267 matches
-
sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă. Îl privi ca hipnotizată, îi dădu un ocol, apoi se uită spre Omar cu pupilele ei ca arsenicul. Miorlăi și se întoarse încet, pășind înapoi, cum venise. Ca ziarist, semna Sebas Leclerc, dar îl chema Nasim Sehat și cu acest nume plecase din Yazd
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dormi și tu... PARASCHIV: N-am mai dormit... De atâta timp... MACABEUS (Jucându-se cu lobul urechii lui PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă spălam în fiecare zi... MACABEUS: Zău? PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.): Aveam baie... cu smalț... MACABEUS: Și mai ce? PARASCHIV: Aveam un prosop galben, cu puf... Care mă sâcâia... Îmi intra în gură și în nări... MACABEUS: Am cunoscut și eu o dată o putoare... Care mi se băga prin gură... PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dieter E. Zimmer (Rowohlt, 1964). Cu aceasta se epuizează cantitatea necesară de informații bibliografice, pe care criticii nevricoși, deranjați de nota de la sfârșitul Duzinei lui Nabokov, sper s-o accepte la Începutul lucrării de față după ce vor fi fost total hipnotizați. În timp ce scriam prima versiune În America, eram handicapat de o lipsă aproape totală de date referitoare la istoria familiei mele și, În consecință, de imposibilitatea de a-mi verifica memoria când simțeam că s-ar putea Înșela. Acum biografia tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cei doi orbi să-și soarbă berile. Din cine știe ce perverse porniri ale neputinței, se pipăiau cu limbile pe obraji, parcă se gustau, descoperindu-se cu gingașe uimiri. Îi urmăream dincolo de silă, ca în fața unei revelații ultime a animalului din mine, hipnotizat parcă de felul lor de a se cerceta. Eram convins că, în acele momente, ei se percepeau cu aceeași intensitate cu care și-ar fi sorbit din priviri chipurile. Un simț inexistent, transmițându-și intensitatea dorinței din unul în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul unei zile de vînătoare de oameni. Ura lui crescu singură, alimentîndu-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se poate de serios, iar Iguana Oberlus Începu să-și dea jos pantalonii, În timp ce-i poruncea: - În cazul ăsta, lungește-te pe pat și desfă picioarele. Năucită, incapabilă să scoată un singur cuvînt, mută de groază, lipsită de apărare și hipnotizată ca o pasăre În fața privirii unei anaconda, Carmen de Ibarra se Întinse pe pat, Închise ochii, Își desfăcu picioarele și solobozi un strigăt de durere cînd sexul ei fu pătruns, sfîșiat și distrus, În carne vie. Apoi Își pierdu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l aud cântând. Și tare mai eram dezamăgit, atunci când Milică nu era la slujba lui. Milică mă luase la ochi, dar niciodată nu mi-a zis nimic. Ajungeam acasă, scoteam vioara și încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se potrivea În raiul acela, ceva ce nu mai văzusem și nu părea să aparțină lumii din afara noastră, apăruse mai degrabă de undeva din străfunduri, din viscerele unei făpturi vii. Neputînd să-mi iau ochii de la acel lucru respingător, aproape hipnotizată, am Întrebat-o pe colega mea Helga Christel: „Was ist das?“ „Schwartelmagen“*, mi-a răspuns. Numele Îmi era la fel de străin ca și obiectul pe care Îl desemna; nu-mi era cunoscută decît ultima parte a cuvîntului - Magen, adică stomac - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
yoghinică emise un „ooom!”* prelung. Ca la un semn, toți Începură să scoată câte un „ooom!”, de parcă o făceau din moși-strămoși. Curajos, Bruno Încerca să intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu-i venea să creadă în ce situație a ajuns. Dacă străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni iarăși mașina... acum mergea atent la șosea însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îl auzi râzând. Îi răspunseră strigătele barbarilor. Quazii goneau cu toții spre frontul roman; erau vreo patru sute împotriva celor o sută șaizeci de soldați care îi așteptau impasibili, nemișcați, liniștiți ca niște feline. Era liniștea furiei gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-ar fi dat avânt. Lupta dintre soldații din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să reacționeze. Dar Valerius rămânea nemișcat. Urmă o altă fentă. Valerius nu reacționă. Exasperat, Flamma începu să fluture tridentul prin fața lui Valerius, dându-i de înțeles că se gândea unde să-l înfigă. 32 Valerius continua să se uite, parcă hipnotizat, la sângele ce se prelingea pe brațul lui Flamma. Incapabil să lupte, se gândea la ce simțise în momentul când înfipsese pumnalul în corpul adversarului. Știa exact unde se va duce lama, dar de data asta nu era lama chirurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lama în carne, încercând să taie tendoanele. Skorpius gemu și se retrase clătinându-se, plin de sânge. Abia atunci Marcus își dădu seama că atmosfera aceea neobișnuită izvora din liniștea cu care publicul urmărea lupta. Chiar și incitatores tăceau, parcă hipnotizați. Spectatorii stăteau nemișcați, fără să scoată un sunet, în timp ce rețiarul și secutor-ul își reluau urmărirea. Valerius rată un atac. Furios, Skorpius se întoarse și se năpusti asupra lui, lovindu-l în plin. De data aceasta Valerius nu reuși să pareze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu mai știe ce să spună. Tace. Mărturisește ca nuca-n perete că are patru copii. Tace din nou. Din reporter se vede doar microfonul. Și jumătate din antebraț. Imaginea rămîne nemișcată mai multe secunde. Apoi obiectivul se apropie, ca hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ci o superstiție, o teamă de karma, de zei, de strămoși. În noaptea aceea mă gândeam unde se găsește adevărata sinceritate a simțurilor, adevărata inocență a cărnii, la ei sau la noi, civilizații? Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a sărutat întîia oară? Și spontaneitatea, vastitatea dragostei ei față de mine nu sunt oare simple consecințe ale celei dintâi căderi, acte determinate de conștiința ei. barbară, superstițioasă? Ajunsesem să evit pe cât puteam îmbrățișările prelungi în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te ajută. Sau cel puțin așa se Întîmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl tîrăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lîngă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lîngă mine, care Îi conferă o nuanță scîrboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
flutura pe buze: “cine a fost <mâna a douaă, tati?” ― Și, cum spuneam, “mâna a doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine... privește În spatele tău. Ca hipnotizată, Lia a răspuns Îndemnului lui Nicu și a Întors capul... În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în privința modului în care arăta. Căutase o distincție firească, bine definită. Bărbatul însă, era de-a dreptul frumos. O cuprinse teama. O voce ca aceasta, o personalitate ca asta... Și-l închipui convingând imperiul linnean să-i împlinească voia. Mulțimile hipnotizate. Cei mai importanți bărbați vrăjiți. Rupse vraja cu un efort de voință. Spuse: - Sunteți Czinczar? - Sunt Czinczar. Identificarea aceea limpede i-a oferit Lydiei un alt răgaz, deși mai scurt. Dar de data asta și-a revenit mai repede. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și vara. Așa că nu mai reveni sado-maso la eșecuri". Chiar așa: am ratat frumos tot ce era de ratat. De ce m-oi fi plîngînd? Cum mă trag din Homo Gutenbergensis§§§§§§§§§§§, regret că, după '90, cartea a fost sacrificată televizorului. Urmăream hipnotizați, în direct, pînă-n zori, procesele nomenclaturiștilor. O națiune făcea politică. Boala politichiei, cu o complicație gravă: scenarita, ne ridicase la toți (diletanți și foști politruci, studenți și pensionari, gospodine și filosofi) tensiunea. Simptomatic este editorialul semnat de Mircea Dinescu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Înăuntrul corpului, simți că ți se Întâmplă un lucru nemaipomenit, dar nu crezi că ești tu acela; te uiți În jur cu stupoare, aștepți un semn să te-ncredințezi că n-ai visat. Ai uitat tot, ca și cum ai fi fost hipnotizat. Nimic nu mai există acum În tine care să-ți confirme că tu erai acela și că experiența aceasta extraordinară a fost chiar a ta. Deodată, trilul ciocârliilor devine banal, observi că, prin grâu, sunt doar pietre și mărăcini, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceea ce în stare normală indivizii n-ar voi și nici n-ar putea face. Evocînd imagini în locul realităților și dînd o serie de ordine, conducătorul ia în stăpînire acest suflet. El aduce mulțimea la bunul lui plac, așa cum pacientul urmează hipnotizat vrerea doctorului. Ideea fundamentală este simplă. Toate catastrofele trecutului, toate dificultățile prezentului au drept cauză apariția maselor. Se explică și slăbiciunea democrației parlamentare: ea vine-n întîmpinarea psihologiei. Clasele dominante au comis erori, nu au cunoscut cauzele, au ignorat legile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
126. Varietatea de halucinații ce afectează toate simțurile și de iluzii de tot felul este considerabilă și nu putea să nu impresioneze. Două dintre ele au o importanță aparte din punctul de vedere al mulțimilor. Una constă în a focaliza hipnotizatul exclusiv asupra hipnotizatorului, izolîndu-l, în mijlocul unui grup, de toți ceilalți indivizi. Căzut în transă, subiectul este orb și surd la toți, cu excepția operatorului sau eventual, a celor pe care acesta îi desemnează în mod special. Ceilalți îi pot atrage mult
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mult și bine atenția, fie și într-o manieră violentă, el tot nu-i observă. Din contra, se supune rapid la cel mai mărunt semn al hipnotizatorului. Dacă acesta atinge o persoană sau o desemnează printr-un gest abia perceptibil, hipnotizatul reacționează pe dată. Se observă aici o posibilă analogie cu raportul direct ce se stabilește între conducător și fiece membru al unei mulțimi, ascendentul exercitat fiind întru totul comparabil. A doua iluzie este dată prin sugerarea unui act pe care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
întru totul comparabil. A doua iluzie este dată prin sugerarea unui act pe care subiectul are ordinul de a-l săvîrși după sfîrșitul transei, la un alt moment, fie chiar și-n stare de veghe. Cînd hipnotizatorul l-a părăsit, hipnotizatul nu-și amintește nimic de ordinul primit, dar nu se poate opri să nu-l execute. În acest caz, el uită circumstanțele sugestiei primite în hipnoza anterioară. Crede că la originea actului se află doar el însuși și adesea, executîndu-l
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]