559 matches
-
este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset luni trase prin anotimp, țurțurii mușcă din brazi în cercuri care desenează sănii albastre dansând cu girofarul aprins la trecerea dintre ani... Orașul amorțit Viforul emană ace de gheață, este hipnotizat îmbrăcat în haină albă. Dinți de ferestrău în țurțuri stau la streașina blocurilor, geamurile sunt decorate în steluțe albe-argintii. Zâna Iarnă citește în vis povești pentru copii în noapte. Referință Bibliografică: Chip angelic/ Revelion/ Orașul amorțit / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
glasul sugrumat de emoție, (în momente de nostalgie și sinceritate): „Copil sărac, fiind, dorindu-mi, dar nepermițându-mi luxul de a-mi cumpăra sau învăța să cânt la anumite instrumente, mă țineam după muzicanții vremii prin sate și mă uitam hipnotizat la aceștia, învățând astfel de la ei, fiind nevoit a fi autodidact. Mi-am promis și încerc și astăzi să învăț și să ajut orice copil care are talent și dorința de a învăța să cânte”. Astfel a luat ființă Ansamblul
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
mână, după care apucă rapid mobilul ornat cu cristale: - Alo, aici Sandy, cum drec’ pornesc mașina asta? Se aude o voce masculină gravă, întrebând-o despre fiecare mișcare făcută de la urcarea în mașină. Eu stau liniștită în scaun, pe jumătate hipnotizată de balansul lănțișorului aurit prins la cheia mașinii. La indicațiile prețioase primite prin telefon, apasă ambreiajul și mașina țâșnește pe carosabil. Zâmbetul încrezător răsări din nou pe buzele lucioase gata de un adevărat periplu verbal. Mașina rulează lin, aproape fără
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
într-o ramă. Și-ți arzi uleiu-ncetișor Când te aprinde credinciosul, Și te agață-n cuiul care, De ani de zile-ți este locul. Și ngenuchez în fața ta, Privindu-ți flăcăruia Și-un Serafin zăresc în ea Ce cântă aleluia. Hipnotizat de duhul care, Sălășuie în tine, Îl văd parcă venind pe Domnul, Cu brațele-i deschise, către mine. Cu ochi-n lacrimi mă ridic, Apoi sărut icoana, Și-n candelă uleiu-l completez Așa cum făcea mama. Poezia face parte din volumul
CANDELA de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354004_a_355333]
-
chin. Din zâmbetu-ți de Evă senzuală Tu îmi transmiți că-ți plac-și că mă vrei Mirosul pielii tale,de migdală Desăvârșește-un corp râvnit de zei Rătăcitor,încerc să scap,de pot... Dulci forme de cadână nu mă lasă Hipnotizat în unduiri,îți port Gânduri primare,de a-mi cade-n plasă În casa sufletului de mă vei primi Ferice vom zbura,preț de o clipă Ce consumată-n doi,vom reuși Cât vom dori-din timp-face risipă Iar la sfărșitul
REZONANŢĂ (VORBIND CU STEAUA FĂRĂ NUME) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353641_a_354970]
-
Imperial. Aveau să fie dezamăgite. Inima lui era dăruită. Regina Nopții îl primea în grădinile secrete, ținut captiv în mrejele ei, îmbătându-l cu parfumul exotic. Sora lui, Mușcata, rebelă și plină de personalitate, fugise în lume cu sălbaticul Mac, hipnotizată de puterea lui de seducție. Vântul adia ușor. Se făcea simțit, aducând cu el reinnoirea primăvăratecă a vegetației. Diafană, Crăiasa Florilor a apărut învăluită în mantia de albăstrele, frezii și narcise. Florile de câmp îi țineau trena din viorele. -Bine
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte frământase argilă și humă, mpjarase coji de copaci, măcinase rocă, strivise ierburi și frunze uscate și verzi... Hipnotizat de forța și suplețea fiarei, începuse să o închege din culori pe peretele adăpostului: ochii, labele, colții, blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
a prăbușit peste ...ce mai rămăsese din casă...Acum își duc zilele de azi pe mâine... PS. Iar tatăl? Ieri, preotul penitenciarului ne spunea că...nu se poate vorbi cu el. A primi vestea ca un trăznet și...parcă e hipnotizat. Mai mult ca sigur că și el vrea acum să-L vadă pe Dumnezeu la lucru. Pentru mai multe informatii, Mihai Enea, SUP Moldova 0742 200350, yo8cyn@yahoo.com În fiecare seara și dimieață, mă rog și eu acum, nu
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
a prăbușit peste ...ce mai rămăsese din casă...Acum își duc zilele de azi pe mâine...PS. Iar tatăl? Ieri, preotul penitenciarului ne spunea că...nu se poate vorbi cu el. A primi vestea ca un trăznet și...parcă e hipnotizat. Mai mult ca sigur că și el vrea acum să-L vadă pe Dumnezeu la lucru. Pentru mai multe informatii, Referință Bibliografică: Mami...mami...pîrrrrr.... / Mihai Enea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
