262 matches
-
acum? b) Răul de-atunci e mai mic decît binele de-acum? Sau: a) Răul de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Binele de-acum e mai mare sau mai mic decît binele de-atunci? (Marieta, ca hipnotizată, se retrage ca din fața unui pericol) Stai, nu pleca! S-o luăm pe altă cărare; a) E mai fals sau mai adevărat binele de-atunci? b) Binele de-acum e mai fals sau mai adevărat? (Marieta e înțepenită) La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lumînări mijlocii, lumînări mici și lumînări și mai mici. După aceea: avem lumînări pentru înmormîntare, pentru preoți, dascăli, clopotari, ăia care duc... alea... și pentru îndurerata adunare, lumînări pentru parastas, ictenie citire simplă, citire complexă, pentru nunți, botezuri... Femeia: (ca hipnotizată, presată, puțin înfricoșată) Eu vreau lumînări pentru pus pe morminte. Octav: Avem, cu cîte să vă servim? Femeia:...două... sau trei... dar cît costă? Octav: Ieftin. Vi le punem la pachet? Avem sacoșe..., sacoșe mari, mici, mai mici, simple, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Tomy: Adevărat? Nae: Da... aici au fost înmormîntate mari personalități istorice... Tomy: Oh, da, înțeleg... Octav: Spune-i că avem și relicve istorice... oase... cenușă... Nae: Tu mă zăpăcești complect...! Octav:...Și vindem... la săculețe... la pliculețe... (Nae e ca hipnotizat) Tomy: Ce spune? Nae:...De ce nu l-am dus eu la Voroneț pe ăsta?! (scoțianului) Te întreabă dacă nu vrei să cumperi ceva suveniruri... Octav: Ăsta-i cuvîntul... Tomy: O, da, suveniruri! Ce suveniruri? Nae:...Oase... cenușă... la săculeț... la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unui adevărat vânzător de "suflete moarte". Noaptea furtunoasă regizată de Alexa Visarion la Teatrul Giulești, sala "Majestic", se încheie într-o bolboroseală larvară, spre dimineață, când protagoniștii sunt epuizați de dimensiunile "dramei pasionale" prin care au trecut, picotesc și citesc hipnotizați elucubrațiile demagogice ale unui Rică Venturiano lucid și sadic. Ca toți demagogii care se respectă. (Adrian Dohotaru) ... Și nu întâmplător, desigur, cu această piesă își continuă Alexa Visarion exegeza sa regizorală asupra universului caragialean, începută cu vigurosul spectacol Năpasta și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-i venea rîndul cîte o carte. Din prima tură nimeni n-a reușit să obțină pereche, s-o așeze cu fața în sus, lîngă paharele cu suc de la genunchii mereu în primejdie să le răstoarne, la care Cornel se uita hipnotizat, cu o fascinație a neliniștii. Iată că a doua oară Cornel a tras un zece roșu și mai avea în mînă un zece roșu. Le-a arătat perechea celorlalți și i-a întrebat: E bine așa? Da, foarte bine, pune
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
hipnotic ce poate deveni, doar uneori, inginerie textuală: "...îmi vâjâie niște chestii prin creier, nu le-aș zice nici idei, nici imagini, nici scenarii, nici apoftegme, nici concepte, și nici în vreun alt fel nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat și dezlânat cum mi-e gândul, ca un fel de neamț dement, un renegat al ordinii, o scobitură pe suprafața netedă, cristalină a ideii, nu poate fi numită vâjâiala asta altfel decât o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezie, dar ar avea nevoie de un strop din ceea ce nu se poate numi ori atinge, dar care e undeva în noi și apare când augurii sunt favorabili. Foarte încâlcită explicație, dar alta nu văd". Impresia de vâjâială, de gând hipnotizat și dezlânat, adică de haos (postmodern!) este lăsată, într-adevăr, de numeroase texte ale lui Radu Andriescu. Dintr-un punct de vedere, s-ar spune că din "cele mai insalubre văgăuni ale memoriei", poetului îi și place să scoată la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
