafață, de ecou expresionist, distilat, discursul liric trezește, prin vibrația lui de profunzime, rezonanțe grave. În Donna Sixtina, fidel propriei înzestrări, poetul își adună o parte din sonetele compuse în anii de după război, dând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
de suferință și deznădejde. În cercul strîmt al babiloniei pămîntești, "bunătățile" noastre sunt în fapt deșertăciuni cu care ne mîndrim fără a folosi nimănui. "Somptuoasele și strălucitoarele edificii alcătuite din școli, autori, sisteme, doctrine nu sunt nimic altceva decît plămădiri himerice, iluzorii ale ficțiunii filosofice profane, translații de o clipă ale vălului Mayei, ce ecranează, obstaculează accesul spre esența unică a adevărului"14. Secolul al XXI-lea va fi religios. Militantă sau nu, laicitatea își epuizează resursele sale preponderent intelectuale, hiperraționale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu cel al bogaților, apoi cu democrația care are viciul fundamental de a atribui drepturi egale unor oameni fatalmente inegali și terminînd cu tirania. După Platon (vezi Critias), Cetatea ideală a existat în Atena, în vremuri preistorice, ca și în himerica Atlantida, unde a degenerat și a contaminat, mai apoi, cu virusul de-cadenței și virtuoasa Atena. Este ea realizabilă din nou? În Legile, autorul propune, în acest sens, o serie de texte legislative, alcătuind o adevărată Constituție politică și socială
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
criză de gută); Dislipidemie; Tremurături ale extremităților; Hipertricoză; Hipertrofie gingivală (favorizată de o igienă bucală deficitară și de asocierea cu dihidropiridine); Tulburări digestive (anorexie, greață, vărsături, diaree). III. ANTICORPII MONOCLONALI RITUXIMAB 1. Mecanism de acțiune: Rituximab este un Ac monoclonal himeric anti-CD20, un Ag de suprafață al limfocitelor B, exprimat numai pe celulele pre-B și B mature. Antigenul CD20 reglează o etapă precoce în procesul de inițiere a ciclului celular și a diferențierii celulare. Rituximab induce o depleție selectivă tranzitorie a
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dat fiind faptul că trimit amândoi la "iluzie", acolo unde scrierile definite prin acest termen, phantasia, sunt, de fapt, mai aproape de sensul de astăzi al lui "extravagant" (Ferraris 9). Mai târziu, în evul mediu, phantasia va fi constant asimilată cu himericul, în timp ce imaginatio se specializează printr-o valoare accentuat "realistă". De altfel, chiar în epoca lui Herodot, ca și la Aristotel, phantasia putea reda și ostentația; în latina târzie există mai multe atestări ale sintagmei phantasia poetica, iar în patristică s-
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
năzdrăvan, pasărea măiastră, împăratul peștilor, crăiasa furnicilor, Sfânta Duminică, zâna bună etc.), nunta împărătească etc. Realul se împletește cu fabulosul și în construcția personajului: „Caracteristica lui [a basmului n.n.] este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale.“ (G. Călinescu) Conform Morfologiei basmului de Vladimir Propp, personajele basmice se încadrează în câteva arhetipuri: eroul, răufăcătorul, donatorul, ajutorul, fata de împărat și tatăl ei, trimițătorul, falsul erou. La nivel textual, discursul basmic este formulat ca narațiune heterodiegetică, cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei contemporane și are ca premisă ipostaze ale omului modern, care nu mai este contemplativul romantic, izolat orgolios în himerica sferă a visului, ci o prezență esențial activă, dinamică, traversând experiențe existențiale, aventuri în orizonturile cunoașterii sau banale evenimente cotidiene, confruntânduse cu sine sau cu ceilalți, cu timpul, cu iubirea, cu moartea. Acest tip de lirism este definit de Henryk
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
viitorul propriei țări. Dacă celelalte mișcări se gândesc intens și discută aprig despre tipul de putere care trebuie instituit după plecarea ocupanților, comuniștii minimalizează aceste negocieri. Potrivit discursului lor oficial, importantă este lupta clipei prezente, iar nu conceperea unor planuri himerice sau împărțirea posturilor. în privința acestui aspect, comunitatea istorică este divizată. Unii, multă vreme cei mai numeroși, acceptă această viziune minimalistă a obiectivelor comuniștilor, care ar fi abandonat lupta revoluționară, fie din patriotism, fie din credință față de URSS, nevizând decât protecția