nu poate fi ștearsă cu buretele. Cifrele pot fi contestate, dar cuvintele Mareșalului au fost înregistrate pe stenograme - „Evreul este Satana, noi nu luptăm cu slavii, luptăm cu iudeo-bolșevicii”. Exact acesta era și limbajul lui Hitler. Să fi fost Antonescu hipnotizat de Fuhrer? Puțin probabil. Era o autosugestionare. Există și supoziția că el a fost tratat în tinerețe de sifilis .Dar este o supoziție, iar antisemitismul nu are vreo legătură cu sifilisul. În orice caz, răpirea Basarabiei și Bucovinei de Nord
MAREŞALUL ION ANTONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358261_a_359590]
-
și aurie este.Se aud pași... și, deși ușori, ei fac să reverbereze covorul de frunze foșnitoare în liniștea adâncă a pădurii... Discretă, mă ascund după o tufă de porumbar ca să nu deranjez, prin prezența mea, femeia ce pășea ca hipnotizată pe potecă. Chipul ei frumos părea pradă unei dureri ascunse. E doar una din poveștile de dragoste învăluite de energia stejarului secular, sub care altădată, iubiții își împărtășeau, reciproc, patima iubirii lor... O iubire ce se înfiripase într-o noapte
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
-mi spună ceva. Scoase îndată, din portmoneu, o bancnotă de zece lei. - Uite, zise scriitorul. Să-ți iei mâncare. Privirea cerșetorului se fixă pe bancnota care-i fusese dăruită și parca fiecare bătaie de pleoape era ca săgețile piezișe care hipnotizează prada. - Ia-o, e a ta, îl îndemnă Ștefan Deleanu. Dar bărbatul nu-și arătă mulțumirea. Scriitorul se aplecă și o așeză pe iarbă. Câinii s-au ridicat toți trei deodată, parcă la comandă. Nebunul le spuse ceva nedeslușit. Aceștia
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
VECERNIE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013 Toate Articolele Autorului vecernie de ce bate clopotul din senin sus în deal și doi îngeri cu aripi de ceară îl șterg pe ochi, noaptea pe prispă, hipnotizat de lună stau ca o nălucă și-i descânt de deochi. încă se mai aude toaca de lemn, o măicuță varsă o lacrimă lângă mine, nu-i nimeni în jur, vine amurgul, bestia de amurg, apele încă nu s-au
VECERNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359346_a_360675]
-
să spovedească și să mai împărtășească și acasă, atunci era marea mea bucurie, pentru că mergeam la coana preoteasă acasă. Aceasta, fiind dintr-o familie foarte bună, avea obiceiuri care pe mine, o fetiță de cinci-șase ani la vremea respectivă, mă hipnotizau, mă încântau, erau de o eleganță desăvârșită, ca un ritual. De fiecare dată când mergeam, pe măsuța maronie din cameră erau așezate un milieu din saten de un alb imaculat, câteva chesele cu trei-patru sortimente de dulceață: nucă, cireșe amare
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
Acasa > Cultural > Artistic > NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Nouă ani hipnotizată de hazard și de rutină. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani vasală cancerului benign, penitenciarului-Hades. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani de iluzie, de stereotipii domestice și fiziologice. Ce excepțional! Ce superb! Devenisem o trinitate făuritoare de utopii cu miros
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
în acel cotlon vechi un carpe diem, dar articolele din rațiunea scriitorului damnat să moară onest, pufăiau din trabucurile relațiilor livrești deformate.... Se simțea că șuvoiul de litere stacojii se dezlănțuise, termitele verbale, cuvintele, luau locul pădurilor narative. Nouă ani hipnotizată de hazard și rutină. Ce ironie! Ce sublim! Nouă ani vasală cancerului benign, penitenciarului-Hades. Ce ironie! Ce sublim! (fragmente din Jurnalul: DE CE SĂ NU URÂM BĂRBAȚII?!) Referință Bibliografică: NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI / Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
ca-n codrul frate cu românul oportunist. E o alba - neagra televizată, cu întoarceri spectaculoase, în funcție nu de interesul publicului de a fi informat, ci de interesul patronului de a scoate basma curată un politician sau altul. Diferiți indivizi hipnotizează înspre acel somn al rațiunii care naște monștri. În lista organizației „Reporteri fără frontiere” cu privire la libertatea presei, România e pe locul 49, între Mauritania și Comores. E rău, dar nu e tragic. Frații italieni, pe locul 77, între Moldova și
