424 matches
-
dar interesante. Totuși, oricât de ciudate au părut a fi aceste rezultate, nici una dintre ele nu a fost într-adevăr o contradicție." (Penrose 2005: 43). De altfel, nici nu ar fi putut să fie, după cum știm foarte bine astăzi geometria hiperbolică este consistentă. Primul care a renunțat să mai caute o demonstrație pentru postulatul cinci sau să arate că există o contradicție în adăugarea negației acestui postulat la restul geometriei euclidiene, descriind în schimb o nouă geometrie tot hiperbolică a fost
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
astăzi geometria hiperbolică este consistentă. Primul care a renunțat să mai caute o demonstrație pentru postulatul cinci sau să arate că există o contradicție în adăugarea negației acestui postulat la restul geometriei euclidiene, descriind în schimb o nouă geometrie tot hiperbolică a fost Karl Friedrich Gauss. Acesta însă nu a publicat nimic în legătură cu ideile sale privitoare la posibilitatea unei geometrii neeuclidiene. Am vorbit mai sus despre existența a trei etape în descoperirea și acceptarea geometriilor neeuclidiene. A doua astfel de etapă
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
să se schimbe odată cu publicarea în 1868 de către Eugenio Beltrami a unei interpretări a lucrării lui Lobacevski. Ajungem astfel la ultima dintre cele trei etape amintite mai sus. Contribuția majoră a lui Beltrami constă în construirea unui model al geometriei hiperbolice. Acesta reușește să găsească o suprafață a cărei geometrii intrinseci să fie hiperbolică: aceasta este pseudosfera 20. O pseudosferă se obține rotind un tractrix în jurul asimptotei sale. Ce este interesant de remarcat în legătură cu aceasta este că pe ea sunt valabile
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a lucrării lui Lobacevski. Ajungem astfel la ultima dintre cele trei etape amintite mai sus. Contribuția majoră a lui Beltrami constă în construirea unui model al geometriei hiperbolice. Acesta reușește să găsească o suprafață a cărei geometrii intrinseci să fie hiperbolică: aceasta este pseudosfera 20. O pseudosferă se obține rotind un tractrix în jurul asimptotei sale. Ce este interesant de remarcat în legătură cu aceasta este că pe ea sunt valabile rezultatele obținute de Lobacevski și Bolyai și astfel poate fi considerată ca "o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
obținute de Lobacevski și Bolyai și astfel poate fi considerată ca "o lume" în care este valabilă o altă geometrie decât cea euclidiană. Cu ajutorul acestui model, Beltrami a reușit să facă trei lucruri: în primul rând să arate că geometria hiperbolică este consistentă, în al doilea rând să-i determine pe matematicienii vremurilor sale să ia în serios această geometrie 21, iar în ultimul rând să facă intuitive rezultatele ei. Geometria hiperbolică nu este singura geometrie neeuclidiană care a apărut în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
trei lucruri: în primul rând să arate că geometria hiperbolică este consistentă, în al doilea rând să-i determine pe matematicienii vremurilor sale să ia în serios această geometrie 21, iar în ultimul rând să facă intuitive rezultatele ei. Geometria hiperbolică nu este singura geometrie neeuclidiană care a apărut în secolul nouăsprezece. Tot atunci a apărut și geometria eliptica, descoperită de Bernhardt Riemann. Acesta a ajuns la geometria sa pe o cale diferită de cea urmată de Lobacevski și Bolyai, și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
205, 206, 208, 213, 214 Friedman, Michael, 11, 17, 18, 68, 75, 90, 127-130, 199, 200, 219 Geometrie * Eucidiană, 16, 17, 27-29, 46-60, 67, 69-71, 74, 83, 89, 93, 105, 120-123, 126, 143, 218 * Neeuclidiană, 46-49, 52-55, 57, 89, 93 * Hiperbolică, 48-52 * Eliptică, 52 * Riemanniană, 82 * Minkowskiană, 18, 70-73 Helmholtz, Hermann von, 55, 81, 82 Hilbert, David, 45, 55, 56, 57, 59, 67, 69, 90, 122, 123 Holism, 11, 18, 95, 97-100, 127, 183 Inferența la cea mai bună explicație, 188
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Gray 1998: 119) 20 Primul care a studiat această suprafață a fost Ferdinand Minding, care a observat că are o geometrie intrinsecă constant negativă. 21 Abe Shenitzer, de exemplu, scrie că " Realizarea de către Beltrami a geometriei (unei părți a) planului hiperbolic ca geometria intrinsecă a unei suprafețe pseudosferice a avut un impact uriaș asupra contemporanilor săi. A fost văzută ca schimbând ceea ce a fost considerat ca fiind o plăsmuire a imaginației într-un fapt matematic." (Shenitzer 1994: 467). 22 Pentru o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
reprezentare feerică ("de basm") a Bizanțului ca "figură" a Raiului pământesc: "[19] Acolo-i raiul lumii și buricul pământului, acolo sunt livezi cu mere de aur și cântă pasărea măiastră la ferestre împodobite cu mărgăritare." (p. 71) Învestite cu sens hiperbolic, cele patru elemente de "discurs repetat" din fraza anterioară nu mai sunt extrase din repertoriul imagistic "canonic" al Bibliei, ci din cultura populară românească, iar aglomerarea și emergența lor bruscă semnifică o fractură de nivel nu doar în existența protagoniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