devoratoare și manipulatoare de bărbați, ca și mai vechea regină libiană. O altă sursă europeană a vampirului feminin ar fi cea oferită de poemul romanticului Samuel Taylor Coleridge, Christabel, care conține, in nuce, chiar și relația dintre vampir și protejata hipnotizată a acesteia (cuplul Geraldine-Christabel devine, în rescrierea lui Eliade, cuplul Christina-Simina). Iar, dacă este să împing discuția privitoare la hipotextele posibile ale romanului Domnișoara Christina până la preromantismul german, ar trebui menționate cel puțin cele trei poeme care, potrivit lui Jörg Waltje
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
umezi, tăcere, lumini palide, tristețe (...)”. (p.23) Pentru erou speranța se transformă într o adevărată dezamăgire, întrucât „fortăreața Bastiani nu era câtuși de puțin impunătoare, cu zidurile acelea scunde (...)” (p. 21) Cu toate acestea, „Drogo se uită la ea ca hipnotizat, și o emoție inexplicabilă îi pătrunse în suflet.” (p. 21) Ea nu a încetat să reprezinte o atracție pentru cei pe care îi adăpostește și Drogo este uimit să constate că „absolut totul în fortăreață era o renunțare” (p.23
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Acum era cu adevărat obsedată de împrejurări... nu-i venea să creadă în ce situație a ajuns. Dacă străinul avea gânduri oribile? Nici nu vroia să mai gândească, mintea ei refuza să avanseze mai departe, ideile i se învălmășiră. Privea hipnotizată silueta tânărului care o studia curios și lacom prin oglindă. Afară lapovița cădea fără milă iar vântul șuiera sinistru prin crăpăturile cerului, întunericul pătrundea din toate părțile. Bucuroasă văzu că bărbatul porni iarăși mașina... acum mergea atent la șosea însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
te ajută. Sau cel puțin așa se Întâmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl târăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lângă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lângă mine, care Îi conferă o nuanță scârboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi ascult mesajele. — Bruce, Bunty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că are o boală, deși este perfect sănătoasă. Pe de altă parte, se apropie de teoria lui Demos, care comentează: O diferență importantă între ceea ce eu numesc iluzionări și auto-amăgiri este faptul că persoana care își face iluzii nu trăiește
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful peniței, întrebîndu-mă cu ce literă s-ar fi cuvenit începută Cartea și neîndrăznind să trasez pe pagina întunecată nici una... Bineînțeles că atunci nu i-am dat nici o atenție lui Lulu, care avea să fie totuși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de la femeia care odată purta o față de pernă pe post de fustă. —Așa am făcut? —Eh, oricum nu sunt rochii, spuse Ashling, observând la ce se uita Clodagh. Sunt tunici, se poartă peste pantaloni. — Am pierdut complet legătura, spuse Clodagh hipnotizată. Dar se întâmplă fără să îți dai seama, te trezești dintr-odată că ceea ce vrei de la un material este să ascundă cât mai bine petele de vomă... Uită-te cum sunt îmbrăcată, spuse ea, arătând către bluza neagră și jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ceva, Linda O’Neill? Îți meriți nefericirea, chiar ți-o meriți. Nu o să îmi mai pară niciodată rău pentru tine. Ashling, care încă se mai spăla pe mâini, de parcă era în stadiul terminal al unei dereglări nervoase grave, era complet hipnotizată. Își petrecuse întreaga viață căutând semne și, dacă ăsta nu era un semn, atunci nu știa ce ar fi putut fi. Fă o încercare cu Marcus Valentine, o implora oracolul ceresc. Chiar dacă el împărțea bilețele cu Bellez-moi de parcă erau fluturași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dea seama, și-a lăsat sandaua să îi alunece de pe picior și apoi să se balanseze pe degetul ei mare. Ashling privea cum mai multe rânduri de ochi, toți masculini, se plimbau înainte și înapoi, odată cu pantoful lui Clodagh, parcă hipnotizați. Numărul lui Ted a avut un succes răsunător și, când s-a întors la masă, triumfător, Ashling a privit cum Clodagh l-a mângâiat pe umăr și i-a spus: — Ai fost minunat! Peste puțin timp, Ashling a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ei. Alertă, anunță