„Fă-te micro-mogul de presă” și alte 3 soluții prin care poți apăra democrația de minciună, manipulare, propagandă () [Corola-blog/BlogPost/338363_a_339692]
-
a te rupe de formulele magice în zece pași și acceptarea adevărului că realitatea din business e mult prea complexă și comportă prea multe necunoscute pentru a fi comprimată în schematizări superficiale și simplificări grosolane. Pe de altă parte, cursanții, hipnotizați de aceste prezentări care frapează și exaltă iluzia reușitei, nu doar că își interzic orice analiză critică serioasă, dar aderă cu toată ființa la acele sfaturi și precepte care îi apropie de o lume mai adecvată aspirațiilor lor, oricât de
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
să se ridice într-un cot și printre lațele rasta, pline de scaieți, a belit niște ochi cosmici înspre ei. Eu credeam că are probleme cu autofocus-ul și nu poate ridica mâna să se frece la ochi, dar nu!- fusese hipnotizat de marțieni! În liniște deplină, au populat „zona tampon” vreo optișpe de-ai lor. Când am întors și eu privirea într-acolo, i-am găsit dispuși geometric pe toata suprafața, în picioare, muți, cu câte o borsetă la brâu și
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
am visat cu japonezi, dragoni pe cer și vânt de stepă... am marfa mea. Ce trip beton! P.S. Eu n-am mai fost prin Vamă de ani buni, dar aud că umblă și acum un tip ciudat, în chimonou, privind hipnotizat spre cer: - La ce se uită, nenea? - Lasă-l tată, că e ...dus cu cortu’!
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
de ziduri zugrăvite taci ca-n filmul celălalt teatrem dinulescian * îmi cerusei carapacea rarița grătăruită de-o paranoia crăpată modelelor haplea gândac refuzându-și compania ce vă țistuiți clopoței n-ai scoate ochii leului de pluș cum nu te-ar hipnotiza beculețele oarece comando în scris blajine bulevardisme de nu și țigănești erai curioasă de societate dumnezeirea morților peste viețile rămașilor liniște în pași de îngheț zburate florile de piatră la greul sărbătorilor Alexis Carell mi-e prieten de când în Waikiki
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
afla acei atomi rotunzi, sferici, precum niște bile aleatorii de biliard. Și forțele și formele intangibile, sunt tot câmpuri de energie, suflare divină, tot atât de reale ca și o piatră, energie reificata, in stare solida, de care ne poticnim când mergem hipnotizați pe drum, pierduți în iluzii și reverii, încântați de cine știe ce vise lucide, când suntem asaltați pe neașteptate de impulsuri psihice care izbucnesc precum țițeiul din plaiurile petroliere ale inconștientului omenesc. („Dansul quantelor”) • Realitatea, cel puțin pe lungimile scurte de undă
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea picioarele. Vântul îi răsfira pletele. În razele lunii i se profila bustul bine format și arcul parcă sculptat al șoldurilor rotunde. Ca hipnotizată de frumusețea mării, păși în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
ale căruțelor. Fundul lor e ca asfaltul, neted și dur. Puțin mai departe este o vale, să zicem vale, o adâncitură mai joasă cu o șchioapă decât restul tipsiei, dar e o vale și are o culoare cafenie care mă hipnotizează. Pășesc spre ea de parcă sunt chemat de cântecul sirenelor. Totul În jur e un fel de apa morților, tremurător, neclar, doar în mijlocul acelei pete universul concetrându-se într-o lucire de apă. E apă! Mă apropii. O... baltă, adâncă de nici
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
lor: băgăm un ac, scoatem lichidul. Nu, mulțumesc. A trecut de la sine în câteva săptămâni. Dar cotul e cot, genunchiul e genunchi. Dacă vorbim despre o femeie, diferențele sunt și mai mari. Câți dintre noi ne-am surprins uitându-ne hipnotizați la un cot? Câți visăm să sărutăm pielea de pe interiorul articulației brațului și câți pielea imaterială din spatele genunchiului? Pe câți ne urmărește fantoma dezvelirii neașteptate a unui cot, în comparație cu epifania unui genunchi? Osteopatul m-a pus să închid ochii și
„Medicamentele japoneze sunt ambalate frumos și diluate cinstit, la jumătate din concentrația din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/337779_a_339108]