perioadei cercetate o individualizare mult mai nuanțată a personajelor, acestea nu mai sunt personaje-tip76 în sensul strict al termenului. Explicația rezidă în caracterul epocii, măi ambigua, cu valori mai confuze de sfârșit de secol. Zola îi reproșează lui Balzac caracterul hiperbolic, iar lui Stendhal caracterul genial al personajelor lor. În această ordine de idei, pertinenta ne pare observația Ninei Melic-Sarkisova că pozitivismul nu l-a împiedicat pe Zola să recunoască "excepționalitatea" [ p.66] că una dintre tendințele artei moderne, având în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de la genunchi! centru pierdut pe spațiul de trecere, fata stă prea cuminte, picior peste picior, interval în pensionarul interzis de proximitatea simetrică, Munteni Ștefan cel Mare ecvestru în locul bătăliei lui și mai mult pe scările de lumină, pistă de decolare hiperbolică, cu Înălțare în Sadovenian, Bulboaca, Crasna, două mii de vasluieni a treia stație de cînd coborîm puștanii, la Bulboaca eram puștoaik, mai multe venim aici, Moldova artă de tineri, anul nou dacic de acum-oricum-oricînd înainte de solstițiul de iarnă, Roșiești căciulă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cum notează etnologul Petru Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie, descriind Într-un mod hiperbolic cum cârciuma este pândită de un lup gigantic : „Lângă cârciumioară, Îmi șade la pândă cogeamitea lupul :/ Aiastă namilă de lup mi-ți are niște picioroange taman cât stâlpii ;/ lăboaicele cât niște căpăcioaie ;/ o piele așa de groasă, de parc-ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ieși, atât era aerul de stricat ; hotărârăm să dormim În trăsură” (Dimitrie Bolintineanu, Călătorii, vol. I, Editura Minerva, București, 1915 ; apud 276, p. 122). Tot „clasica murdărie” și „duhoarea ciumată” sunt semnele distinctive ale unei cârciumi evreiești Într-un text hiperbolic scris de Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei lui Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime râncedă, a pește
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că ,,puțini oameni au vorbit de fapt" despre neajunsurile Statelor Unite este greu de înțeles; impresia mea de-a lungul călătoriilor prin Europa este că oamenii nu prea vorbesc despre alte lucruri. Deși majoritatea europenilor sunt mai puțin injurioși decât Pinter, hiperbolic notoriu, chiar și prietenii mei care sunt în mod normal proamericani se tem că Statele Unite a devenit în același timp îmbătată de putere și vlăguită de teroare; sau, cum a întrebat cineva, tânguitor: ,,V-ați pierdut mințile?" Problema nu este
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
p. 10 și passim. 3 Kalidasa, Sacontala. Ed. Tineretului, 1959, trad. G. Coșbuc. 4 Călinescu, George Opera lui M. Eminescu, vol. II, p. 252. 5 Negoițescu, Ion Poezia lui Eminescu, Ed. pentru literatură, 1968, p. 79. 6 Titanianul "alunecă în hiperbolic" și datorită naturii "cotropitoare". Semnificația tradițională a muntelui "nu se pierde, însă, ca un simplu accident în acel torent descriptiv, deoarece aici însăși viziunea stranie a naturii sugerează existența misteriosului nucleu cuprins într-însa prin prezența excepțională a "săhastrului mag
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
A învățat că trebuie „să se calmeze”, să fie mai puțin „tăioasă” și „directă”, „mai puțin entuziastă”, „mai puțin categorică” în idei și mai ales în exprimarea lor; a deprins stilul „anglo” de temperare a afirmațiilor (engl. understatement), în locul exprimărilor hiperbolice și emfatice din limba poloneză; a renunțat să mai fie dogmatică (impunând ideile ei celorlalți), argumentativă sau excesiv implicată afectiv; a învățat cum să-și păstreze cuvântul în dialog (N-am terminat, Lasă-mă să termin), să înlocuiască imperativele (Fă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
depind numai de coordonatele radială și axială. Metoda separării variabilelor Această metodă se aplică unei clase largi de ecuații cu derivate parțiale scalare și vectoriale de tip eliptic (Poisson, Laplace și Helmholtz), de tip parabolic (ecuația difuziei) și de tip hiperbolic (ecuația undelor). Metoda imaginilor electrice Această metodă se aplică la o clasă largă de probleme de câmp electric și magnetic, în domenii în care sunt satisfăcute ecuații de tip Poisson și Laplace, scalare și vectoriale. Metoda imaginilor electrice pentru determinarea
COMPATIBILITATE ELECTROMAGNETICĂ SURSE DE PERTURBAŢII ELECTROMAGNETICE by Adrian BARABOI, Maricel ADAM, Sorin POPA, Cătălin PANCU () [Corola-publishinghouse/Science/733_a_1332]
-
se poate aproxima prin relația liniară (o dreaptă prin origine): (5.89-1) Pentru alunecări mari, (apropiate de s = 1), cel de al doilea termen de la numitor este neglijabil comparativ cu primul, expresia M=M(s) se poate aproxima prin funcția hiperbolică : (5.89-2) Ținând seama de aceste aspecte se poate trasa dependența aproximativă M(s), reunind cele două expresii (5.89-1) și (5.89-2), în fig. 5.16. Curbele (C), (D), (H) sunt descrise de ecuațiile (5.88), (5.89-1), (5
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
viitorului, să "decidem care din lumile posibile ar fi cea mai bună". 376 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. "Epoca noastră, spintecătoare de mituri și de mistică, se vrea dedicată regimului antitezei și, prin aceasta, tuturor tentațiilor exagerării hiperbolice.", mai spune autorul francez. 377 "Dacă mitul este o lume alternativă creată de om, și interpretarea mitului este una, expresie a aceleiași capacități umane." Barry Powell, op. cit., p. 45. 378 În Robert Ellwood, op. cit., p. 60. 379 În ibidem, p.
