209 matches
-
rădăcinii este păstrată și demielinizarea măduvei posterioare rămâne doar la nivelul coloanelor dorsale, pacienții acuză simptome deranjante, neplăcute dar nedureroase (parestezii, disestezii). Paresteziile spontane și disesteziile sunt de obicei paroxismale, mai rar sunt continue. În cazurile ușoare sunt percepute ca hipoestezie, care în realitate e un fenomen senzorial anormal și nu ca o pierdere a senzoriului. Coloanele posterioare demielinizate sunt în mod particular mecanosenzitive la mișcările capului și gâtului. O disestezie tipică provocată, denumită „semnul Lhérmitte“ raportată la pacienții cu SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Filantropia. Dr. Turnescu, după o incursiune istorică, definește șocul în modul următor: „O stare de depresiune, a tuturor funcțiilor vitale, un sindrom caracterizat prin următoarea triadă simptomatică: hipotensiune arterială atrăgând după sine accelerarea și slăbirea pulsului, hipotensiune, polipnee; în fine hipoestezia variabilă ca intensitate”. El deosebește șocul anafilactic, șocul emotiv sau psihic, șocul operator și șocul traumatic. Șocul traumatic a fost mai bine observat cu ocazia Primului Război Mondial, desprinzându-se concluzii practice de ordin chirurgical. Se fac constatări clinice, spre deosebire de până atunci când
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
aspect clinic deosebit de zgomotos și spectacular. Se notează ca tulburări următoarele: tremurături sau mișcări coreiforme, sughiț, disfagie (bolus hystericus), lipotimi, bâlbâială, somnolență diurnă, tulburări astenice, astazie-abazie, contracturi musculare segmentare, pseudo-paralizii, afonie, ticuri, tulburări de dinamică sexuală. - Tulburări senzitive, reprezentate prin: hipoestezii, anestezii, algii diverse, pseudosurditate, acufene, tulburări de vedere. - Tulburări neurovegetative de tipul spasmelor dureroase, tulburări gastro-intestinale, simptome cardio-vasculare și respiratorii, tulburări ginecologice, trofice etc. Simptomele psihice intermitente sau cu caracter de „crize paroxistice” care apar la bolnavii cu nevroză isterică
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celei tactile. Hiperstenia: creșterea stării de tensiune psihică manifestată prin creșterea ideației și a forței afective. Comportament hiperdinamic. Hipnagogice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul adormirii. Hipnapompice: manifestări care se produc în câmpul conștiinței, în momentul trezirii. Hipoestezia: diminuarea sensibilității generale, în special a celei tactile. Hipomanie: stare de excitație psihomotorie atenuată, dispoziție expansivă, exuberanță în comportament, activitate dispersată, amintind de formele minore de excitație maniacală. Hipostenia: scăderea marcată a stării de tensiune psihică. Opusul hipersteniei. Homosexualitate: perversiune
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie Hiperstenia Hipnagogice Hipnapompice Hipoestezia Hipomanie Hipostenia Homosexualitate Iatrogenie Idee fixă Identitate Iluzie Imaginea de sine Imaturitate Impulsiune Incest Incoerență Indiferență Inhibiție Insatabilitate psihomotorie Involuție Ipohondria Isterie Iterație Îndoială Lesbianism Licantropia Lipemanie Logoclonie Logoree Manie Manierism Masochism Mânie Megalomanie Melancolie Menopauză Mentismul Mitomania Mongolism Monomanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în patologia neurologică vasculară și tumorală, dar și în cea psihiatrică (în psihoze exogene, endogene etc.). Ele se pot clasifica în două grupe (categorii): 4.1.1.1. Tulburările cantitative ale percepției Tulburările cantitative ale percepției cuprind trei forme: hiperestezia, hipoestezia și anestezia. Hiperestezia constă în exagerarea acuității senzoriale. Stimulii fizici sunt percepuți cu mare intensitate, uneori global, pe toți analizatorii, alteori limitat, la unul singur (cutanat, vizual sau auditiv etc.). Hiperestezia se întâlnește în intoxicația cronică cu substanțe psihostimulante (amfetamină
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu mare intensitate, uneori global, pe toți analizatorii, alteori limitat, la unul singur (cutanat, vizual sau auditiv etc.). Hiperestezia se întâlnește în intoxicația cronică cu substanțe psihostimulante (amfetamină, cofeină etc.), în stările maniacale și în unele nevroze (exemplu, cea anxioasă). Hipoestezia este caracterizată prin diminuarea acuității perceptive. Stimulii externi sunt percepuți cu o oarecare dificultate, mai slab. Tulburarea poate fi determinată de factori endogeni, metabolici, externi, în special toxiinfecțioși, dar și psihici (în depresie, demențe etc.). Anestezia se traduce prin abolirea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
trei grupe de simptome: tulburări de sensibilitate, de tonus și motilitate și tulburări trofice și vegetative. 1. Tulburările de sensibilitate constau în anestezie superficială și profundă în teritoriul nervului afectat a cărui intensitate este variabilă. Uneori aceasta îmbracă aspectul de hipoestezie sau chiar poate lipsi. Aceste fenomene se explică prin aceea că fiecare nerv are o zonă anatomică pe care o inervează și o zonă mixtă unde pătrund fibrele nervului vecin (unde se instalează hipoestezia). Uneori, postlezional, poate să apară un
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
variabilă. Uneori aceasta îmbracă aspectul de hipoestezie sau chiar poate lipsi. Aceste fenomene se explică prin aceea că fiecare nerv are o zonă anatomică pe care o inervează și o zonă mixtă unde pătrund fibrele nervului vecin (unde se instalează hipoestezia). Uneori, postlezional, poate să apară un sindrom dureros cu caracter de arsură care atinge uneori intensități deosebite realizând cauzalgia (sindromul WeirMitchell). Se întâlnește de obicei, după leziuni ale plexului brahial, nervului median sau cubital. Durerea este continuă cu caracter de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]