ea. Dă-mi geanta. Țigara i se mișcă în gură, fumul îi intră în ochi, iar ea scoase din geantă un tub de fixativ și a început să se dea de la brâu până la coapsă. Jack o privea, hipnotizat. — Ce e cu fixativul? —Ca să oprească ruptura. Gura ei făcea acrobații, ținând țigara locului în colț, în timp ce vorbea și expira pe lângă ea. El era în mod ciudat într-o stare de admirație. În timp ce o privea cum pune tubul înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Înăuntrul corpului, simți că ți se Întâmplă un lucru nemaipomenit, dar nu crezi că ești tu acela; te uiți În jur cu stupoare, aștepți un semn să te-ncredințezi că n-ai visat. Ai uitat tot, ca și cum ai fi fost hipnotizat. Nimic nu mai există acum În tine care să-ți confirme că tu erai acela și că experiența aceasta extraordinară a fost chiar a ta. Deodată, trilul ciocârliilor devine banal, observi că, prin grâu, sunt doar pietre și mărăcini, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eliminat din sistem, se va liniști; dar succesul modest al lui Peter Ibbetson Îl Încurajase, se vede, să Încerce din nou. Ca subiect avea istoria pe care i-o oferise cândva lui Henry, despre tânăra care nu putea cânta decât hipnotizată, „la chanteuse magnétisée“, după cum o numea Du Maurier În scrisoare. Era scris În Întregime În franceză, lucru bun, pentru că hotărâse să amplaseze acțiunea la Paris, cu mai bine de treizeci de ani În urmă, inspirându-se din amintirile de pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Odată ce o prinde În gheare, n-ar fi normal să Își folosească puterile hipnotice pentru... În alte scopuri decât cele muzicale? — Doamne, Henry, ce imaginație ai! Ești la fel de rău ca Maupassant! Nu, nu, Trilby nu i se va supune niciodată, hipnotizată sau nu. Asta ar ucide-o. După Little Billee, În viața ei nu mai este loc pentru alt bărbat. Modul În care Du Maurier nega consecințele logice ale propriei intrigi Îl amuza, dar nu făcu presiuni. Ajunseră la Banca Confidențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mai știe ce să spună. Tace. Mărturisește ca nuca-n perete că are patru copii. Tace din nou. Din reporter se vede doar microfonul. Și jumătate din antebraț. Imaginea rămîne nemișcată mai multe secunde. Apoi obiectivul se apropie, ca hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești fîșÎie ca pe vremuri cauciucurile sicrielor negre cu număr mic de Înmatriculare și antene ridicate amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ai lăcrima privind un Rembrandt, de pildă, o catedrală, probabil că oaspeții lor erau niște idioți. Și-am apăsat c-un gest elocvent butonul telecomenzii, nu mai văzusem pînă atunci o telecomandă și nici televizor color stereo, schimbam canalele Întruna, hipnotizat, seara tîrziu, oprindu-mă mai ales la filme thriller, așa s-a deșteptat cinefilul din mine, Într-o vibrație de nedescris, cînd se trăgea cu pistolul, Axel, fiul cel mic, exclama pe-un ton neutru it’s stupid, reușind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mine sau să facă vreo chestie tradițională de genul ăsta. — Dar poate... vreau să spun, nu poți ști niciodată, s-ar putea să... să ardă de nerăbdare să fie logodnicul cuiva, doar... am zis eu gâtuită de emoție, parcă hipnotizată. Vreau să spun, toți logodnicii sunt burlaci până se logodesc, nu? Toți cei de la masă se uitau la mine de parcă eram complet sonată. Vorbeam absolut fără noimă. Îmi amintesc că eram total confuză, ca urmare a efectului pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
avea plete negre, ochi cenușii și era înveș mântat într-un palton lung până la pământ. Mi-a aruncat o singură privire, chemătoare și gravă, mi-a atins obrazul cu o mână udă, mirosind a mare, și eu l-am urmat, hipnotizată. Coboram scările în urma lui, privindu-l cum pășește prin aer fără să atingă treptele, și mi-am dat seama, într-un târziu, că nici tălpile mele goale nu atingeau cimentul rece al scării - urmându-l pe el și eu pășeam
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]