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi, deci, făcut răspunzător. Orice axiologie este, prin urmare, exclusă din sistemul construit de Marx și Engels. După cum subliniază Lenin în Statul și revoluția, „nu găsim, la Marx, nici urmă de încercare de a inventa utopii*, de a inventa conjecturi himerice. Marx pune problema comunismului așa cum un naturalist ar pune-o [...] pe cea a evoluției unei noi varietăți biologice, odată cunoscută originea ei și o dată determinată direcția în care o angajează modificările sale”. Omenirea este determinată de o dezvoltare „naturală”, împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și nu ideile, cuvintele, numele. Este ceea ce poate constitui obiect de cunoaștere. Este ceea ce produce efecte, fiind opus aparentului, fictivului. Este ceea ce există acum, fiind opus posibilului. Este cel care Ține de concret, opus deci abstractului. Contrariile realului sunt aparentul, himericul, fabulosul, fictivul, imaginarul, inexistentul, irealul, virtualul, idealul, visul. Pe de altă parte, prin realitate Înțelegem caracterul a ceea ce este real, a ceea ce nu este doar un concept, ci un lucru, un fapt. Dialectica real-realitate este pusă În valoare În diferitele
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
urcă pe bolta cerească decât atunci când coboară, că o planetă este mai activă când are o mișcare directă decât când este retrogradă, și că este la maxim când staționează, avem o imagine aproape completă a metodelor întrebuințate în cereasca artă himerică. Când un rege are în tema natală un Marte staționar, va fi întotdeauna învingător; dacă o prințesă sau o curtezană îl are pe Venus staționar, va avea o căsătorie strălucită, putând ajunge pe tron. Un bărbat care îl are pe
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
au ivit luna, Soarele, fenomenele stihiale. Pe un ton ironic, poetul se referă la condiția efemeră a oamenilor "mușuroaie de furnici", microscopice popoare"; lumea este doar o aparență, din moment ce toate trec în neființă: "Căci e vis al neființei universul cel himeric". Extincția universului presupune întoarcerea la Haosul primar, la întuneric, după răcirea sistemului solar, înghețarea, desprinderea planetelor: "Soarele ce azi e mândru, el îl vede trist și roș/ Cum se-nchide ca o rană printre norii întunecoși/Cum planeții toți îngheață
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
compoziția care se caracterizează prin limpezime, concizie, cristalizare în limbaj poetic. Prin simplificare, poetul a ajuns la expresii de maximă precizie. Efectele poetice surprinzătoare le-a obținut prin schimbarea valorii gramaticale a unor termeni din fondul străvechi, neologisme (chaos, palid, himeric, demon), ziceri populare: "bată-i vina", "acu-i acu", "din bob în bob", "stai cu binișorul", asocieri lexico-sintactice inedite, folosirea unor forme arhaice ("crezământ", sinonim pentru "încredere"), absența podoabelor stilistice, epitetul popular ("o prea frumoasă fată"), exprimarea gnomică, aforistică (maxime
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tuturor promisiunilor „revelației”. Titlul Însuși al cărții, (reluîndu-l pe cel al unui text Încheiat cu semnificativa Întrebare: „Toate acestea să fi fost oare numai un act de prezență?”) sugerează precaritatea universului imaginat sau cel puțin dubiul cu privire la durabilitatea acestei lumi himerice, construite În mijlocul ostilității generalizate, a realităților opresante. Finalurile mai tuturor poemelor sînt specifice: „miracolul” nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea ridicată. „Și va fi tot atît de trist. Și va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lirica românească) sau ninse, înălțimile alpestre figurează „scena fermecată a universului” (M. Petroveanu). Sugestiile de legendă și mit nordic induc sentimentul unei istorii fabuloase și al unui spațiu exotic/ utopic. În erotica din Brume, ființa iubită e reprezentată ca o himerică apariție în spațiul cast al unui Eden montan, învăluit în lumina Septentrionului. Rareori pur descriptive, pastelurile sunt în genere sublimări muzicale de stări afective, în registrul unui imaginar atras de constelația simbolică a muntelui (un fel de centru paradisiac al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]