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Iliescu a criticat societatea coreeană dezumanizată. Din cauza acestei reacții, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism”, retrogradându-l și sugerându-i să se instruiască în sens comunist. „A aplicat cu mine metoda chinezească, a trimiterii la reeducare”, precizează Iliescu în mod hiperbolic și inadecvat (p. 33). După care ar fi urmat diferite stadii ale decăderii politice a „disidentului”, persecutat de dictator. Recunoaște că, de aceea, a participat la o serie de întâlniri conspirative anticeaușiste, într-un grup de patru-cinci sau doar de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
maniera” concretă de manifestare a credinței. A treia se concentrează asupra „normelor de disciplină”. Principala temă a ultimei părți este cea a „prorocului mincinos”. Fragmentul referitor la „înșelătorul lumii” nu face decât să reia această temă într‑un registru diferit, hiperbolic. Peerbolte face o analiză aprofundată a etapelor care compun scenariul eshatologic, dar nu corelează imaginea „înșelătorului” din capitolul 16 cu tema principală din capitolele anterioare. Credem totuși că tipul de lectură intertextual oferă o mai adâncă înțelegere a fragmentului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
săvârșesc învieri de natură spirituală. Denunțarea sistematică a acestor eretici ca „preanticriști” arată, potrivit lui Irineu, că trăsătura esențială a adversarului eshatologic nu este violența, ci viclenia exersată prin arta magiei. Avem de‑a face deci cu un fel de „simbol hiperbolic”, dacă putem spune astfel, a tot ceea ce reprezintă erezia în ochii lui Irineu. Nota profund antieretică ce caracterizează teologia ireneică se regăsește, de asemenea, în concepția sa anticristologică. Pe lângă aceasta, se impune remarcată o foarte evidentă atitudine polemică cu privire la iudei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologii non‑apocaliptice a lui Augustin. Deși comentariul nu s‑a păstrat, unele dintre ideile sale au putut fi reconstituite. Tyconius propunea aici o interpretare ecleziologică și psihologică a simbolurilor Apocalipsei, Anticristul de la sfârșitul veacurilor fiind un fel de sinteză hiperbolică a tuturor anticriștilor prezenți în istoria Bisericii. În concepția sa, orice creștin care acționează împotriva fraților săi este un veritabil anticrist. El face de asemenea distincție între „Biserica septentrională”, a diavolului, și o Biserică meridională, a lui Cristos, aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe care le-a făcut când a selectat tehnici de scriere tipice romanului, dar și pentru că Hersey își recunoaște subiectivitatea foarte rar. Aceasta capătă o poziție mai importantă atunci când, pus față în față cu inexplicabilul, autorul recurge la o metaforă hiperbolică, spunând, spre exemplu, că cineva a trăit mai mult de zece vieți. În felul său, Hersey încearcă să depășească distanța dintre subiectivitate și obiectivizare. Doar că în cazul său este o cale mai lungă. Dar pe la jumătatea anilor '40 ai
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
datorită fenomenelor de acomodare; există o pantă limită de la care începe excitația. După durată, stimulii pot fi scurți (cînd nu produc excitația) și lungi. Intre intensitatea liminară (care produce excitația) și durata stimulilor dreptunghiulari care provoacă răspuns există o dependețtă hiperbolică In formula a și b sunt constante ce caracterizează sistemul excitabil. Această expresie permite determinarea parametrilor excitabilității (ce caracterizează un sistem excitabil). II.3.5. Parametrii sistemelor excitabile. RI Parametrii sistemelor excitabile sunt reobaza și cronaxia. Reobaza este intensitatea minimă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]